Dacă stau să mă gândesc am de spus o mulțime de lucruri despre creația ta, dar nu pot să spun doar două trei cuvinte altfel nu ar avea nici un sens. Lucrarea ta e foarte dubioasă în sensul că titlul și textul au legătură doar printr-un mod abstract pentru că am citit-o de două ori și tot nu mi-am dat seama de ce un asemenea titlu a fost pus poeziei tale.
După cum știi, în fiecare vers trebuie să existe câte o idee, însă la tine este ceva mai complicat. Știi atunci când vine un tsunami și apoi se liniștește și rămâne apa doar ? Lucrurile sunt împrăștiate de colo colo și casele nu mai sunt acolo unde erau ci prin alte tărâmuri pierdute...așa e cam și la tine. Vorbești despre iubirea care te încântă apoi ai vorbit de umanitatea ce suferă apoi te-ai întors la subiectul iubirii.
Mai departe. Am impresia că gramatica și cu tine purtați o relație platonică altfel nu înțeleg de ce nu luați contact așa de des. În lucrarea ta, rar văd câte o virgulă sau un punct ceva. Toate versurile sunt legate împreună una de alta fără măcar o pauză. De obicei se mai folosesc virgule, dar nu pot să citesc ce ai scris din moment ce doar la sfârșitul poeziei există un punct.
Acum hai să vedem despre ce este vorba mai departe.
O clipa nu pot sta cuminte ( poți să te gândești și fără să stai cuminte also mai faci o ciorbă una alta... )
Fara sa ma gandesc la tine
Cu inima ta mi-ai aratat
Ceea ce eu demult am uitat
După orice strofă terminată se pune punct.
Dar cand zaresc ochii tai
Sufletul meu se alinta
vreau să te întreb. cum se alintă acest suflet al tău ? să înțeleg că la vederea preaiubitei se declanșează un mecanism ...
Plin de intinse vanatai
Ale cui vânătăi ? Te-ai gândit la preaiubită și te-a ars ciorba ?
SimptSIMT o atingere placuta
De la obrazul tau venita
Care pe-al meu umar sprijini
Ramai aici, nu vreau sa termini
deci, individa te mângâie pe obraz și tu... oh nevermind
Ultima strofă e criminală. Are așa un simț artistic. No, I was just joking. No seriously. Ai un stil foarte bizar de a scrie cred că tot din vina ciorbei. En fin, mai citește... oO mult...MULT.
După cum știi, în fiecare vers trebuie să existe câte o idee, însă la tine este ceva mai complicat. Știi atunci când vine un tsunami și apoi se liniștește și rămâne apa doar ? Lucrurile sunt împrăștiate de colo colo și casele nu mai sunt acolo unde erau ci prin alte tărâmuri pierdute...așa e cam și la tine. Vorbești despre iubirea care te încântă apoi ai vorbit de umanitatea ce suferă apoi te-ai întors la subiectul iubirii.
Mai departe. Am impresia că gramatica și cu tine purtați o relație platonică altfel nu înțeleg de ce nu luați contact așa de des. În lucrarea ta, rar văd câte o virgulă sau un punct ceva. Toate versurile sunt legate împreună una de alta fără măcar o pauză. De obicei se mai folosesc virgule, dar nu pot să citesc ce ai scris din moment ce doar la sfârșitul poeziei există un punct.
Acum hai să vedem despre ce este vorba mai departe.
O clipa nu pot sta cuminte ( poți să te gândești și fără să stai cuminte also mai faci o ciorbă una alta... )
Fara sa ma gandesc la tine
Cu inima ta mi-ai aratat
Ceea ce eu demult am uitat
După orice strofă terminată se pune punct.
Dar cand zaresc ochii tai
Sufletul meu se alinta
vreau să te întreb. cum se alintă acest suflet al tău ? să înțeleg că la vederea preaiubitei se declanșează un mecanism ...
Plin de intinse vanatai
Ale cui vânătăi ? Te-ai gândit la preaiubită și te-a ars ciorba ?
SimptSIMT o atingere placuta
De la obrazul tau venita
Care pe-al meu umar sprijini
Ramai aici, nu vreau sa termini
deci, individa te mângâie pe obraz și tu... oh nevermind
Ultima strofă e criminală. Are așa un simț artistic. No, I was just joking. No seriously. Ai un stil foarte bizar de a scrie cred că tot din vina ciorbei. En fin, mai citește... oO mult...MULT.
-