25-07-2008, 01:06 PM
minako ms, o sa-mi corectez greselile de tastare
Ice_angel_234 ficul e deja terminat si nu pot sa zic ca nu va fi trist si in contunuare.
Asa am facut eu si am ajuns ceea ce sunt azi: o fata care nu ia in seama tot ce zic oamenii, nu ii pasa ce crede lumea despre ea. Intr-un fel m-am izolat de toti si de toate. Totusi la un moment dat am simtit nevoia sa fac ceva. Ador gimnastica si m-am gandit sa intru in echipa liceului. Asa am si facut, dar asta nu a fost de ajuns pentru mine....vroiam mai mult...sa ii pot face pe parinti mandri de mine si sa nu regrete ziua in care am venit pe lume asa cum fac eu. Imi place muzica dar nu am voce asa de buna asa k m-am apucat de scris versuri pentru melodii.
Dar cu toate k am fost ranita de multe ori imi place sa ajut si de aceea chiar dak cineva ma uraste eu incerc sa-l fac sa se simta bine.
Colega mea se credea cea mai buna prietena ( poate asa i-am dat de inteles eu ) si cand ma jignea se astepta sa rad si sa ma simt bine, asta pana in ziua in care m-am gandit ca ajunge si ca trebuie sa o fac sa inceteze. I-am scris un bilet (care avea cam patru pagini ) in care i-am explicat ca nu imi place ceea ce face si k o rog sa inceteze. Apoi a venit si ea cu un alt bilet in care mi-a scris ca intelege ca am o personalitate mai intunecata, dar nu stie cum poate sa ma raneasca fara sa faca nimic.
M-am gandit ca ra trebui sa purtam o discutie deschisa fata in fata. Intr-o ora nu a venit profesoara iar eu am luat-o pe colega mea si am iesit in curtea scolii unde ne-am asezat pe una din bancile de langa iarba. Am inceput sa-i explic ca orice om are sentimente si poate fi ranit de cuvintele urate care ii sunt adresate si ca durerea sufleteasca doare mult mai rau decat cea trupeasca. Atunci ea a zis ca eu am o inima de ghiata si ca foarte bine sa putea fi numita “regina de gheata”, iar pe persoanele ca mine nu le afecteaza niste cuvinte adresate cu ura. Stiu ca uneori m-am purtat si eu aproape ca ea, de aceea vreau sa o ajut sa se schimbe si sa reuseasca sa inteleaga cum e sa te simti ranita sufleteste. I-am zis ca jumatate din liceu ar vrea sa o bata si nu o suporta ( ceea ce e adevarat). Atunci a inceput sa vada ca toti pe care ii credea prieteni o barfeau pe la spate. S-a gandit mai bine la tot ce i-am zis, apoi mi-a lasat un alt bilet in ghiozdan in care scria:
“Imi pare rau ca mereu te zapacesc de creieras, dar ma port asa cu tine pentru ca am crezut ca o sa te simti mai bine. Acum dupa ce am citit biletul de la tine imi dau seama ca nu te-ai schimbat deloc si k ai o parte dark care pune iar stapanire pe tine.
Ar trebui, nu stiu, sa faci anumite lucruri pe care inainte nu le faceai, asa ca mine,eu m-am apucat de desenat, poti face si tu asta, sau incearca sa iesi seara afara, sa privesti stelele, gandindu-te ca esti una din ele!!!Iti multumesc ca esti o prietena asa de buna, chiar daca imi ascunzi unele lucruri...
O sa-mi fie dor de tine cand o sa te muti!!! Cu cine o sa mai vorbesc eu ? Cine o sa ma mai ajute?”
Cand am citit biletul acasa mi-am dat seama ca daca ai vointa te poti schimba, numai ca uneori e nevoie de cineva care sa-ti arate ca gresesti, cineva care sa-ti arate ce inseamna sa-ti fie ranite sentimentele.
Ice_angel_234 ficul e deja terminat si nu pot sa zic ca nu va fi trist si in contunuare.
Asa am facut eu si am ajuns ceea ce sunt azi: o fata care nu ia in seama tot ce zic oamenii, nu ii pasa ce crede lumea despre ea. Intr-un fel m-am izolat de toti si de toate. Totusi la un moment dat am simtit nevoia sa fac ceva. Ador gimnastica si m-am gandit sa intru in echipa liceului. Asa am si facut, dar asta nu a fost de ajuns pentru mine....vroiam mai mult...sa ii pot face pe parinti mandri de mine si sa nu regrete ziua in care am venit pe lume asa cum fac eu. Imi place muzica dar nu am voce asa de buna asa k m-am apucat de scris versuri pentru melodii.
Dar cu toate k am fost ranita de multe ori imi place sa ajut si de aceea chiar dak cineva ma uraste eu incerc sa-l fac sa se simta bine.
Colega mea se credea cea mai buna prietena ( poate asa i-am dat de inteles eu ) si cand ma jignea se astepta sa rad si sa ma simt bine, asta pana in ziua in care m-am gandit ca ajunge si ca trebuie sa o fac sa inceteze. I-am scris un bilet (care avea cam patru pagini ) in care i-am explicat ca nu imi place ceea ce face si k o rog sa inceteze. Apoi a venit si ea cu un alt bilet in care mi-a scris ca intelege ca am o personalitate mai intunecata, dar nu stie cum poate sa ma raneasca fara sa faca nimic.
M-am gandit ca ra trebui sa purtam o discutie deschisa fata in fata. Intr-o ora nu a venit profesoara iar eu am luat-o pe colega mea si am iesit in curtea scolii unde ne-am asezat pe una din bancile de langa iarba. Am inceput sa-i explic ca orice om are sentimente si poate fi ranit de cuvintele urate care ii sunt adresate si ca durerea sufleteasca doare mult mai rau decat cea trupeasca. Atunci ea a zis ca eu am o inima de ghiata si ca foarte bine sa putea fi numita “regina de gheata”, iar pe persoanele ca mine nu le afecteaza niste cuvinte adresate cu ura. Stiu ca uneori m-am purtat si eu aproape ca ea, de aceea vreau sa o ajut sa se schimbe si sa reuseasca sa inteleaga cum e sa te simti ranita sufleteste. I-am zis ca jumatate din liceu ar vrea sa o bata si nu o suporta ( ceea ce e adevarat). Atunci a inceput sa vada ca toti pe care ii credea prieteni o barfeau pe la spate. S-a gandit mai bine la tot ce i-am zis, apoi mi-a lasat un alt bilet in ghiozdan in care scria:
“Imi pare rau ca mereu te zapacesc de creieras, dar ma port asa cu tine pentru ca am crezut ca o sa te simti mai bine. Acum dupa ce am citit biletul de la tine imi dau seama ca nu te-ai schimbat deloc si k ai o parte dark care pune iar stapanire pe tine.
Ar trebui, nu stiu, sa faci anumite lucruri pe care inainte nu le faceai, asa ca mine,eu m-am apucat de desenat, poti face si tu asta, sau incearca sa iesi seara afara, sa privesti stelele, gandindu-te ca esti una din ele!!!Iti multumesc ca esti o prietena asa de buna, chiar daca imi ascunzi unele lucruri...
O sa-mi fie dor de tine cand o sa te muti!!! Cu cine o sa mai vorbesc eu ? Cine o sa ma mai ajute?”
Cand am citit biletul acasa mi-am dat seama ca daca ai vointa te poti schimba, numai ca uneori e nevoie de cineva care sa-ti arate ca gresesti, cineva care sa-ti arate ce inseamna sa-ti fie ranite sentimentele.