25-07-2008, 07:42 PM
ms pt commenturi si ca imi cititi ficul ^-^
Cu timpul am cunoscut o fata la gimnastica si a reusit sa ma faca sa-i povestesc cate ceva despre trecutul meu, desi acest lucru era extrem de dureros pentru mine. Dupa ce i-am povestit o parte din povestea mea Katya ( asa o chema pe fata) a inceput sa planga si mi-a spus k nu e de mirare ca nu am incredere in nimeni si ca ma port asa de dur cu cei din jur.
Minune, pentru a doua oara in viata m-am simtit inteleasa si sentimente noi au luat nastere in sufletul meu.
Cu ajutorul Katyei ( o fata pe care o cunosteam doar de cateva zile deoarece pana atunci am ignorat-o total) am redescoperit ce inseamna viata si mi-am amintit ca pot zambi. Nu stiu cum a reusit sa ma schimbe, deoarece multi au incercat dar fara folos. Simteam ca ea e diferita de ceilalti si ca voi putea avea incredere ca nu ma va trada.
In scurt timp din fata cu o personalitate intunecata am devenit o persoana energica, vesela, care treaieste fiecare zi din viata la maxim ca si cum ar fi ultima.
Mai erau si momente in care imi reveneau in minte toate amintirile neplacute, dar atunci imi dadeam seama de ce mi-a spus Katya: “Oana sa sti ca undeva departe e cineva pentru care merita sa traiesti si care te roaga sa lasi trecutul in urma” ( ati vazut bine Oana, acesta este unul dintre prenumele mele, asa mi se zice la scoala ).Acest lucru m-a ajutat foarte mult si am realizat ca visul meu este sa fac pe toata lumea fericita, un vis care poate e imposibil de realizat.
Poate ca uneori visele trebuie sa ramana doar vise ( desi in adancul sufletului meu simteam alceva).
Intr-o zi mi-a venit o idee si mi-am dat seama ca orice vis trebuie realizat iar pentru acest lucru trebuie sa lupti.
Cum poti transmite un mesaj tuturor oamenilor? Simplu, scriind o carte care sa fie citita. Aceasta era ideea mea, dar pentru acest lucru aveam mult de lucru si de aceea am cerut ajutorul Katyei, stiam ca va vi dispusa sa ma ajute si asa a fost. Am inceput sa-mi astern sentimentele pe hartie si a iesit chiar mai bine decat speram. Cand am terminat de scris i-am dat Katyei sa citeasca si sa critice, apoi profei de romana care a ramas placut impresionata si mi-a spus k nu a a vazut nici o data aceasta latura a mea. Am sunat la editura si mi-au zis ca ma pot ajuta sa public cartea ( asta binenteles dupa ce au citit-o). Eram super fericita si am sunat-o si pe Katy sa o anunt, dar am avut o surpriza , mi-a raspuns mama ei ( ciudat Katya nu-si lasa nici o data telul acasa). Am rugat-o sa mi-o dea la telefon si aceasta a inceput sa planga si mi-a zis ca a fost calcata de masina si e in stare grava la spital. Privirea mi s-a intunecat, am scapat telefonul din mana si lacrimile mi-au acoperit obrajii.
uitati si continuare. sper sa va placa si astept critici
Cu timpul am cunoscut o fata la gimnastica si a reusit sa ma faca sa-i povestesc cate ceva despre trecutul meu, desi acest lucru era extrem de dureros pentru mine. Dupa ce i-am povestit o parte din povestea mea Katya ( asa o chema pe fata) a inceput sa planga si mi-a spus k nu e de mirare ca nu am incredere in nimeni si ca ma port asa de dur cu cei din jur.
Minune, pentru a doua oara in viata m-am simtit inteleasa si sentimente noi au luat nastere in sufletul meu.
Cu ajutorul Katyei ( o fata pe care o cunosteam doar de cateva zile deoarece pana atunci am ignorat-o total) am redescoperit ce inseamna viata si mi-am amintit ca pot zambi. Nu stiu cum a reusit sa ma schimbe, deoarece multi au incercat dar fara folos. Simteam ca ea e diferita de ceilalti si ca voi putea avea incredere ca nu ma va trada.
In scurt timp din fata cu o personalitate intunecata am devenit o persoana energica, vesela, care treaieste fiecare zi din viata la maxim ca si cum ar fi ultima.
Mai erau si momente in care imi reveneau in minte toate amintirile neplacute, dar atunci imi dadeam seama de ce mi-a spus Katya: “Oana sa sti ca undeva departe e cineva pentru care merita sa traiesti si care te roaga sa lasi trecutul in urma” ( ati vazut bine Oana, acesta este unul dintre prenumele mele, asa mi se zice la scoala ).Acest lucru m-a ajutat foarte mult si am realizat ca visul meu este sa fac pe toata lumea fericita, un vis care poate e imposibil de realizat.
Poate ca uneori visele trebuie sa ramana doar vise ( desi in adancul sufletului meu simteam alceva).
Intr-o zi mi-a venit o idee si mi-am dat seama ca orice vis trebuie realizat iar pentru acest lucru trebuie sa lupti.
Cum poti transmite un mesaj tuturor oamenilor? Simplu, scriind o carte care sa fie citita. Aceasta era ideea mea, dar pentru acest lucru aveam mult de lucru si de aceea am cerut ajutorul Katyei, stiam ca va vi dispusa sa ma ajute si asa a fost. Am inceput sa-mi astern sentimentele pe hartie si a iesit chiar mai bine decat speram. Cand am terminat de scris i-am dat Katyei sa citeasca si sa critice, apoi profei de romana care a ramas placut impresionata si mi-a spus k nu a a vazut nici o data aceasta latura a mea. Am sunat la editura si mi-au zis ca ma pot ajuta sa public cartea ( asta binenteles dupa ce au citit-o). Eram super fericita si am sunat-o si pe Katy sa o anunt, dar am avut o surpriza , mi-a raspuns mama ei ( ciudat Katya nu-si lasa nici o data telul acasa). Am rugat-o sa mi-o dea la telefon si aceasta a inceput sa planga si mi-a zis ca a fost calcata de masina si e in stare grava la spital. Privirea mi s-a intunecat, am scapat telefonul din mana si lacrimile mi-au acoperit obrajii.
uitati si continuare. sper sa va placa si astept critici