07-01-2012, 09:12 PM
Presupuneam ca vrea doar sa ma captureze, insa oriunde m-ar fi dus, puteam renunta la acel loc. Insa la liceu nu puteam. Vietile trecute, pe care mi le aminteam, acum, m-au facut sa raman legat sentimental de toate locurile pe unde am fost. Si sa-mi amintesc vechii prieteni. Ma durea cand imi aminteam cum unii mi-au murit in brate. Insa imi mai aminteam un lucru: energiile lor. Si folosindu-ma de asta, puteam sa-i localizez. Insa nu in starea in care eram. Aveam nevoie de odihna si sa redevin om. Intr-un cuvant, aveam nevoie sa ies de aici. Noroc ca nu era lumina, sa vada sangele in care pasea. Ea credea, inca, faptul ca este apa pe jos. Sper...
-Numai sa ies de aici. Si incearca sa nu te sperii cand ajungem la lumina. Pielea mea va incepe sa arda. In fond, e un lucru normal la vampiri. In cateva minute voi redeveni imun, asa ca nu te speria si nu incerca sa faci nimic. S-ar putea sa-mi faci rau, incercand sa m-ajuti.
Dupa ce am ajuns la lumina, fusei orbit de soarele dogoritor. Caldura lui imi ardea pielea si simteam sangele din mine cum urla de agonie. Nu era un sentiment placut, insa ma bucuram ca il simteam. Insemna ca ma vindecam, redeveneam imun la lumina. Asa cum deveni si Issabela.
-Insa daca eu nu am nevoie de sange, Issabela inca mai are. Dar acum sunt vampir si nu o pot ajuta. Cel mai devreme, intr-o saptamana o sa fiu, iar om. Pana atunci nu-i mai pot da din sangele meu. Asta ar insemna sa o otravesc.
O vrajitoare ce ajuta un vampir este un lucru nou, chiar si pentru mine. La inceput credeam ca vrea doar sa ma captureze, dar dupa un timp observai urmele de energie din aer. Sigur nu erau al unei vrajutoare de rand. "O pur-sange, la liceul acesta? Oare ce-o cauta?" ma intrebai eu.
-O vrajitoare pur-sange... rar vezi asa ceva. Totusi, de ce m-ai ajutat?
-Numai sa ies de aici. Si incearca sa nu te sperii cand ajungem la lumina. Pielea mea va incepe sa arda. In fond, e un lucru normal la vampiri. In cateva minute voi redeveni imun, asa ca nu te speria si nu incerca sa faci nimic. S-ar putea sa-mi faci rau, incercand sa m-ajuti.
Dupa ce am ajuns la lumina, fusei orbit de soarele dogoritor. Caldura lui imi ardea pielea si simteam sangele din mine cum urla de agonie. Nu era un sentiment placut, insa ma bucuram ca il simteam. Insemna ca ma vindecam, redeveneam imun la lumina. Asa cum deveni si Issabela.
-Insa daca eu nu am nevoie de sange, Issabela inca mai are. Dar acum sunt vampir si nu o pot ajuta. Cel mai devreme, intr-o saptamana o sa fiu, iar om. Pana atunci nu-i mai pot da din sangele meu. Asta ar insemna sa o otravesc.
O vrajitoare ce ajuta un vampir este un lucru nou, chiar si pentru mine. La inceput credeam ca vrea doar sa ma captureze, dar dupa un timp observai urmele de energie din aer. Sigur nu erau al unei vrajutoare de rand. "O pur-sange, la liceul acesta? Oare ce-o cauta?" ma intrebai eu.
-O vrajitoare pur-sange... rar vezi asa ceva. Totusi, de ce m-ai ajutat?
[center]![[Imagine: forgive_people.jpg]](http://2.bp.blogspot.com/__S881WY9pQY/TJehrOZErXI/AAAAAAAAD9k/_VpVl49hiOY/s640/forgive_people.jpg)
![[Imagine: this-is-my-limit-83836-530-398.jpg]](http://4.bp.blogspot.com/-HY16tAPylcA/Tbn_1KYJ7aI/AAAAAAAAC1U/dhpLpyj1J5w/s1600/this-is-my-limit-83836-530-398.jpg)
[/center]
[/center]