religia, biserica, credinta

[Flash]

Nu neapărat. Prietena mea cea mai bună este foarte credincioasă, merge regulat la biserică, face voluntariat - în vacanţa asta acum pleacă în Africa pentru a-i ajuta acolo pe cei cu probleme, lucrând cu o asociaţie de voluntariat - crede în Dumnezeu şi e o persoană care o pot considera o fiinţă extrem de bună. În comparaţie cu mine care trăiesc liber, nu mă rog, dar nu pot spune că nu cred în Dumnezeu asta pentru că eu conştientizez că există în urma unei experienţe care m-a făcut să îmi dau seama că există. [ eram foarte bolanvă la un moment dat, îmi era dor de bunica pentru că plecase la Brăila la sora ei şi în noaptea aia nu luasem nici un medicament pentru a-mi trece pentru că eram doar cu bunicul acasă, lumea toată fiind plecată. Simţeam că mor din cauza temperaturii şi singura metodă era să spun o rugăciune găsită prin cărţile vechi ale bunicii. Poate nu mă credeţi, dar în nici o oră temperatura mi-a trecut. Tot ce avea era o tuse, o stare uşoară de ameţeală şi puţin gât roşu. Tot ce făcusem era să stau în pat şi să închid ochii - asta fiind una dintre milioanele de lucruri bizare ce mie mi s-au întâmplat, dar prefer să nu intru în amănunte căci viaţa mea a fost un şir de chestii paranormale so . . . yeah xD ]

Revenind la subiect, eu şi Cristina căci ăsta îi este numele ne înţelegem extrem de bine. Eu susţin homosexualii, îi consider egali ca şi ceilalţi, nu am nimic cu masturbarea căci din punct de vedere medical este normală, iar ea acceptă acest lucru cât şi eu accept faptul că nu înjură niciodată, nu vorbeşte urât şi îmi vorbeşte cu drag despre Dumnezeu. Între noi e o relaţie de4 înelegere, aceasttă chestie ar trebui să existe între toată lumea. Să ne înţelegem reciproc fiindcă trăim pe acelaşi pământ indiferent cine l-a dat şi cine ni l-a lăsat, e importantă înţelegerea. Nu am nimic cu cei care cred în Dumnezeu. Eu pur şi simplu am renunţat să mă rog căci am o altă metodă *cough* învăţată de la un domn din biserică - mort de foarte mult timp - calea interesantă e să vorbeşti în gând şi Dumnezeu / Iisus îţi preia gândurile and stuff xD E foarte interesantă faza xD Won't tell you anw. Oricum, adevărul este că pe parcursul a doi ani or such am fost şi printr-o transformare nici eu nu am ştiut ce să cred, însă am preferat neutralitatea.

Întrucât lipsa de înţelegere dintre oameni e mare, aceştia normal că nu se acceptă. Nu am nimic frate cu nimeni. Bunica e credincioasă până la ultimul fir din cap şi pe mine nimeni nu m-a obligat vreodată să cred, a rămas la latitudinea mea să fiu neutră. Nu pot să spun că universul a venit aşa de la el fără ca cineva sau ceva să fi fost creat. S-au dezvoltat multe teorii, iar eu mi-am format deja o părere de-alungul a multor săptămâni în care mă tot pusese Cristina să încerc să mă pun în pielea ei.Adevărul este că fiecare dintre noi trebuie să aibă părerea lui ofc. Am cunoscut mulţi creştini, nu sunt deloc aşa cum unii cred. Nu sunt fanatici deloc. Sunt şi alţii exageraţi, dar am întâmpinat persoane care cu adevărat se dovedesc a fi nişte tovarăşi de discuţie fără să ne certăm pentru că celălalt are o
opinie diferită.

Mah părere .