Liceul

[J A N E]

Pregatirile pentru balul bobocilor

A doua zi de diminata fata s-a trezit mult mai bine dispusa decat in seara precedenta, fapt ce demonstra sa somnul cu castile in urechi avusese efect.Se ridica cu greu din patul care parca o atragea din nou intre cearsafuri si urma drumul spre baie cu ochii intredeschisi .Dupa ce si-a facut siesta de dimineata a coborat in bucatarie si a devastat practic frigiderul cautand cutia de inghetata.Cand in sfarsit a gasit-o s-a retras din nou in camera ei si s-a trantit in pat schimband haotic canalele de la televizor.Vroia sa uite de tot si sa profite de faptul ca avea dimineata libera.
Orele au trecut foarte usor , venind vremea sa plece la liceu.A deschis sifonierul si a ales o fusta bleu destul de scurta si un maieut roz cu care sa se imbrace.Aveau voie sa renunte la uniforma in prima luna de scoala asa ca fara sa stea pe ganduri a inceput sa se aranjeze pentru a atrage atentia tuturor .A coborat scarile in graba spre living si l-a anuntat pe sofer ca trebuie sa plece.Nu mai era in criza de timp asa ca Maurice a putut conduce regulamentar si fara sa fie expus pericolului.Ajunsa la scoala a intrat in curte foarte increzatoare, vazand ca machiajul sh hainele au avut success, bruneta atragand privirile tuturor.In clasa fetele erau stranse intr-un colt facand planuri pentru balul bobocilor.
-Buna fetelor,saluta Roxana, avand pe buze un zambet dulce.
-Salut Rox, spuse Ana intampinandu-si prietena, de ce n-ai raspuns la telefon azi?
-Imi pare rau, nu l-am auzit.
-Nici o problema, deci ne ajuti cu pregatirile?
-Ce pregatiri?
-Maine este balul bobocilor si trebuie sa pregatim decoratiunile si muzica.
-Balul bobocilor, asa de repede, dar abia am inceput scoala.
-Stiu dar directorul vrea sa se termine cu agitatia din scoala cat mai repede.
-Inteleg, atunci san e apucam de treaba.
Din coltul celalalt al clasei Andrei privea grupul entuziasmat al fetelor , avand in coltul gurii un zambet caracteristic lui.Ochii cu reflectii albastrii erau acoperiti de suvitele rebele care se strecurau incet printre gene,incercand parca sa prinda intr-o inchisore sclipirea irisilor.Avea in minte un plan pentru urmatoarea seara,pe care avea sa-l puna in practica cu ajutorul prietenului sau cel mai bun .Robert a fost in clasa cu Andrei inca din primul an, soarta supunandu-I la multe incercari, pe care impreuna le-au putut depasi.Pantalonii largi cu multe buzunare si tricoul larg veneau deosebit de frumos pe trupul sau zvelt, iar sapca rosie ii acoperea cu greu suvitele negre de par care se rasfirau rebele pe fruntea baiatului.Este o persoana calma si rece , doar in preajma prietenilor sai apropiati aratandu-si slabiciunile.Ochii lui negrii nu exprima nici o traire, doar indiferenta si nepasare.
-Andrei ce ai de gand , intreba putin ingrijorat brunetul?
-Nimic special, doar sa ii arat increzutei aleia ce inseamna sa sufere?
-De ce nu o lasi in pace?
-Cineva trebuie sa o invete ca in viata nu e totul roz si ca mai exsta si durere.Ea crede ca cel mai rau lucru care I se poate intampla este sa isi rupa o unghie sau sa isi murdareasca pantofii preferati.O sa am eu grija sa nu mai fie asa de increzuta.
-Ce vrei sa-I faci?
-O sa vezi!

Multumesc mult pentru incurajare si voi incerca sa indrept greselile, pentru ca stiu ca sunt destul de multe.