Proza scurta

[Storymaker]

Iubitori de intelepciune


O lada cu mere zacea aruncata in coltul strazii. Toata lumea trecea pe langa ea, desori tinadu-si respiratia caci mirosul era groaznic. In afara de schimonosirea fetei, chipurile acelor oameni ce mergeau spre cine stie ce locuri ramaneau neschimbate.
Pe un delusor din apropiere plin cu mininate flori aflate la apogeul vietii cat si cu copaci incarcati cu fructe, doi prieteni observau oamenii "de jos".
-Ce turma! Vezi Alexandru? Asta este o turma de oameni. Fiecare trece unul pe langa altul preocupati numai de ei, de drumul lor-de viata lor. Sunt asemeni unor oi ce atunci cand vine lupul fug. Totusi, daca unul dintre ei sa raneste e remarcabil altruismul lor.
-Poate ar fi mai bine daca s-ar intampla ceva rau. Nu, Pavel? Asta i-ar uni pe toti.
Pe un alt delusor din apropiere ce era la fel de incarcat cu pomi, flori si fructe ca si precedentul, un filozof se uita la cei doi vorbareti si medita:
-A fi sau a nu fi prieten asta e intrebarea. Daca iti formezi un grup de prieteni, devi "parte din turma" iar de nu, esti un "neintegrat in societate." Iar acest concept de turma imi pare unul grestit caci nimeni nu recunoaste ca face parte din "turma". De ce? Fiindca se cunoaste si isi simte individualitatea. Deci in concluzie, tocmai fiindca nu-i cunoastem pe impricinati, ii denumim "parte din turma" caci pentru ochii necunoscatori "ce mie ca-i piatra, ce mi-e ca-i lemn"?
Puff!Bum! Filosoful isi inceta imediat sirul gandurilor pentru a face loc unor noi ganduri ce trebuiau sa-l ajute sa supravieuiasca pericolului nevazut. Isi aciuii urechile si auzi lovituri puternice in copacii din apropiere cat si caderea acestora, dupa care un sasait se indrepta cu viteza spre el. Calcula in fractiuni se secunda in ce parte ar trebui sa se arunce ca sa se fereasca si aplica planul. Mari bolovani cazura pe langa el, cat pe ce sa-i storceasca picioarele. Fusese cat p'aci, dar supravietuise. Asta ii puse intrebarea: De ce a avut sentimentul ca o sa pateasca ceva mai inainte de a auzi sau simti pericolul? Si cazu iar in visare nestiind ca alunecarea bolovanilor nu fusese una intamplatoare...