11-11-2011, 10:56 PM
Vraja cuprinsa de adevar
<<Sakura>>
<<Sakura>>
Timpul a inceput sa treaca, dar, intr-un fel sau altul, eu stau in aceasta clepsidra a temerii. A trecut cinci minute, zece, sau cine stie cate minute din viata mea s-au curs, insa pentru mine timpul a stat in loc, gandul ca pachetul de carti ma face sa fiu treaza, poate chiar si toata viata. Inima mea bate incet, o muzica clasica, lenta, batuta de vantul lenes, nedorind sa pulseze puternic, numai durere. Sunt trei persoane pe care le iubesc pe lume, trei fiinte nascute pe aceasta planeta, trei organe, trei inimi ce bat, dar oricand se pot... opri. Ochii mei se inchid, retraiesc momentele frumoase, sorbind cu delicatete acele clipe magice, dorind ca ele sa nu se opreasca.
Pe usa isi face aparitia... Sasuke. Dupa ce am alergat ca o dementa, ma gasit Zero si l-a chemat pe dragostea mea ca sa vina, sa aiba grija de sufletul meu sfasiat. Respiratia mi se taie, nu stiu cum sa-i povestesc, mai ales de fata cu prietenul sau, care nu stie ce puteri am, dar mai important, nu stiu din ce ''tabara" este. Aceste indoieli, gandul de-a te gandi mereu daca persoana de langa tine este bun sau rau, daca te vrea mort sau viu, daca iti este dusman sau prieten, aceasta este o tortura mintala, viata in care eu traiesc.
Trag cu grabitate aer in piept si ma uit la ei, senzatia de sufocate apare usor, iar capul ma doare , ca o lovitura de bat. II vad mana indreptandu-se spre buzunarul din interiorului sacoului, inima bate cu fiecare miscare inaintata a brunetului, de parca as sti ce va urma. Degetele sale trag de sub sacoul negru, care presupun ca este de firma, un pachet mic... nu era unul de joc... era unul de ghicit, al meu... Ma buc grabita la el si ii iau brutal teancul, nu are nici o vina el, dar nu vreau ca puterile mele sa scape si el sa pateasca ceva... nu vreau.
Imi treg limba peste buze, deja erau prea uscate de la stres, imi misc capul usor in fata, apoi il rotesc la treisute saizezi de grade, trag aer in piept si il tin strans in mine, apoi ii dau intr-o foiala afara, zgomotul fiind unul de surdina si bine conturat. Amestec cartile, desenele mistice fiind indreptate spre mine, speriindu-ma de fiecare data cand apare o carte "moarta"... senzatia se repeda la fiecare secunda nenorocita, iar mainile mele incep sa tremure ca unei babe de nouazeci de ani. Ochii baietilor erau indreptati catre chipul meu, intrebandu-se ce se intampla, sperand ca eu ma voi calma si ii voi instinta de nenorocirea ce ne asteapta...
II privesc pe furisi, fetele lor incruntate imi studiaza senzatia, ochii, corpul, pana si respiratia, incercand - fara folos - sa descopere situatia actuala. A doua oara imi umezesc buzele, ochii mei de un verde stins, pierdul in durerea pricinuita de viitorul umbros, il privesc pe Sasuke cu dezaprobare, prierdandu-se in labirintul cuvintelor, cautand o ramasita, o bucata de putere ca sa ispavesc situatia asta tensionata... Imi feresc ochii de el, ma uit la peretele alb, ce sta acolo fara suflet si fara griji, in timp ce eu mor in aceasta atmosfere incinsa de secrete.
- O sa moara o persoana draga mie... si mie frica ca nu cumva...
Dar el ma opreste, mana lui puternica se dezlipeste de pieptul sau, locul in care a stat acest timp, punand o bariera intre noi si zdrobindu-mi cuvintele ce inca nu au iesit. Ma intreb inca o data cine este acea persoana, iar inima mea de mama se zbate incercand sa comunice cu mintea, dar si dragostea din ea imi transmite semnale criminale pentru brunet. Ce ar trebui sa fac ?
Simt un fior rece cum trece prin mine, spargandu-mi forta pe care am strans-o atata timp, oprindu-mi inima in loc. Aceasta situatie, conjunctura, nu ma ajuta deloc in situatia in care sunt, sanatatea mea depinde de loviturile vietii. Iar el, un soi de gheata in aisbergul pe care eu ii spun casa, ma bate cu palma incercand sa ma opreasca. Ar trebui sa fiu calma ? Toata viata mea am stiut cum va fi viitorul, dar aceste momente sunt in ceata, copilaria mea a fost un infern in acel internat, iar acum trec prin o groaza terifianta, nimic nu s-a schimbat. O sa fiu mereu nefericita ?
- Poate senzatia e cu intarziere... acea persoana draga ar trebui sa fie sotul tau. Nu pot sa cred ca am venit pana aici ca sa-mi spui ceva ce stiam deja... ca iubitul tau, persoana careia i-ai spus "Da" este in lumea cealalta, arzand in flacari sau privind in jos la noi.
Cuvintele lui m-au ranit... Am aruncat intreg pachet de carti inspre el, ele risipandu-se pe jos, cazand ca niste stropi de lacrimi, care doresc sa gaseasca o consolare, sau moartea, aflata in infernul de sub ele. Ochii mei privesc aceasta scena cu o atentie scazuta, mi-am ingustat reperul vizual pe Zero, care amutise la aceasta scena, ce se derulase in fata lui, neintelegand ce anume se petrece intre noi doi, dorind sa gaseasca nodul din papura ce ne supara atat de mult.
Sinceritatea mea, asta se gaseste in nenorocitul de zodiac, care spune in sus si in jos ca o sa fiu mereu inconjurata de fidelitate si intelegere, dar acum asta este decat o vorba in vant. Sasuke a spus-o mult prea direct, ranindu-ma, era mult mai simplu ca ma ingroape de vie, macar ma sufocam in moartea rece, nu in frigul cuvintelor sale. Nu o sa-l iert pentru asta, el a gresit mult prea mult, o sa mi-o plateasca. Eu credeam ca el este suparat pe mine, ca l-am parasit in acele momentele culminant, dar nu am avut de ales. Cum am putut sa cred ca- inca- ma mai iubeste ? Pana aici, o sa ma razbun pe el, iar eu o pastrez secretul in mine pana voi muri.
Micile mele vraji merg atat de bine, ele sau unit si au format...
Pe usa isi face aparitia... Sasuke. Dupa ce am alergat ca o dementa, ma gasit Zero si l-a chemat pe dragostea mea ca sa vina, sa aiba grija de sufletul meu sfasiat. Respiratia mi se taie, nu stiu cum sa-i povestesc, mai ales de fata cu prietenul sau, care nu stie ce puteri am, dar mai important, nu stiu din ce ''tabara" este. Aceste indoieli, gandul de-a te gandi mereu daca persoana de langa tine este bun sau rau, daca te vrea mort sau viu, daca iti este dusman sau prieten, aceasta este o tortura mintala, viata in care eu traiesc.
Trag cu grabitate aer in piept si ma uit la ei, senzatia de sufocate apare usor, iar capul ma doare , ca o lovitura de bat. II vad mana indreptandu-se spre buzunarul din interiorului sacoului, inima bate cu fiecare miscare inaintata a brunetului, de parca as sti ce va urma. Degetele sale trag de sub sacoul negru, care presupun ca este de firma, un pachet mic... nu era unul de joc... era unul de ghicit, al meu... Ma buc grabita la el si ii iau brutal teancul, nu are nici o vina el, dar nu vreau ca puterile mele sa scape si el sa pateasca ceva... nu vreau.
Imi treg limba peste buze, deja erau prea uscate de la stres, imi misc capul usor in fata, apoi il rotesc la treisute saizezi de grade, trag aer in piept si il tin strans in mine, apoi ii dau intr-o foiala afara, zgomotul fiind unul de surdina si bine conturat. Amestec cartile, desenele mistice fiind indreptate spre mine, speriindu-ma de fiecare data cand apare o carte "moarta"... senzatia se repeda la fiecare secunda nenorocita, iar mainile mele incep sa tremure ca unei babe de nouazeci de ani. Ochii baietilor erau indreptati catre chipul meu, intrebandu-se ce se intampla, sperand ca eu ma voi calma si ii voi instinta de nenorocirea ce ne asteapta...
II privesc pe furisi, fetele lor incruntate imi studiaza senzatia, ochii, corpul, pana si respiratia, incercand - fara folos - sa descopere situatia actuala. A doua oara imi umezesc buzele, ochii mei de un verde stins, pierdul in durerea pricinuita de viitorul umbros, il privesc pe Sasuke cu dezaprobare, prierdandu-se in labirintul cuvintelor, cautand o ramasita, o bucata de putere ca sa ispavesc situatia asta tensionata... Imi feresc ochii de el, ma uit la peretele alb, ce sta acolo fara suflet si fara griji, in timp ce eu mor in aceasta atmosfere incinsa de secrete.
- O sa moara o persoana draga mie... si mie frica ca nu cumva...
Dar el ma opreste, mana lui puternica se dezlipeste de pieptul sau, locul in care a stat acest timp, punand o bariera intre noi si zdrobindu-mi cuvintele ce inca nu au iesit. Ma intreb inca o data cine este acea persoana, iar inima mea de mama se zbate incercand sa comunice cu mintea, dar si dragostea din ea imi transmite semnale criminale pentru brunet. Ce ar trebui sa fac ?
Simt un fior rece cum trece prin mine, spargandu-mi forta pe care am strans-o atata timp, oprindu-mi inima in loc. Aceasta situatie, conjunctura, nu ma ajuta deloc in situatia in care sunt, sanatatea mea depinde de loviturile vietii. Iar el, un soi de gheata in aisbergul pe care eu ii spun casa, ma bate cu palma incercand sa ma opreasca. Ar trebui sa fiu calma ? Toata viata mea am stiut cum va fi viitorul, dar aceste momente sunt in ceata, copilaria mea a fost un infern in acel internat, iar acum trec prin o groaza terifianta, nimic nu s-a schimbat. O sa fiu mereu nefericita ?
- Poate senzatia e cu intarziere... acea persoana draga ar trebui sa fie sotul tau. Nu pot sa cred ca am venit pana aici ca sa-mi spui ceva ce stiam deja... ca iubitul tau, persoana careia i-ai spus "Da" este in lumea cealalta, arzand in flacari sau privind in jos la noi.
Cuvintele lui m-au ranit... Am aruncat intreg pachet de carti inspre el, ele risipandu-se pe jos, cazand ca niste stropi de lacrimi, care doresc sa gaseasca o consolare, sau moartea, aflata in infernul de sub ele. Ochii mei privesc aceasta scena cu o atentie scazuta, mi-am ingustat reperul vizual pe Zero, care amutise la aceasta scena, ce se derulase in fata lui, neintelegand ce anume se petrece intre noi doi, dorind sa gaseasca nodul din papura ce ne supara atat de mult.
Sinceritatea mea, asta se gaseste in nenorocitul de zodiac, care spune in sus si in jos ca o sa fiu mereu inconjurata de fidelitate si intelegere, dar acum asta este decat o vorba in vant. Sasuke a spus-o mult prea direct, ranindu-ma, era mult mai simplu ca ma ingroape de vie, macar ma sufocam in moartea rece, nu in frigul cuvintelor sale. Nu o sa-l iert pentru asta, el a gresit mult prea mult, o sa mi-o plateasca. Eu credeam ca el este suparat pe mine, ca l-am parasit in acele momentele culminant, dar nu am avut de ales. Cum am putut sa cred ca- inca- ma mai iubeste ? Pana aici, o sa ma razbun pe el, iar eu o pastrez secretul in mine pana voi muri.
Micile mele vraji merg atat de bine, ele sau unit si au format...
________________________________________________________________
Stiu ca este scurt, dar vreau sa va tin in suspans.
Nu cred ca voi trimite cuiva un mesajul, doar daca nu apare nimeni o sa fiu nevoita. Vreau sa vad cati cititori fideli exista.