28-09-2008, 01:44 PM
Capitolul I - O noua colega
Este prima zi de liceu. In curtea liceului "Sabaki" din orasul Tokyo multi adolescenti stau si vorbesc cunoscand lumea din jurul lor. Doar o fata cu parul roz, care il purta intr-o coada, lasand sa ii cada pe chip doua suvite si ochii de culoarea smaraldului sta retrasa intr-un colt indeparta si priveste pe toata lumea cu indiferenta. Era imbracata intr-un tricou scurt si negru , impreuna cu o pereche de pantaloni negri. In dreepta de jos a abdomenului avea tatuat un mac rosu inflorit.
De indata ce se deschisera usile scolii, in sems ca pot intra in clase, toti elevii din curte au dat navala inautru. Pentru ca nu vroia sa ia parte la acea inbulzeala, a preferat sa astepte pana ce toti au intrat, dupa care intra si ea.
Cauta catva timp clasa 9D si pana la urma o gasi. Cand intra in clasa, in scaunul de la catedra statea un baiat brunet cu ochii albastri ca cerul. Rozalia nici macar nu se uita la el si merse pana in ultima banca care era goala si se aseza fara sa-i pese de nimic si de nimeni. Brunetul se enerva destul de tare pentru ca rozalia nu se uita la el. El era obisnuit ca toate fetele sa fie inebunite dupa el.
- Pentru ca din acest an avem cativa elevi noi, am sa va mai spun inca odata cu stau lucrurile. In primul rand eu sunt seful aici si eu da ordinele. Cine imi incalca ordinele va fi, ca sa zic mai frumos "pedepsit" si nu cred ca vreti sa aveti de aface cu mine. zise brunetul hotarat si impunator.
Toata lumea il privea pe baiat cu frica, dar fata cu parul roz nici macar nu il privea, ci se uitase pe geam. Enervandu-se si mai tare brunetul se duse la banca unde statea adolescenta si pentru al observa trase un pumn in banca. Rozalia auzind acest lucru se intoarse spre el la fel de calma si de nepasatoare. Cand ochii adolescentei inalnisera ochii baiatului, brunetul inghiti in sec. Nicio data nu vazuse asemenea privire, plina de ura, dispret si raceala, dar nu se lasa mai prejos si incepu sa zica foarte nervos:
- Cred ca nu mai auzit. Asa ca mai bine sa iti intre in cap nimeni nu se pune cu Ren Hioroshi.
- Cine e Ren Hioroshi? intreba rozalia calma.
Baitul enervandu-se si mai tare incepu sa tipe la fata:
- Hei, fetito, nimeni nu se pune cu mine, iar daca ma mai enervezi odata am sa uit ca esti fata.
- Bine. spuse fata cu parul roz calma, intorcandu-se inapoi la fereastra.
Ren se gandi sa o invete minte pe rozalie, dar fuse oprit de Tamaki:
- Las-o in pace si hai sa mergem, ne astepta fetele.
Tamaki era un baiat blond cu ochii caprui deschis, era imbracat intrun tricou negru cu o pereche de blugi. Acesta era cel mai bun prieten al brunetului.
"Ce arogant!" se gandi rozalia. Dar inainte ca adolescentul sa plece, aceste zise curios:
- Apropo, cum te numesti?
- Ami Achita. As putea spune ca mi-a parut bine ca te-am cunoscut, dar ar fi o minciuna. spuse Ami intorcandu-si privirea catre Ren.
Ren era asa de enervat ca iesi din clasa dupa care tranti usa cu toata forta.
Toti elevi din clasa erau tare socati. Nimeni nu se mai pusera vreodata cu Ren Hioroshi.
Intre timp pe holul scolii:
- Ai vazut ce privire avea? intreba Tamaki.
- Da. Si? spuse Ren nepasandu-i.
Tamaki nu stia ce sa mai zica. Niciodata nu mai vazuse o privire asa de rece, de dispret...de tristete.
Trecura cateva minute de la acel mic accident si se sunase de intrare.
In graba in clasa intrara doua fete gemene. Una era roscata cu ochii albastri si era imbracata intr-o rochie neagra si una cu parul albastru si cu ochii caprui si imbracata intr-o rochie alba.In timp ce Ami le studia cu atentie in clasa intra Ren si Tamaki.
- Buna Mika! spuse Ren.
- Buna Ren! spuse satena.
Cand vroiau cei doi sa inceapa un dialog, in clasa intra o femeie de vreo 25 de ani, cu parul albastrui ce purta ochelari.
- Buna ziua copi! zise femeia.
- Buna ziua! spusera toti in cor.
- Eu sunt Allison Nasako si de azi incolo voi fi diriginta voastra.
Roscata, nemaivazand un loc liber prin clasa se duse la rozalie si ii spuse cu blandete:
- Pot sa ma asez aici?
- Cum vrei. spuse Ami cu raceala in voce.
- Sunt Yuki. Pe tine cum te cheama? zise sfioasa roscata.
- Ami...spuse adolescenta.
Sonria sun, ce anunta plecarea lor acasa. Brunetul abia astepta acest lucru, ca sa ii dea o lectie rozaliei.
Cu toti se plecara. La poarta scolii se afla Ren, Tamaki si Mika. Cu toti formau o gasca de temut in acel cartier. Cateodata si Yuki facea parte din acea gasca, asta numai datorita surori sale. Ea era mereu timida. Si niciodata nu isi facea prieteni adevarati, toti prietenii ei se foloseau de ea din cauza ca era desteapta.
Ami se indrepta spre poarta, dar Ren se aseza in fata ei.
Ami nu spuse nimic, decat il impinse la o parte s continua sa mearga. Nu reusi sa merga mai mult de cativa metri ca brunetul o prinse de mana. Era foarte nervos. Ultimul baiat care a facut asta a ajuns in spital din cauza lui. Ren vruse sa ii dea o palma, dar Ami il oprise doar cu o singura mana. Toti din jurul lor erau foarte socati. Nimeni nu mai facuse asa ceva.
- Sa nu mai faci asta niciodata! zise rozalia cu o privire ucigatoare, de parca toata raceala din lume s-ar fi asezat in ochii ei.
Dupa acest incident adolescenta pleca linistita de acolo, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Enervat la culme brunetul se hotara sa o urmareasca.
Ami mersese dou strazi, pana ce ajunse la o scoala generala. Spre ea se apropie in fuga o fetita mica de vreo 4 anisori, satena, imbracata intr-o rochita verde.
- Buna Ami! Ce bine ca ai ajuns la timp. zise fetita.
- Buna Saiko! zise Ami cu o privire, de data aceasta...calda.
- Aia e sora ei? intreba in soapta Tamaki.
- Posibil. Dar nu crezi ca ar trebui sa mergem acasa? Nu imi imaginam ca fata dura trebuie sa se duca dupa surioara ei la scoala. spuse pe un ton sarcastic Ren. Dupa care se dusera acasa.
Ami si Saiko se dusera acasa. Ajunsera in cele din urma intr-un bloc mai scorojit pe care fetel il numeau: acasa.
- Saiko dupa ce te schimbi, dute si culcate ca este tarziu.
- Bine Ami!
Ami se schimba rapid si lua din sertarul biroului ei un carnetel galben cu un mac inflorit in partea de jos al lui.
"Draga jurnalule,
Am ajuns sa iti spun asa pentru ca mi-am dat seama ca in tine pot sa am mereu incredere. Azi a fost prima mea zi de liceu.
A fost o ca oricare alta. Toti ma priveau ca pe o ciudata. Si nu ii condamn. Toti se holbau la mine. Toti...inafara de una singura, ci anume Yuki. Noua mea colega de banca.
Azi am mai intalnit un baiat. Era oarecum dragut, dar era foarte arogant. Avrut chiar si sa dea in mine. Noroc ca lectiile de autoaparare pe care le-am facut acum cativa ani mi-au fost de ajutor.
Tie cred ca iti povestesc mai multe decat lui Saiko. Tu esti singurul care imi sti cel mai mare secret al meu.
Un secret care mi-a distrus viata."
Dupa ce scrie in jurnal,ca in fiecare seara, se puse in patul ei mare in care adormi pe loc.
sper sa va placa ! continuarea sambata
Ami:
Ren:
Este prima zi de liceu. In curtea liceului "Sabaki" din orasul Tokyo multi adolescenti stau si vorbesc cunoscand lumea din jurul lor. Doar o fata cu parul roz, care il purta intr-o coada, lasand sa ii cada pe chip doua suvite si ochii de culoarea smaraldului sta retrasa intr-un colt indeparta si priveste pe toata lumea cu indiferenta. Era imbracata intr-un tricou scurt si negru , impreuna cu o pereche de pantaloni negri. In dreepta de jos a abdomenului avea tatuat un mac rosu inflorit.
De indata ce se deschisera usile scolii, in sems ca pot intra in clase, toti elevii din curte au dat navala inautru. Pentru ca nu vroia sa ia parte la acea inbulzeala, a preferat sa astepte pana ce toti au intrat, dupa care intra si ea.
Cauta catva timp clasa 9D si pana la urma o gasi. Cand intra in clasa, in scaunul de la catedra statea un baiat brunet cu ochii albastri ca cerul. Rozalia nici macar nu se uita la el si merse pana in ultima banca care era goala si se aseza fara sa-i pese de nimic si de nimeni. Brunetul se enerva destul de tare pentru ca rozalia nu se uita la el. El era obisnuit ca toate fetele sa fie inebunite dupa el.
- Pentru ca din acest an avem cativa elevi noi, am sa va mai spun inca odata cu stau lucrurile. In primul rand eu sunt seful aici si eu da ordinele. Cine imi incalca ordinele va fi, ca sa zic mai frumos "pedepsit" si nu cred ca vreti sa aveti de aface cu mine. zise brunetul hotarat si impunator.
Toata lumea il privea pe baiat cu frica, dar fata cu parul roz nici macar nu il privea, ci se uitase pe geam. Enervandu-se si mai tare brunetul se duse la banca unde statea adolescenta si pentru al observa trase un pumn in banca. Rozalia auzind acest lucru se intoarse spre el la fel de calma si de nepasatoare. Cand ochii adolescentei inalnisera ochii baiatului, brunetul inghiti in sec. Nicio data nu vazuse asemenea privire, plina de ura, dispret si raceala, dar nu se lasa mai prejos si incepu sa zica foarte nervos:
- Cred ca nu mai auzit. Asa ca mai bine sa iti intre in cap nimeni nu se pune cu Ren Hioroshi.
- Cine e Ren Hioroshi? intreba rozalia calma.
Baitul enervandu-se si mai tare incepu sa tipe la fata:
- Hei, fetito, nimeni nu se pune cu mine, iar daca ma mai enervezi odata am sa uit ca esti fata.
- Bine. spuse fata cu parul roz calma, intorcandu-se inapoi la fereastra.
Ren se gandi sa o invete minte pe rozalie, dar fuse oprit de Tamaki:
- Las-o in pace si hai sa mergem, ne astepta fetele.
Tamaki era un baiat blond cu ochii caprui deschis, era imbracat intrun tricou negru cu o pereche de blugi. Acesta era cel mai bun prieten al brunetului.
"Ce arogant!" se gandi rozalia. Dar inainte ca adolescentul sa plece, aceste zise curios:
- Apropo, cum te numesti?
- Ami Achita. As putea spune ca mi-a parut bine ca te-am cunoscut, dar ar fi o minciuna. spuse Ami intorcandu-si privirea catre Ren.
Ren era asa de enervat ca iesi din clasa dupa care tranti usa cu toata forta.
Toti elevi din clasa erau tare socati. Nimeni nu se mai pusera vreodata cu Ren Hioroshi.
Intre timp pe holul scolii:
- Ai vazut ce privire avea? intreba Tamaki.
- Da. Si? spuse Ren nepasandu-i.
Tamaki nu stia ce sa mai zica. Niciodata nu mai vazuse o privire asa de rece, de dispret...de tristete.
Trecura cateva minute de la acel mic accident si se sunase de intrare.
In graba in clasa intrara doua fete gemene. Una era roscata cu ochii albastri si era imbracata intr-o rochie neagra si una cu parul albastru si cu ochii caprui si imbracata intr-o rochie alba.In timp ce Ami le studia cu atentie in clasa intra Ren si Tamaki.
- Buna Mika! spuse Ren.
- Buna Ren! spuse satena.
Cand vroiau cei doi sa inceapa un dialog, in clasa intra o femeie de vreo 25 de ani, cu parul albastrui ce purta ochelari.
- Buna ziua copi! zise femeia.
- Buna ziua! spusera toti in cor.
- Eu sunt Allison Nasako si de azi incolo voi fi diriginta voastra.
Roscata, nemaivazand un loc liber prin clasa se duse la rozalie si ii spuse cu blandete:
- Pot sa ma asez aici?
- Cum vrei. spuse Ami cu raceala in voce.
- Sunt Yuki. Pe tine cum te cheama? zise sfioasa roscata.
- Ami...spuse adolescenta.
Sonria sun, ce anunta plecarea lor acasa. Brunetul abia astepta acest lucru, ca sa ii dea o lectie rozaliei.
Cu toti se plecara. La poarta scolii se afla Ren, Tamaki si Mika. Cu toti formau o gasca de temut in acel cartier. Cateodata si Yuki facea parte din acea gasca, asta numai datorita surori sale. Ea era mereu timida. Si niciodata nu isi facea prieteni adevarati, toti prietenii ei se foloseau de ea din cauza ca era desteapta.
Ami se indrepta spre poarta, dar Ren se aseza in fata ei.
Ami nu spuse nimic, decat il impinse la o parte s continua sa mearga. Nu reusi sa merga mai mult de cativa metri ca brunetul o prinse de mana. Era foarte nervos. Ultimul baiat care a facut asta a ajuns in spital din cauza lui. Ren vruse sa ii dea o palma, dar Ami il oprise doar cu o singura mana. Toti din jurul lor erau foarte socati. Nimeni nu mai facuse asa ceva.
- Sa nu mai faci asta niciodata! zise rozalia cu o privire ucigatoare, de parca toata raceala din lume s-ar fi asezat in ochii ei.
Dupa acest incident adolescenta pleca linistita de acolo, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Enervat la culme brunetul se hotara sa o urmareasca.
Ami mersese dou strazi, pana ce ajunse la o scoala generala. Spre ea se apropie in fuga o fetita mica de vreo 4 anisori, satena, imbracata intr-o rochita verde.
- Buna Ami! Ce bine ca ai ajuns la timp. zise fetita.
- Buna Saiko! zise Ami cu o privire, de data aceasta...calda.
- Aia e sora ei? intreba in soapta Tamaki.
- Posibil. Dar nu crezi ca ar trebui sa mergem acasa? Nu imi imaginam ca fata dura trebuie sa se duca dupa surioara ei la scoala. spuse pe un ton sarcastic Ren. Dupa care se dusera acasa.
Ami si Saiko se dusera acasa. Ajunsera in cele din urma intr-un bloc mai scorojit pe care fetel il numeau: acasa.
- Saiko dupa ce te schimbi, dute si culcate ca este tarziu.
- Bine Ami!
Ami se schimba rapid si lua din sertarul biroului ei un carnetel galben cu un mac inflorit in partea de jos al lui.
"Draga jurnalule,
Am ajuns sa iti spun asa pentru ca mi-am dat seama ca in tine pot sa am mereu incredere. Azi a fost prima mea zi de liceu.
A fost o ca oricare alta. Toti ma priveau ca pe o ciudata. Si nu ii condamn. Toti se holbau la mine. Toti...inafara de una singura, ci anume Yuki. Noua mea colega de banca.
Azi am mai intalnit un baiat. Era oarecum dragut, dar era foarte arogant. Avrut chiar si sa dea in mine. Noroc ca lectiile de autoaparare pe care le-am facut acum cativa ani mi-au fost de ajutor.
Tie cred ca iti povestesc mai multe decat lui Saiko. Tu esti singurul care imi sti cel mai mare secret al meu.
Un secret care mi-a distrus viata."
Dupa ce scrie in jurnal,ca in fiecare seara, se puse in patul ei mare in care adormi pe loc.
sper sa va placa ! continuarea sambata
Ami:
Ren: