Liceul

[J A N E]

Prima zi de liceu


-Da Ana�ma grabesc�.promit ca nu mai stau mult.Nu suna degeaba din 2 in 2 minute,voi intarsia daca stai pe capul meu .
-Bine,nu mai sun,dart e rogggg, nu ma face sa intarzii in prima zi de liceu Rox.
-Ai incredere in mine,cand te-am lasat eu balta.
-De fiecare data cand trebuie sa fi punctuala.
-De data asta va fi diferit, jur pe roz!
-Off.!Bine, te astept in park.
-Pa!
-Pa!
Imediat ce vocea prietenei sale inceta sa se auda, Roxana, o tanara in varsta de 15 ani, cu parul negru si ochii albastri-intunecati a alergat cat a putut de repede spre camera sa .Uraste sa urce atatea scari in fiecare zi ,dar trebuia sa isi tina promisiunea, astazi va ajunge la timp.Tatal fetei era un important om de afaceri , de origine germana care si-a crescut fiica singur, deoarece sotia lui si mama Roxanei murise cand fata avea numai 2 anisori. Fiind mai mereu plecat Roxana locuia cu doica ei, care momentan era plecata din cauza unei probleme de familie, bruneta ramanand acasa numai q servitoarele si soferul Maurice.
Fata intra la dus, pentru a-si face siesta de dinaintea scolii, se cufunda in Jacuzzi-ul spunos si uita ca trebuia sa se grabeasca.Cand si-a dat seama era pe ultima suta de metrii.Sa imbracat repede cu uniforma liceului Grangreces , s-a dat cu putin machiaj , si luandu-si ghiozdanul a zbughit-o spre masina, tipand cat a putut de tare la sofer �IN PARK REPEDE�.
Maurice, obijnuit cu felul in care fata obisnuia sa petreaca fiecare dupa-amiaza, a mers cu masina in modul�mega-turbo�, asta insemnand trecand pe rosu si depasid pe linia continua reusind sa ajunga in felul acesta la timp.
-Maurice esti cel mai bun sofer din lume, ar trebui sa concurezi la raliuri.
-Multumesc domnusoara, la cat vin sa va iau.
-Nu e nevoie, vin cu mama Anei, are treaba in centru.
-Inteles domnisoara.
Bruneta isi lua la revedere de la sofer si incepu sa studieze parcul incercand sa dea cu ochii de prietena sa.
-Aici Rox, ai intarziat 5 minute.
-Scuza-ma , am ramas cu gandul in alta parte cand eram in Jacuzzi.
-Nu-I nimic, m-am obisnuit cu tine, de asta te-am chemat cu o jumatate de ora mai devreme.
-Ce??
-Da poi nu puteam sa risc , e prima zi de liceu si am auzit ca aveam niste colegi din generala in clasa noastra.
-Nu conteaza.Sunt bucuroasa ca am scapat de teroristul de Andrei si banda lui de drogati.
-Da cum spui tu.Stiu ca nu te intelegeai bine cu el.
-Asta e putin spus.Il dispretuies profound.
-Dar era cel mai dragutz baiat din scoala.
-Si cel mai afemeiat.
-Si cel mai populr.
-Da popular de fraier vrei sa zici.
-Off nu ma mai cert cu tine, n-am sanse.Mie una mi-ar place sa fim in continuare colegi.
-Mie nu.
-Bine, hai san e grabim san e alegem loc in banca.
-Ok.
Cele doua prietene s-au grabit spre liceu, dar in momentul in care au patruns in clasa au realizat ca erau primele.Si-au ales momentan prima banca de la fereastra fin constiente ca ar putea san u mai fie college de banca si anul acesta.
-Rox ma duc pana la baie.
-Bine.
In timp ce studia peretii clasei, bruneta simtii cum doua brate puternice o cuprind de talie, si cum rasuflarea unei finite ii racoreste ceafa.
-Ce bine imi pare sa te vad pisicuto, ti-a fost dor de mine?
<<vocea asta!!!!nu poate sa fie el..nu nu nu, cand o sa scap o data de idiotu asta pervers??>>
-Tu!!
Un baiat inalt , cu parul rosu-carmin si ochii albastrii o privea pe bruneta intr-un mod intimidant, care sap area ca nu prea functioneaza pe rebela.
-Ce cauti aici.
-Am venit la scoala, peste un sfert de ora incepe liceul.
-Ce vrei sa zici.
-Ca o sa fim in aceiasi clasa scumpete.
-Off!Nu mi se poate intampla mie.
-Ce nu ti se poate intampla Rox?O ce faci Andrey?Nu-mi spune ca suntem in continuare colegi.
-Hey there Any�se pare ca da�spre teroare prietenei tale.
-Haide Rox..nu fi asa, e bines a avem cunoscuti in clasa.
-Hmm..
-Si Robert nu vine si el?
-E cu gasca afara.Eu venisem sa-mi las ghiozdanul.Hi ca mai vorbim ok.
-Ok.
Dupa discutia cu Andrei bruneta nu a mai scos nici un cuvant.Era atat de enervate incant doar muzica ar fi putut s-o calmeze.Seara cand a ajuns acasa s-a trintit direct pe pat vrand sa uite ca a trait acel fiasco.

[J A N E]

Pregatirile pentru balul bobocilor

A doua zi de diminata fata s-a trezit mult mai bine dispusa decat in seara precedenta, fapt ce demonstra sa somnul cu castile in urechi avusese efect.Se ridica cu greu din patul care parca o atragea din nou intre cearsafuri si urma drumul spre baie cu ochii intredeschisi .Dupa ce si-a facut siesta de dimineata a coborat in bucatarie si a devastat practic frigiderul cautand cutia de inghetata.Cand in sfarsit a gasit-o s-a retras din nou in camera ei si s-a trantit in pat schimband haotic canalele de la televizor.Vroia sa uite de tot si sa profite de faptul ca avea dimineata libera.
Orele au trecut foarte usor , venind vremea sa plece la liceu.A deschis sifonierul si a ales o fusta bleu destul de scurta si un maieut roz cu care sa se imbrace.Aveau voie sa renunte la uniforma in prima luna de scoala asa ca fara sa stea pe ganduri a inceput sa se aranjeze pentru a atrage atentia tuturor .A coborat scarile in graba spre living si l-a anuntat pe sofer ca trebuie sa plece.Nu mai era in criza de timp asa ca Maurice a putut conduce regulamentar si fara sa fie expus pericolului.Ajunsa la scoala a intrat in curte foarte increzatoare, vazand ca machiajul sh hainele au avut success, bruneta atragand privirile tuturor.In clasa fetele erau stranse intr-un colt facand planuri pentru balul bobocilor.
-Buna fetelor,saluta Roxana, avand pe buze un zambet dulce.
-Salut Rox, spuse Ana intampinandu-si prietena, de ce n-ai raspuns la telefon azi?
-Imi pare rau, nu l-am auzit.
-Nici o problema, deci ne ajuti cu pregatirile?
-Ce pregatiri?
-Maine este balul bobocilor si trebuie sa pregatim decoratiunile si muzica.
-Balul bobocilor, asa de repede, dar abia am inceput scoala.
-Stiu dar directorul vrea sa se termine cu agitatia din scoala cat mai repede.
-Inteleg, atunci san e apucam de treaba.
Din coltul celalalt al clasei Andrei privea grupul entuziasmat al fetelor , avand in coltul gurii un zambet caracteristic lui.Ochii cu reflectii albastrii erau acoperiti de suvitele rebele care se strecurau incet printre gene,incercand parca sa prinda intr-o inchisore sclipirea irisilor.Avea in minte un plan pentru urmatoarea seara,pe care avea sa-l puna in practica cu ajutorul prietenului sau cel mai bun .Robert a fost in clasa cu Andrei inca din primul an, soarta supunandu-I la multe incercari, pe care impreuna le-au putut depasi.Pantalonii largi cu multe buzunare si tricoul larg veneau deosebit de frumos pe trupul sau zvelt, iar sapca rosie ii acoperea cu greu suvitele negre de par care se rasfirau rebele pe fruntea baiatului.Este o persoana calma si rece , doar in preajma prietenilor sai apropiati aratandu-si slabiciunile.Ochii lui negrii nu exprima nici o traire, doar indiferenta si nepasare.
-Andrei ce ai de gand , intreba putin ingrijorat brunetul?
-Nimic special, doar sa ii arat increzutei aleia ce inseamna sa sufere?
-De ce nu o lasi in pace?
-Cineva trebuie sa o invete ca in viata nu e totul roz si ca mai exsta si durere.Ea crede ca cel mai rau lucru care I se poate intampla este sa isi rupa o unghie sau sa isi murdareasca pantofii preferati.O sa am eu grija sa nu mai fie asa de increzuta.
-Ce vrei sa-I faci?
-O sa vezi!

Multumesc mult pentru incurajare si voi incerca sa indrept greselile, pentru ca stiu ca sunt destul de multe.

[minako]

Inca un capitol superb :X...Rox da, este cam aiurita si merita sa i se dea o lectie ..:))...Dar sa speram ca nu o sa fie prea dur Andrei cu saraca fata ...oricum mor aici de curiozitate gambate ....[-o<...

[deidara-chan4ever]

este foarte tare ficul tau..il iubesc,imi plac personajele
oare ce se va intampla in continuare? pup si mai vedem :victorie:
sunt moarta de curiozitate.....

[J A N E]

Balul si surpiza lui Andrei

Orele au trecut repede , regele soare facandu-I loc lunii, stapana noptii pentru a urca pe piedestalul presarat cu giuvaiere.In camera ei, Roxana se gandea la ziua de maine.Si-ar fi dorit ca mama ei sa fie langa ea, sa o sprijine, sa participle la fericirea ei.Dar soarta o pedepsise.Desi avea bani , o vila imensa si servitori, nu se simtea implinita.Singuratatea o apasa si singura ei alinare era Ana,prietena ei, cea care i-a fost alaturi mereu .Cu imaginea mamei sale in minte, bruneta apuca telefonul si formand numarul tatalui sau se ruga pentru ca acesta sa raspunda.
-Ravnich Investention , buna ziua!
-Klara , sunt Roxana Ravnich, vreau sa vorbesc cu tata.
-Aveti noroc domnisoara, tatal dumneavoastra tocmai a iesit dintr-o sedinta, va fac legatura.
-Multumesc.
-Alo , s-a intamplat ceva draga mea, nu te descurci singura?
-Buna seara tata.Nu este vorba despre asta.Am sunat sa-ti spun ca maine este balul bobocilor la liceu si as vrea sa poti fi acolo.
-Roxana stii ca nu pot s alas firma abandonata.Sunt un om ocupat.Daca ai nevoie de bani il suni pe avocet, iti va trimite cat doresti.
-Da tata, asa voi face.
-Atunci la revedere draga mea.
-La revedere.
Imediat ce a inchis telefonul, doua lacrimi cristaline I s-au ivit in coltul irisilor albastrii, emanand durerea tinerei.Asa era de fiecare data.Tatal ei era mult prea ocupat pentra a putea fi langa ea,In final ramanand singura.In seara aceea a adormit plangand,asteptand cu nerabdare ce-I va harazi dimineata.

**La scoala era o mare agitatie, balul fiind un eveniment destul de important, pentru prestigiul liceului, renumit din cauza acestor sarbatori.Toti baietii isi cautau partenere pentru dans, iar domnisoarele isi alegeau diferite tinute cu care sa se prezinte seara.Roxana avea deja pregatita rochia de bal, dar nu era sigura daca va asista.La urma urmelor nu prea avea pentru ce sa se bucure .
In spatele scolii, gasca lui Andrei statea rezemata de zid.Roscatul era abatut, parca ceva il framanta.Ochii sai albastrii tradau confuzie, nu mai stia ce trebuie sa faca, era debusolat, pierdut in propria lui capcana.Nu stia daca ceea ce-I pregatise tinerei va fi prea dur pentru ea, daca realitatea dura a vietii o va zdrobii mult prea brusc.Langa el, Robert il privea ingrijorat.Stia ca prietenul sau a suferit mult in copilarie si ca nu s-a schimbat cand viata i-a oferit o a doua sansa.A continuat sa le intinda o mana celor ca el si ii era frica.Ii era frica pentru el, ii era frica sa nu se scufunde in abisul pe care si la creat el singur.
-Andrei, te simti bine?intreba cu o urma de ingrijorare in glas prietenul sau.
-Da, sunt bine.Doar ca nu stiu daca vreau sa pun planul in aplicare.
-Poate ar trebui sa o lasi balta si sa-ti gasesti o partenera pentru bal.Nu mai ai prea mult timp la dispozitie.
-Nu renunt Robert.Ma cunosti bine, nu sunt genul de persoana care sa dea inapoi.
-Te bagi singur in probleme,pur si simplu iti complici viata.
-Poate, dar e viata mea!raspunse avand imprimata pe chip o expresie plictisita.
-Problema ta!replica adolescentul indignat de comportamentul lui Andrei.
Seara a venit repede, liceeni adunandu-se in sala de sport, unde urma sa se tina balul.Roxana inca se ocupa de detliile petrecerii, incercand sa faca totul perfect.Nu vroia sa participe, prefera sa vegheze totul din culise, dar stia ca ar trezi controverse lipsa ei asa ca se hotari in sfarsit sa se schimbe.Isi losese de dimineata rochia intr-o punguta pentru a nu fi nevoita sa se intoarca acasa mai tarziu.S-a imbracat repede, tinuta fiind una albastru-inchis,compusa dintr-un corset de satin impodobit cu pietre false , dar care imitau foarte bine diamantele si o fusta lunga cu dantela.
-In sala atmosfera era degajata.Balul fusese deschis official de catre directorul scolii, iar ringul de dans era acoperit de perechile dornice de distractie.Deodata usile s-au deschis si si-a facut aparitia bruneta.Deoarece nu se simtea in largul ei s-a asezat la o masa mai retrasa vrand sa observe cu atentie fiecare pereche.In timp ce se uita prin jur simte cum o mana calda o atinge pe umar, provocandu-I fiori .Curioasa, dar si putin speriata intoarce capul si vede o pereche de ochi albastrii care o privesc bland, dar in acelasi timp cu un interes misterios.
-Buna seara frumoaso!De ce stai singura aici?Nu e stilul tau!Intreba cu un zambet dulce pe chip Andrei.
-Nu prea ma simt in largul meu,.spuse cu o oarecare indiferenta in glas fata.
-Atunci pleaca!Nu te obliga nimeni sa stai intr-un loc unde nu te simti bine.
-Nu vreau sa merg nici acasa, nu pot sa stau singura si in seara asta.
Deodata, baiatul o apuca de mana tragand-o dupa el.Nu s-a opus.Vroia sa plece de acolo, sa plece departe, sa nu se mai intoarca niciodata.Ajunsi in strada au inceput sa mearga pe trotuar intr-o liniste mormantala.Din cand in cand bratele li se antigeau, facandu-I sa se priveasca, dar niciunul nu avea curaj sa vorbeasca.La un moment dat Andrei s-a abatut de la drumul normal, pasind printre blocuri.Privi in spate si intalnii chipul speriat al fetei.
-Stai linistita.Nu se va intampla nimic rau.Vreu doar sa-ti arat ceva!spuse adolescentul incercand sa o linisteasca.
Fata aproba din cap si il urma indeaproape.In scut timp au ajuns in fata unei cladiri , care semana mai mult cu un garaj.Andrei deschise incet usa si a pasit inauntru, tragand-o pe bruneta dupa el.
-Poate ar trebui sa ne intoarcem.Nu imi place locul asta, spuse fata speriata de intunericul ce-o inconjura.
-Stai linistita!Cunosc locul asta mai bine ca oricine.Aici am crescu timp de 7 ani.replica tanarul cu o urma de tristete in glas.
-Poftim!?Tu ai stat aici!?
-Asta este un orfelinat.Mai bine zis este un loc in care stau copii, nu cred ca pot sa-I spun orfelinat pentru ca aici nu exista un director.Cand eram mic am locuit aici pana la 7 ani.Apoi mama si tata au gasit acest loc si m-au adoptat intr-un fel.Pe atunci exista un responsabil care avea grija de copii astia batuti de soarta, spuse Andrei , pe fata aparandu-I o expresie de durere.In minte in apareu zilele acelea in care nu manca si se ruga la dumnezeu sa-I dea o familie.Zilele in care nu era decat un �parazit� asa cum il numea responsabilul orfelinatului.
-De ce m-ai adus aici?intreba speriata adolescenta.
-Vroiam sa-ti arat o alta parte a orasului asta, raspunse baiatul deschizand incet o usa de fier .
Cei doi liceeni au intrat intr-o camera care semana cu un fel de sala de mese minuscula.Fata era stupefiata.Inauntru erau mai mult de 30 de copii , ai caror ochii o priveau intrebatori, cu spaima, dar in acelasi timp cu bucurie.Dintr-o data un baietel cam de vreo 8 anisori , cu parul castaniu, se apropie de Andrei si ii sare in brate.Acesta il primeste cu un zambet dulce pe chip si isi indreapta privirea spre colega lui.
-El este Danut.Este aici de cand s-a nascut.A fost gasit la groapa de gunoi.
Fata se apropie incet de baietel si il mangaie afectuos pe par.
-Saracutul de tine probabil ai suferit enorm.Andrei,continua bruneta cu seriozitate, cum de vrei sa te intorci aici cand locul asta iti aduce amintiri asa de urate?
-Dupa cum ti-am zis nu mai exista cineva care sa aiba grija de copiii astia.Parintii mei au multi bani asa ca am hotarat sa ii ajut eu.
-Inteleg.
Cei doi adolescenti s-au inteles sa ramana pana dimineata cu copiii, pentru ca niciunul nu vroia sa se intoarca la scoala.Andrei a ramas surprins de felul in care s-a purtat tanara.Se astepta sa fie ingrozita, dar se pare ca nu a fost un impact mult prea puternic.Se bucura intr-un fel ca nu o zdrobise imaginea aceea dezolanta si ca o vedea acum jucandu-se cu copiii.Era multumit, dar amintirile continuau sa il chinuie.Oare cand avea sa scape de acele imagini triste, care I se intiparisera in minte?

Hello!Inh primul rand , stiu ca la inceput ficul avea o tenta funny si promit ca vor mai fi capitole amuzante.Pentru moment capitolul asta este trist, sau cel putin asa mi se pare mie.Cred ca asa veti putea cunoaste mai bine personajele.Voi pune continuarea curand.:*>:D<

[minako]

Da este trist dar m-a fascinat acest capitol pot spune ca il ador :X:X...Descrii frumos, in timp ce citesc simt aceleasi lucruri ca si personajele ...Bravo:*:*...nu am cuvinte...astept continuarea gambate...