Scoala substitutiilor - Incepere

[Xpt1]

Lipsa luptelor ma ÅŸubresise. Corpul ei rece imi paru atat de greu incat dupa ce o lasai jos simtii, dinnou, cum este sa ai aripi. Insa ma durea, mai mult, faptul ca nu o puteam ajuta. Nu mai puteam. Sau... Stiam despre ce vorbeau, din pacate era prea periculos. Toti o compatimeau. Se vede ca nimeni n-o cunostea. In una din multele mele vieti, am apucat sa fiu si vampir. Intelegeam acea pofta nebuna de sange, acea scarba pe care o simteam, nu la adresa sangelui, dar la adresa mea! Ani intregi am ratacit mistuit de acea dorinta de sange... ani intregi, in care nu am baut nici o picatura de sange. Cum m-am hranit? Simplu! Nu am facut-o! In acei ani, sangele meu a invatat cum sa se adapteze, am devenit imun la toate slabiciunile vampirilor, am devenit apt sa ajut alti vampiri. Insa ce n-am reusit, a fost sa duc acea mostenire mai departe, sa scap vampirii de dependenta. Cel putin, nu inca!

Imi adusei aminte de ultima mea moarte si de cartea ce se afla in liceu. Trebuia doar s-o gasesc si aveam accesla toate informatiile de care aveam nevoie, ca s-o salvez. Pana atunci...

Shadowave nu gasise, inca, pe cine cauta. Dar Issabela nu mai rezista nici un minut. Nu mai am timp sa rapesc vre-un om, nici macar un animal. Dar de cateva zile, de cand am sosit, ma tot plimb prin liceu. Am fost in majoritatea incaperilor. Este imposibil sa nu-mi fi recapatat din abilitati. Cel putin regenerarea trebuie a mi se fi imbunatatit. In starea in care este NU ARE alta sansa decat sa-mi bea sangele. Trebuie s-o faca!

Imi amintii, insa, de-o tehnica ce-o capatai cu tatuajul de la scoala. Cei care s-au ocupat de asta, stiau exact ce faceau! Astfel ca acum pot sa controlez. Zis si facut. Mai mult zis... Se zbatea cat putea, sa nu o pot controla. Si se observa de la distanta! Intreaga camera este luminata in rosu, iar eu, in forma umana, reusesc s-o fac sa-mi bea sangele. Desi a durat cateva secunde, faptul ca ea se opunea a facut ca mie sa-mi para ore intregi. Ore intregi in care trebuia sa ma ranesc fortat, in care a trebuit sa-i tin coltii inclestati in gatul meu, dar care au meritat.
Dupa acele ore de chin infernal, cand nu mai putui sa-i tin coltii infipti in gatul meu, imi acoperii rana proaspat creata cu mana si iesi, incet, din camera, sprijinindu-ma in coasa al carei maner scotea un scartait sec, cu un ecou atat de adanc, incat reusea sa ma mai trezeasca pentru doua secunde.

Auziti, pana ieri imi ziceati ca nu postez deloc si vad ca nu-s mai mult de 3 persoane care posteaza...
Edit: eu trebuie sa mai astept cateva postari, pana sa intru, iar, in scena...