27-07-2008, 08:14 PM
Denisa, mersi mult de comment.
Ally din cate stiu eu un one-shoot are maxim doua capitole....Si stiu de sectiunea one-shoot doar ca am facut un topic separat in care imi voi pune one-shooturile...vor fi mai multe. Sper ca nu te deranjeaza...
Capitolul 2:
Privindu-te in oglinda, vazand dincolo de figura palida si obosita, constati cu stupoare ca ai devenit o umbra, ca mai existi decat fizic, fiindca sufletul ti-e mort de mult. Atunci dai vina pe cei din jur, vrei sa te razbuni pe ei, dar nu-ti dai seama ca singurul vinovat esti tu...
***
-Dar deasemenea ti-am spus ca nu-mi plac parveniti, persoanele cu fite care se cred superioare doar pentru faptul ca au bani, iar tu m-ai aprobat linistitor si timp de opt ani, adoptand o masca subtila, ai reusit sa ma faci sa cred ca eshti o persoana de incredere, o prietena ideala si asta datorita naivitatii mele...
Pentru o clipa privirea mi s-a pierdut spre geam, simturile imi erau desfatate de lumina orbitoare a soarelui ce aluneca usor in spatele arborilor puternici asemena valurilor marii ce se scurg usor pierzandu-se departe de linia orizontului. Atunci cand lumina a disparut definitiv si cerul si-a schimbat nuanta de azur intr-un albastru inchis, m-am trezit din visare.
O durere naprasnica imi apasa mintea facandu-ma sa spun tot ceea ce aveam pe constinta. Asa ca m-a apucat din nou sa vorbesc ca si cand i-as fi istorisit mamei amintirile din tabara de vara:
-Cred ca iti mai amintesti ca atunci cand nu ai mai avut nevoie de mine m-ai lasat balta pentru persoane de teapa ta, de pe aceeasi scara sociala ca si tine. Atunci m-am trezit la realiate si iti raman vesnic indatorata pentru aceea tradare, fiindca daca nu o faceai atunci nu cred ca mai vedeam vreodata realiatea. Am decis sa ramanem "preitene" numai finndca nu vroiam sa fiu singura, iar tu vroiai sa-ti continui jocul cu iscusinta ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Desi nu erai la fel de buna ca mine datorita influentelor pe care le aveai erai mereu cea care castiga, lasandu-ma pe mine, cea care te sprijinea mereu, o anonima, o simpla ciudata ce facea umbra pamantului degeaba. Dar am jurat ca nu te mai ajut si asa am facut insa tu iti continuai jocul cu subtilitate, facandu-ma sa scad in ochii celorlalti de fiecare data cand aveai ocazia.
Intr-un final am ramas cu ei, amicii, caci prieteni nu pot sa-i numesc si daca ma gandesc mai bine si amici e mult spus. Am ramas cu acele persoane care stateau cu tine si te sustineau doar pentru a nu se simtii singuri sau pentru a-si ocupa timpul cu ceva. Si intradevar cu ei am ajuns intr-un loc unde eu eram perfectiunea, dar nu aveam nevoie sa fiu cea mai buna dintre prosti si cea mai proasta dintre cei buni, eu vroiam sa te intrec pe tine fiindca stiam ca erai doar o fiinta imatura ce avea tot ce-si dorea datorita banilor. Si am luptat mult sa sti dar ghinionista cum eram si cum voi fi intotdeauna, nu am reusit am ramas tot o umbra ce incearca sa devina o persoana adevarata. Restul povestii cred ca o cunosti si oricum mai departe de atat nu se poate, pentru ca nu mai e mare lucru dupa moarte. Ti-am promis ca voi merge pana in panzele albe ca sa te inving si am facut-o dar si asa tot o carpa folosita am ramas. Tot in spatele tau voi fi, orice as face.
M-am ridicat si am luat o tigarea aprinsa dintr-o alta srumiera de langa aragaz. Am privit-o indelung cum arde, inhaland fumul emanat de ea. Dar n-am plictisit de acest lucru, pentru ca nu-mi place sa joc la nesfarsit un joc asa cum fac unele persoane.
Stand in pragul usii am dat drumul tigarei aprinse, care in contact cu benzina de pe podea si de pe corpul fetei, a dat nastere unei flacari uriase ce se intetea incalzind toata camera. Corpul inert al tinerei si toate obiectele din jur se mistuiau in flacarile neinduratoare ale iadului. Am iesit din apartament schitand un zambet sters pe fata si rostind, parca vrand sa nu ma auda nimeni:
-Nu-ti fa griji, am aranjat totul. O sa para o sinucidere.
Dupa care m-am urcat impasibila in lift, rezemandu-ma de peretele acestuia. Printre scartaitul infernal al firelor ce sustineau greutatea mea si a celor fiare vechi si ruginite, s-a auzit o soapta ce mi-a amintit de ceea ce-mi spuse-se ea prima data cand ne-am intalnit:
-Lasa egoismul si gelozia deoparte, pentru ca sanatatea e cel mai de pret lucru.
Nu e bine ceea ce faci, pustoaico!
Ally din cate stiu eu un one-shoot are maxim doua capitole....Si stiu de sectiunea one-shoot doar ca am facut un topic separat in care imi voi pune one-shooturile...vor fi mai multe. Sper ca nu te deranjeaza...
Capitolul 2:
Privindu-te in oglinda, vazand dincolo de figura palida si obosita, constati cu stupoare ca ai devenit o umbra, ca mai existi decat fizic, fiindca sufletul ti-e mort de mult. Atunci dai vina pe cei din jur, vrei sa te razbuni pe ei, dar nu-ti dai seama ca singurul vinovat esti tu...
***
-Dar deasemenea ti-am spus ca nu-mi plac parveniti, persoanele cu fite care se cred superioare doar pentru faptul ca au bani, iar tu m-ai aprobat linistitor si timp de opt ani, adoptand o masca subtila, ai reusit sa ma faci sa cred ca eshti o persoana de incredere, o prietena ideala si asta datorita naivitatii mele...
Pentru o clipa privirea mi s-a pierdut spre geam, simturile imi erau desfatate de lumina orbitoare a soarelui ce aluneca usor in spatele arborilor puternici asemena valurilor marii ce se scurg usor pierzandu-se departe de linia orizontului. Atunci cand lumina a disparut definitiv si cerul si-a schimbat nuanta de azur intr-un albastru inchis, m-am trezit din visare.
O durere naprasnica imi apasa mintea facandu-ma sa spun tot ceea ce aveam pe constinta. Asa ca m-a apucat din nou sa vorbesc ca si cand i-as fi istorisit mamei amintirile din tabara de vara:
-Cred ca iti mai amintesti ca atunci cand nu ai mai avut nevoie de mine m-ai lasat balta pentru persoane de teapa ta, de pe aceeasi scara sociala ca si tine. Atunci m-am trezit la realiate si iti raman vesnic indatorata pentru aceea tradare, fiindca daca nu o faceai atunci nu cred ca mai vedeam vreodata realiatea. Am decis sa ramanem "preitene" numai finndca nu vroiam sa fiu singura, iar tu vroiai sa-ti continui jocul cu iscusinta ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Desi nu erai la fel de buna ca mine datorita influentelor pe care le aveai erai mereu cea care castiga, lasandu-ma pe mine, cea care te sprijinea mereu, o anonima, o simpla ciudata ce facea umbra pamantului degeaba. Dar am jurat ca nu te mai ajut si asa am facut insa tu iti continuai jocul cu subtilitate, facandu-ma sa scad in ochii celorlalti de fiecare data cand aveai ocazia.
Intr-un final am ramas cu ei, amicii, caci prieteni nu pot sa-i numesc si daca ma gandesc mai bine si amici e mult spus. Am ramas cu acele persoane care stateau cu tine si te sustineau doar pentru a nu se simtii singuri sau pentru a-si ocupa timpul cu ceva. Si intradevar cu ei am ajuns intr-un loc unde eu eram perfectiunea, dar nu aveam nevoie sa fiu cea mai buna dintre prosti si cea mai proasta dintre cei buni, eu vroiam sa te intrec pe tine fiindca stiam ca erai doar o fiinta imatura ce avea tot ce-si dorea datorita banilor. Si am luptat mult sa sti dar ghinionista cum eram si cum voi fi intotdeauna, nu am reusit am ramas tot o umbra ce incearca sa devina o persoana adevarata. Restul povestii cred ca o cunosti si oricum mai departe de atat nu se poate, pentru ca nu mai e mare lucru dupa moarte. Ti-am promis ca voi merge pana in panzele albe ca sa te inving si am facut-o dar si asa tot o carpa folosita am ramas. Tot in spatele tau voi fi, orice as face.
M-am ridicat si am luat o tigarea aprinsa dintr-o alta srumiera de langa aragaz. Am privit-o indelung cum arde, inhaland fumul emanat de ea. Dar n-am plictisit de acest lucru, pentru ca nu-mi place sa joc la nesfarsit un joc asa cum fac unele persoane.
Stand in pragul usii am dat drumul tigarei aprinse, care in contact cu benzina de pe podea si de pe corpul fetei, a dat nastere unei flacari uriase ce se intetea incalzind toata camera. Corpul inert al tinerei si toate obiectele din jur se mistuiau in flacarile neinduratoare ale iadului. Am iesit din apartament schitand un zambet sters pe fata si rostind, parca vrand sa nu ma auda nimeni:
-Nu-ti fa griji, am aranjat totul. O sa para o sinucidere.
Dupa care m-am urcat impasibila in lift, rezemandu-ma de peretele acestuia. Printre scartaitul infernal al firelor ce sustineau greutatea mea si a celor fiare vechi si ruginite, s-a auzit o soapta ce mi-a amintit de ceea ce-mi spuse-se ea prima data cand ne-am intalnit:
-Lasa egoismul si gelozia deoparte, pentru ca sanatatea e cel mai de pret lucru.
Nu e bine ceea ce faci, pustoaico!