Music for heart

[Miky sweetie :3]

♬ Music 4 Heart ♬

Capitolul II: Show your smile

Sakura`s P.O.V.

Am deschis usa cabanei si am privit cum soarele sfios abea rasarea. Lumina sa imi scanteia in ochi iar caldura imi incalzea pielea pana la ultima celula. Am zambit, privind in jur, dupa care m-am asezat pe scarita din fata cabanei, zambind. Mi-am asezat putin coada in care imi prinsesem parul, cu grija sa nu-mi deranjez cele doua suvite lasate pe dinafara, care imi mangaiau chipul. Mi-am aranjat camasa si cravata colorata cu roz si cu negru, apoi gulerul. Avand in vedere ca suntem totusi intr-o tabara de reeducare, eu fiind ca un fel de supraveghetor, trebuia sa port o uniforma – specifica si celorlalte supraveghetoare, de altfel. Desigur, fustele lor sunt mai lungi si se asorteaza cu cravata, insa sunt pe alte culori si, avand in vedere ca am numai saptesprezece ani, tata mi-a dat voie sa-mi aleg o tinuta oarecare. Idealul era sa am totusi o uniforma, nu? Si nu degeaba as fi ales roz pentru fusta si cravata, daca nu s-ar fi asortat la perfectie cu ceva care ma reprezinta si ma deosebeste de restul fetelor – parul meu des si matasos, pe care l-am mostenit de la mama mea.

Am aruncat un ochi la ceasul de pe mana mea, asteptand cu nerabdarea momentul in care supraveghetorii incep sa anunte prin cabane desteptarea. Tatal meu, Jiraya, aranjase ca eu sa ma ocup de una din grupe, una alcatuita din Best 4 si inca doua fete, pe numele lor, Ino si Hinata. Eram pur si simplu extaziata cand am auzit prima oara ca brunetul din cea mai tare trupa a momentului va fi trimis in tabara tatalui meu pentru Dumnezeu stie ce prostie. Nici nu m-a interesat de ceilalti. Adevarul este ca toate fetele, printre care si eu, sunt absolut innebunite dupa el. Sarmul sau incantator le dadea pe spate pe toate colegele mele de la liceu si pe toate prietenele mele din strainatate.

Recunosc ca si eu, ca orice fana a lui, imi imaginez deja momente petrecute impreuna in cele mai frumoase ipostaze, cum ar fi sarutandu-ne pe la spatele tataui meu sau imbratisandu-ne sub clar de luna. Si abia acum intelesesem ce vroia mama sa imi spuna cand zicea ca ma uit la prea multe filme de dragoste. Dar, pe de alta parte, am tot dreptul sa visez. Stiu ca, probabil, Sasuke Uchiha nu isi va manifesta un comportament de genul asta fata de mine nicioadata, ma multumesc doar sa il cunosc mai bine si sa devin una dintre prietenele sale cele mai apropiate. Poate o sa ajung si in Best 4 candva! Deja imi imaginez cat de geloasa as faceo pe cea mai fitoasa si dobitoaca eleva a liceului unde invat. Asta s-ar putea intampla, spre deosebire de toate visele pe care mi le creasem in privinta lui Sasuke Uchiha, pentru ca am o voce melodioasa. Am studiat ani buni ca sa pot canta exact asa cum cant acum. Ce e drept, e un vis realizabil, posibil, insa sunt absolut sigura ca nu se va intampla.

Ma ridic de pe scari si ma mai pipai ca sa ma asigur ca totul este in regula cu tinuta mea, inclusiv emblema de pe piept pe care era inscriptionat numele meu: Sakura. Ma uit din nou la ceas si vad ca deja se facuse ora sapte fix. Am inceput sa merg pe poteca neteda catre cabanele in care se aflau cei doi adormiti. Urma plimbarea de dimineata pe un drum de doi kilometri pe un teren accidentat. Imi trag rucsacul negru, plin de insigne cu fete zambitoare, pe umarul drep in timp ce continuam sa merg. M-am oprit in fata usii ce purta deasupra numarul trei.

Intru, fara sa bat in usa, si adopt o pozitie serioasa, cu mana in sold, vazand ca brunetul sforaia intins pe toata suprafata patului. Undeva in sinea mea ma gandeam „O, ce dragut doarme!” iar partea logica a creierul meu care imi stapanea regulat bataile inimii m-a facut sa imi calmez acea parte nebuna dupa solistul trupei.

-Trezirea! Am strigat, atat de tare, incat chiar si eu am ricosat pentru un moment.

Mai aveam putin, si un ras puternic m-ar fi cuprins daca nu m-as fi stapanit asa cum trebuie in momentul in care Sasuke se trezise brusc, cazand direct pe podea. Bineinteles ca nu am rezistat mult timp, fapt pentru care am inceput sa chicotesc. Privirea mea il studia atent si pica pe trupul sau cu usurinta. Muschii sai lucrati imi delectau privirile, in timp ce boxerii, de altfel singura bucata de material care il mai acoperea, imi atrasesera atentia . Nu-l mai vazusem niciodata intr-o ipostaza atat de sexy! Frate, unde imi e telefonul cand am nevoie de el?

S-a ridicat in sezut scarpinandu-si ceafa, cautand cel mai probabil un cucui sau ceva de genul. Eu, in schimb, am adoptat o pozitie un pic mai rautacioasa gen supraveghetoarea sexy. Cat de ciudat putea suna asta? Mi-am pus o mana in sold, privindu-l cu o spranceana ridicata pe Uchiha. Acesta isi ridica privirea si ma analiza intent. Observand cum se uita in oxhii mei, am zambit, aducand sprancenele la pozitia lor normala.

Intr-o secunda s-a ridicat in picioare si mi-a zambit. Uau, din picioare arata mai bine. Mi-a intins mana si m-a salutat.

-Hei! Eu sunt Sasuke Uchiha. Tu trebuie sa fi... aaam...
-Sakura Haruno, zic, dand mana cu el.

Mama, am dat mana cu cel mai tare star al muzicii pop! Nici nu imi vine sa cred ca am dat mana cu idolul meu! Ok, ok. Am inceput sa numar in gand pana la zece ca sa nu tresar evident extaziata. M-am prefacut persfect ca sunt supraveghetoarea perfecta. Am aratat cu degetul spre corpul sau dandu-i de inteles ca trebuiesa se imbrace.

-Ok, ce-ar fi sa te imbraci cat timp o sa-ti citesc niste reguli pe care va trebui sa le respecti?

Acesta se incrunta la mine, ca picat din cer. I-am facut semn spre cabina de schimb pe care o are fiecare cabana, la rugamintile mele fata de tatal meu. Sasuke ofta, ca si cum i-ar fi convenit mai mult sa ies afara din cabana in timp ce el se schimba. Ce e drept, daca as fi fost in locul lui, as fi facut la fel. Nu e tocmai convenabil ca o fata sa stea prin preajma cand te schimbi, mai ales cand e o fana nebuna si oricand iti poate smulge draperiile. Si cel mai amuzant lucru este ca el nu stie asta! Am chicotit, silentios, apoi km-am asezat pe pat, trantindu-mi rucsacul langa mine. Brunetul ma privea cu coada ochiului cat timp isi lua hainele din dulap, suspectandu-ma parca de o crima a intimitatii. Dar eu doar mi-am scos foaia imaturita cu reguli si mi-am aruncat ochii pe ea, ca si cum nu l-as fi vazut. Baiatul intra in cabina si trage bine draperiile, apoi imi spune ca pot sa incep.

Si am inceput. De la regulile cele mai simple cum ar fi micul dejun sau ora stingerii pana la cele mai drastice pentru el si probabil pentru intreaga formatie:

1. Fara muzica sau diverse sunete stridente pe parcursul sederii.
2. Fara telefoane mobile, i-Poduri, Mp3-uri sau alte electronice
3.. Orice fel de comunicare cu cei de dinafara taberei se face prin intermediul unui telefon fix cu acordul supraveghetorului.
4. Ascunderea oricarui obiect interzis de regulament sau prin lege se pedepseste cu detentie.

Ca o prima reactie a brunetului, a inceput sa bombane soptit, ca pentru el. Indeplinindu-mi calitatea de supraveghetor si nu numai, bineinteles ca am tras cu urechea la toate cuvintele sale. A durat ceva pana sa scoata un cuvant, timp in care am bagat foaia cu reguli la loc.

-Cum adica detentie? Zise el, scotand capul de dupa draperii.

Ma privea curios, cu o spranceana ridicata, in timp ce eu ii intorceam acea privire a tot stiutoare. Mi-am pus picior peste picior, sprijinindu-mi chipul intr-o mana, incercand sa gasesc un mod bun de ai raspunde. Nu era acea detentie la care probabil se gandea toata lumea, asa ca la militarie, cinci sute de flotari plus avans pentru ca ai facut cu una in minus. Sau ceva legat de tortura si tinutul peste program undeva neplacut. Era vorba despre confiscarea obiectelor respective si despre incuierea subsemnatului intr-o camera impreuna cu psihologul si supraveghetorul sau timp de o ora. Supraveghetorul punea psihologul la curent cu comportamentul „elevului” sau din ultimele zile , ca acesta sa fie consiliat asa cum trebuie timp de o ora pe zi timp de cateva sedinte programante de dr. Olivia Claw.

Am incercat sa-i explic despre ce e vorba, dupa care au urmat intrebarile importante legate de regulile precedente. Akm incercat sa ii raspund la toate ca mai apoi conversatia sa se termine cu un „Ah, dammit!”. Bineinteles ca, in timp ce ne indreptam spre celelalte cabane, el a fost cel mai vorbaret. Ma tot intreba despre reguli si cum ar putea sa le respecte intr-un fel nerespectandu-le. Iar eu ii zambeam de fiecare data, la fel de dulce si de bland, raspunzandu-i.

-Nu-ti face griji, nu sunt chiar asa de rea precum credeti voi, cei din trupa. M-am apropiat de urechea lui si am continuat soptit: Stiu cel mai bun loc unde puteti canta si dansa cat doriti.

El se uita la mine usor uimit, dupa care ranji aproband din cap. Imi indrept privirea spre inainte si observ cum grupa deja avansa, lasandu-ne in urma. L-am tras de umar pe brunet facandu-i semn cu ochiul pentru a-i prinde din urma. Acesta imi intelesese mesajul, dupa care l-am apuca, spre surprinderea lui, de mana. O, Doamne! Chiar am facut asta! Chiar l-am luat de mana! Mi-am intors capul, privindu-l, uimita pana si eu de gestul meu dar, spre deosebire de el, eu nu o aratam. Incercam sa ascund asta undeva in interiorul meu, undeva adanc ca sa nu iasa la iveala. Sunt obisnuita cu ascunsul sentimentelor de mic copil, inca de cand mama mea, Tsunade, a hotarat ca ii este mai bine fara tatal meu. Nu era o amintire atat de greoaie pe umerii mei avand in vedere ca inca ma suna si inca vorbeste cu mine ca o mama adevarata. Dar totusi, toate aceste amintiri lasa sechele in viata, si fix acele sechele dureroase am invatat sa le ascund, dar de abea acum observ ca pot ascunde mai mult decat simplele sentimente de durere.

Am inceput sa alergam, pana cand el a ajuns in dreptul trupei lui iar eu in fata tuturor, spunandu-le sa se opreasca.

-Bun, toata lumea. Dupa cum probabil stiti, acesta este un teren accidental. Vreau sa ma asigur ca toata lumea are incaltaminte sport pentru ca s-ar putea sa aveti surprize neplacute in cazul in care va aventurati acolo fara adidasi, tenesi sau bascheti.

Printre toti cei care au dat din cap, venind in fata si aratandu-mi incaltamintea, am observat cum cele doua fete din echipa mea isi dadura ochii peste cap, ceea ce mi-a aduc aminte de ele. Ii spusesem lui Sasuke ca ii voi arata un loc unde sa poata canta si, daca eu chiar vreau sa ma apropii cat mai mult de el si de formatia lui, va trebui sa le tin departe pe astea doua, macar pana reusesc sa le arat casuta din copac.

Da, era vorba despre o casa in copac. Deoarece locul asta nu a fost inca de la inceput o tabara de corectie a tatalui meu, ci mai mult locul pe care l-a cumparat pentru mine, construindu-mi un adevarat parc de distractii cu dedicatie pentru mine. Si totusi, acea casa din copac era speciala pentru mine, deoarece acolo imi petrecusem aproape intreaga copilarie. Cand am crescut si tata a vrut sa transforme locul asta intr-o tabara de corectie scumpa pentru rasfatatii familiilor bogate, l-am rugat sa nu demoleze casuta din copac si, ascultandu-ma, nu l-a demolat. In schimb, l-a redecorat adecvat varstei mele si noii mele pasiuni pentru muzica. Aveam acolo un sistem audio ultraperformant, diferite CD-uri, un sistem Karaoke pentru lectiile de canto suplimentare si diferite instrumente muzicale. Era un adevarat palat al muzicii, undeva departe de tabara, astfel incat nimeni sa nu-si dea seama ca tu faci ceva interzis.

M-am trezit la realitate abea cand cele doua pupeze s-au miscat intr-un sfarsit pana in fata ca sa-mi arate cat de prost erau incaltate. Sandale cu toc cui pentru blonda si pantofi cu platforma pentru bruneta. Am scapat un oftat, apoi le-am privit pe cele doua cu mainile in san.

-Voi chiar nu stiti ce presupune un drum ca asta, am dreptate?
-Te rog, draga, incepe bruneta. Stim amandoua ce presupune un astfel de traseu. Chiar nu am nevoie de tine ca sa-mi explici cum se face treaba asta. M-a impuns cu mana in piept dupa care a continuat nonsalanta: N-am nevoie de nimeni sa ma invete.
-Exact! Adauga blonda, punandu-si mainile in sold.

Mi-am dat jos ghiozdanul de pe umar si am rezistat cu gre sa nu-l catapultez in capul uneia intre ele. Am desfacut fermoarul cu ultima picatura de calm care imi mai ramasese si am scos doua perechi de de bascheti care semanau leit cu ai mei. Le-am intins fiecareia cate o pereche si le-am avertizat ca aici eu sunt supraveghetorul si ca eu fac regulile iar daca vreau, pot sa le trimit la detentie intr-o secunda.

Auzind acestea, blonda s-a comformat scapand cateva pufaituri din gura aia a ei micuta, in schimb, fetuscana cu ochii lila s-a facut ca nu ma aude. Mi-am scos carnetelul din buzunarul rucsacului si am notat-o sub numele ei de familie – Uzumaki. M-am uitat din nou la ceas si mi-am dat seama ca, daca voi continua inritmul asta, nu voi apuca sa termin iesirea la timp. I-am mai explicat o singura data ca asta este regulamentul si ca daca il incalca si daca trece peste cuvantul meu o sa aiba de aface cu pedepsele care i se cuvin. N-a vrut sa inteleaga. Nici n-am mai incercat a treia oara sa0-mi racesc gura cu ea, pentru ca nu merita.

In schimb, cand am vrut sa ma intorc, m-am lovit ca prin minune de Kiba, bateristul Best 4 daca nu ma insel. M-am dat un pas inapoi, iar el a continuat sa mearga, trecand pe langa mine. S-a dus glont care Hinata, smintita mintal care n-are altceva de facut inafara de a se lua in gura cu mine. O trase de brat, aratand spre pantofii ei cu degetul aratator.

-Aculta aici, pustoaico. I-ati naibii baschetii aia si hai sa mergem sa scapam dracului mai repede! Si daca nu iti pasa de consecintele taberei, nici mie, asa ca s-ar putea sa ma superi si crede-ma, nu imi e deloc rusine sa te scutur putin. Zi mersi ca nu te-am pocnit mai devreme. Ai inteles?!

Ultima fraza o rosti dur, atat de dur incat am tresarit. Fata inghiti in sec si, dupa ce Kiba se intoarse in formatie, Hinata s-a descaltat si si-a luat in picioare perechea de incaltaminte care i-am dat-o. M-am intors cu fata catre grup, mimand din buze un „multumesc” sincer catre baiatul cu tobele, iar acesta facu doar un semn din cap, ceva gen „pentru putin”. Cand mi-am mutat ochii la Sasuke si l-am vazut zambind, pentru un moment, am crezut ca cea careia ii zambeste sunt chiar eu, asa ca am suras catre el. Mi-a luat putin timp pana mi-am dat seama ca de fapt se abtinea sa nu rada de idioata aceea.

Imediat ce toti au fost gata, am pornit-o la drum. Pe tot parcursul traseului am incercat sa ma apropii mai mult de Sasuke. Cat am putut de mult, fara a parea o nesimtita, totusi. Am discutat, am incercat sa conducem impreuna echipa si tot asa. In drumul nostru, am reusit sa-i arat cu degetul casuta din copac. I-am soptit la ureche despre ce e vorba si i-am vorbit despre tot ceea ce poti gasi acolo. Si am vorbit, si am tot vorbit, in timp ce ne cataram pe stanci pentru a ajunge de partea cealalta si in timp se saream de pe o piatra pe alta pentru a traversa un lac, pana cand am ajuns intr-o poienita. Mi-am lasat rucsacul sa cada pe pamant, adoi m-am asezat pe el, nu inainte, totusi, de a scoate cateva sticle de apa minerala. I-am invitat pe toti sa stea pe unde gasesc un locusor mai curatel.

Le-am aruncat sticlele de apa fiecaruia si apoi am zis:

-Rostul primei plimbari in aceasta tabara este acela de a ne cunoaste mai bine. Vreau sa stiu cum va cheama, cateceva despre voi si personalitatea voastra, ce va pasioneaza, ce faceti in timpul liber si cum de ati ajuns aici.

Imediat ce am terminat propozitia, baietii au amutit pur si simplu.



uniforma Sakurei
Incaltamintea Sakurei
Casa din copac