Amintiri pierdute

[Hasamy lost vampire]

Capitolul V

-Stai linistit ca nu o sa doara ... prea tare, imi sopti la ureche.
-Lasa-ma!
Incep sa ma zbat, fiind costient ca nu voi rezolva nimic, dar macar incerc. Ma prinde de incheieturi, ducandu-mi-le desupra capului.
-Stai calm!
-Cum sa stau calm cand tu vrei sa ma saruti.
-Eu ma gandeam la mult mai mult, la ... sex.
Cand aud, imi marsec ochii. Oare e adevarat? Auzisem bine?
-Sa faci ce? intreb speriat si socat in acelasi timp.
Stiu ca de fiecare data cand are idei perverse, ranjeste. Asta am observat de cand am ajuns aici. Oricine sta cu el in camera isi da seama.
Mana lui libera si-o plimba pe abdomenul meu. Incerc din rasputeri sa-l indepartez, dar imi e imposibil.
-Lasa-ma! ii ordon, desi stiu ca nu il va efectua.
-As vrea, dar inima nu ma lasa. Fata ta seducatoare o cere.
Ce tot vorbeste? E intuneric, pentru numele lui Dumnezeu.
Cum isi plimba mana pe abdomen, ajunse la curea. Nu imi place cand cineva ma atinge asa, mai ales ca e un baiat. Mana lui imi ridica putin cu putin bluza. Acela era momentul cand inima vroia sa-mi iasa din piept si sa se ascunda in cel mai intunecat loc. Ma simt ca un soarece intr-o capcana si nu e un sentiment prea placut.
Seigo se aseza mai confortabil desupra mea, cu picioarele despartite, inconjurandu-mi talia.
-Abia astept sa-ti aud gemetele, icnetele.
Trebuie sa scap cumva. Trebuie!
Cu doua degete ma prinde de barbie, iar in secunda urmatoare ii simt buzele presandu-le pe ale mele. Instinctiv inchid ochii, dorindu-mi ca totul sa fie doar un cosmar.
Printr-o singura miscare si fara voia mea, imi deschide gura. Limba lui imi patrunde in lacarul meu, cercetandu-mi centrimrtru cu centrimetru. Frica puse stapanire pe mine. Vreau sa se termine totul, sa ma lase in pace. Numai eu pot avea ghinionul ca sa am un coleg de camera care e pe directia gresita. Vreau acasa.
Opri sarutul, lasandu-ma sa respir. Am nevoie.
Imi intorc capul intr-o parte, simtindu-mi obrajii cum imi iau foc. Imi e rurine de faptul ca nu pot face nimic. De cand am ajuns m-am schimbat.
Tot corpul incepe sa-mi tremure sub atingerea lui. Acest lucru il facu sa se opreasca.
-Trebuia sa-mi dau seama, spuse Seigo, dandu-se jos de pe mine.
Am o multime de intrebari sa-i adresez, dar nu mai am curaj dupa cele intamplate. Nu dura mult, si am adormit.

-Shiki!
O voce blanda ma facu sa-mi deschid ochi incet.
-Shiki!
Vad inca in ceata si nu pot deosebi nimic. Cand ochii mi se obisnuiesc cu lumina, observ o persoana stand in fata mea.
-Hiro, lasa-l in pace, recunosc vocea colegului meu.
In fata mea e aceasi baiat care l-am intalnit in fata pancardei si tot el mi-a furat primul sarut. Mai bine el decat Seigo.
-Ma lasi? i se adresa Hiro lui Seigo.
Acum pot sa vad clar. In fata patului meu, in genunchi, Hiro ma priveste cu zambetul pe buze. Mi se pare ciudat ca un baiat sa ma priveasca asa, dar el nu e un baiat oarecare.
Cu mana dreapta ma frec la ochi, acesta e primul lucru care il fac inainte de a ma trezi.
-Buna dimineata, frumoasa adormita, spuse in gluma baiatul din fata mea.
-Buna dimineata, il salut la randul meu.
-Cum ti-a fost somnul, frumoasa domita?
-Nu imi mai spune asa.
-Bine.
-Acum inteleg de ce baietii de urasc, interveni Seigo.
Hiro il privi urat. Si oricum, nu avea dreptate. Nu il urasc, doar i-am spun sa nu-mi mai spuna asa, deoarece nu imi place sa mi se adreseze cu " domnita " sau " frumoasa adormita ". Numai tata imi spune asa cand vrea sa ma enerveze.
-Cum ai dormit? o lua de la inceput acesta.
-Crede-ma, nu vrei sa sti, interveni sin nou Seigo.
-Tu vezi-ti de treaba ta ca nu cu tine a vorbit, ma rastesc la el.
-Shiki ...
Hiro imi aseza mainile pe obraji, calmandu-ma.
-Trebuia sa te chem pe tine aseara ca vad ca poti sa-l dresezi.
Replica aceasta fusese ultima picatura. Chiar nu stie cand sa se opreasca? Numai sa ajung la el, ca atunci va avea nevoie de un docror.
-Nu-l lua in seama. Vrea doar sa te enerveze.
" Si a reusit ", gandesc, deoarece daca spun cu voce tare se va simti victorios.
Vorbind de lup, Seigo se ridica de pe pat, pornind spre usa. Hiro nu-l opri, ceea ce nu mi se pare normal. Sau poate asa face dupa se s-a saturat de cineva, dar nu e necesar la mine.
-Iarta-l ca s-a trezit cu capul la ceraceaf.
-Doar s-a trezit?
Hiro ma privi mirat. Nu a inteles ce am vrut sa spun, dar nu e important.
Mana dreapta mi-o asez la marginea patului, sprijinindu-ma. Ma ridic din pat sub privirea atenta a lui Hiro.
-Te astept pana te schimbi.
-Aici? intreb rusinat.
-Da.
Stau cateva secunde pe ganduri, dupa care continua:
-Exista si debara sau cum s-o si numit. Nu stiai?
-Bineinteles ca nu.
-Usa de langa baie. Macar ai fost curios sa vezi ce e dupa ea?
Dau din capin semn ca nu. E adevarat. Si oricum nu am avut cand, deoarece am venit pe la sase-sapte dupamiaza si toti am in sala acea mare, iar seara Seigo a stat pana seara jucandu-se prostia aia de joc. Cand sa observ usa aia?
Cand Hiro ma vazu pe ganduri, se apropie de mine cu pasi inceti. Probabil ca se ingrijora sau asta imi imaginez numai eu. L-am cunoscut numai de ieri si deja a venit la mine. Nici tata nu a facut asta vrodata. Nu ii sta in fire sa fie bland, cel putin cu mine nu.
Deodata in mintea mea reveni scena cu sarutul. Obrajii mi se incalzesc instantaneu ca flacara de la aragaz. Hiro observand asta, zambi.
-Poate a fost prea repede pentru tine acel sarut, vorbi acesta cand ajunse in fata mea. De acum inainte o voi lua mai incet.
De acum incoace? Vroia cumva sa spuna ca va mai continua sa ma sarute sau mai rau?
-Stai putin! Nu stiu daca am inteles bine, dar nu mi se pare normal ca sa faci asta. Tu esti baiat, iar eu tot baiat. Doua persoane de acelasi sex nu pot fi impreuna, nu in lumea mea.
-Pot sa se fac sa-ti schimbi parerea?
-Nu.
-De ce?
-Chiar nu ai auzit ce am spus mai inainte?
-Nu e asta.
-Atunci?
Sunt convins ca a auzit discursul meu, dar nu stie cum sa-mi explice ca nu ii pasa. Il las sa se chinuie putin.
Ofta si dupa ce-si facu in minte un raspuns, il opresc.
-Asteapta-ma ca vin imediat.
Iau hainele de pe valiza si merg la usa aratata de el. Ar fi vrut sa ma opreasca, dar nu o facu. Ceva il oprea si voi decoperi ce.
Deschid usa si intru. Ma aflu intr-o camera patrata, avand loc doua persoane sau chiar trei, fara a te inghesui. As putea sa ma mut aici sa scap de sentimentul ca voi putea fi violat de Seigo in timplul somnului sau cine stie ce. Nu ma mai gandesc la prosti si ma imbrac.

Imi pare rau ca nu am postat mai devreme cu o luna, sau cine mai stie cat, ca eu nu. Mi-a fost prea lene sa scriu pe calculator. " Gomenesai ".
Acum imi dau seama si eu de schimbarile te timp pe care le-am facut. Imi cer scuze si pentru asta. Sper ca am inceput sa ma corectez.
In legatura cu greselile de scriere, am corectat inainte de a posta si sper sa nu mai existe.
Cam atat si astepte parerea voastra.