17-10-2011, 05:56 PM
Ăm, bună . M-am gândit să fac şi eu un alt fic dar nu din Naruto. După cum vedeţi celălalt fic nu lam putut continua deoarece eu nu am mai intrat de mult pe zup din cauză că nu îmi funcţiona pc-u şi aşa nu am putut scrie. Eniuei, de alaltăieri am început să tot scriu, iar să şterg şi tot aşa. Mna, acum m-am hotârât să îl postez. Aştept să îmi daţi sfaturi şi să îmi spuneţi unde am greşit, unde am grăbit acţiunea etc. Sper să vă placă .
Simple banalităţi.
Capitolul unu - Plimbarea .
Stau întinsă pe patul moale învelit în cearceafuri albastre şi ascult cum iarăşi, vocile ascuţite ale părinţilor se atacau reciproc. În fiecare zi era la fel. Mereu ei trebuiau să se certe. Oare au să ajugă la divorţ ? Mda, precis asta o să facă. De ce dracu nu se pot înpăca ? La mine nu se gândesc măcar puţin? Eu cum mă voi simţi dacă se vor despărţi ? Da, pe ei nici nu îi înteresează. Doamne, îmi vine să explodez doar când îi aud. Ochii mi aţinteam către peretele mov. Eram scunfundată total cu treaba asta cu cearta. Poate, ar trebui să fac o mică plimbare şi poate aşa mă mai liniştesc. Mă sprijin cu palmele pentru a mă putea ridica din pat. Păşesc încet până la dulap. Îl deschid trăgândul spre mine dar, ducându-se apoi spre dreapta scârţâind uşor. Pe umeraşe erau înşirate câteva gegii. Aleg una mai grosuţă de culoare neagră. O trag afară, scoţândo de pe umeraş şi arucândul pe pat. Îmi strecor mâinile firave printre cele două mâneci şi îmi închei fermuarul până sus. Încep să păşesc până într-un colţ al camerei unde pe podeaua acoperită cu un covor rozaliu, se aflau o pereche de tenişi verzi. Ma-m aşezat pe jos încălţând tenişi. După care mă scol îndreptându-mă către uşă şi ieşind pe hol. Acum puteam auzi mai tare cearta care se efectua jos în bucătărie. Am coborât scările în linişte pentru a nu mă face auzită. Şi oricum, prin strigătele pe care le scot din gură nici nu cred că mar observa. Mă apropi de uşa care făcea contact cu lumea de afară. Îmi îndrept uşor mână către clanţă şi apăs uşor pentru a o deschide. Păşesc în faţă şi închid uşa după mine. Înspir şi expir aerul curat şi rece. Deschid ochii privind în jurul meu tot ce se afla. Pomi erau aproape dezbrăcaţi de frunze. Două sau trei abea se mai ţineau să nu cadă. Acum parcă îmi lipseau florile care acum cinci luni lăsau un miros fermecător. Doar câte o pasăre mai zăreai pierdută de grupul ei şi grăbită să ajungă în acele ţări calde pe care şi eu aş vrea să le întâlnesc. Chiar de data asta nu aştept iarna şi, mi se pare ciudat. De când eram micuţă aşteptam cu neăbdare iarna. Pentru a mă putea bulgări împreună cu prieteni, pentru a putea face acel om de zăpadă ciudat. Acum parcă aş vrea să fie iar vară, să aud cum cântă păsările, să văd cum zboară fluturi, să pot face picnicuri alături de prieteni mei. Ăh, răsuflu puternic după care şuşotesc încet :
- Presimt că va fi o iarnă lungă ...
Încep să îmi misşc picioare pentru a face plimbarea dorită. Ies din curte şi trec pe trotuar. Trotuarele astea sunt aşa vechi. Sunt pline de groape cu apă îngheţată în ele. Nu maş mira de aş mai trage o trânteală pe aici. Mda, numa asta îmi mai trebuia. Trec pe lângă magazin uitândumă prin geamurile transparente înăuntru. Deşi e Duminică e încă deschis. Ştiam parcă că e doar de la 9:00 la 17:00 . Oare sa schimbat ? Dapăi, mă rog. Nare nici o inportanţă. Eu să îmi continui drumul. Făcând mai mulţi paşi mă apropiam de scara blocului. Ah, oare erau acolo ?
- Dăte-n aia a lu tatăto retardatule ! se auzi vocea unui băiat.
Vocea aceia. Era a lui. Deci, precis erau acolo. Din nou, cred că aveau chef să facă mişto. Şi, totuşi cum pot sta de poveşti pe afară pe vremea asta? Nu le este frig? Dar, totuşi de ce dracu mă înteresează pe mine? Şi-au bătut joc de mine, nu are de ce să le dau importanţă la nesimţiţi aceia mai ales la acel nesuferit. Nu am ezitat şi mi-am continuat drumul. Desigur, ei erau la doi metri distanţă de mine. Ca întotdeauna curvuliţa de Paty era acolo înbrăcată ca întotdeauna: iegări strâmţi, o bluză scurtă şi o geacă până la şolduri. Nu îmi vine să cred că am avut o aşa prietenă ca ea. Dar ce vrei, îi seamănă leit ca taicăso. Şi acela este la fel ca ea. Unblă doar după femei iar ia, doar după băieţi cu trei ani mai mari ca ea. Da, ea avea paişpe ani iar, prietenul ei Cătă avea şaptişpe ani. Totuşi băiatul nu era urât. Era blond cu ochii albaştri. Eu faţă de Paty, sunt cu doi ani mai mare. Am şaişpe ani şi sunt în aceiaşi zodie cu ea. Cu ei doi mai erau încă doi băieţi. Era tâmpitul acela de Răzvan şi Mircea. Merg înainte fără a saluta sau a mă uita la ei. Răzvan mă observă primul dar Paty io luă înainte :
- Bety, nu vi să stai cu noi?
Mă opresc uitându-mă la ea şi dând din cap că nu fără a scoate măcar un sunet. Mă întorc după care îmi continui plimbarea. Răzvan zâmbea holbându-se la mine. Nu putu să nu tacă şi începu şi el să vorbească :
- Mda, curvă pleacă mai bine !
Mereu trebuia el să mă jignească sau să spună ceva nu? Altfel nu era el. Dar, de ce nu îi pot spune câteva? De ce nu mă pot duce în faţa lui şi săi spun: Dute dracu ! De ce ? Pentru că sunt o proastă ? Da şi asta, dar şi pentru că încă mai ţin la prostu ăla. Adică îl mai iubesc şi el are nervi încă din vară. Din cauza chestiei ăleia. Mda, nu spun nimic şi păşesc mai departe. Aud cum tâmpita de Paty începe să râdă ironic ca întotdeauna. Proasta, nici nu îşi dă seama că Kevin ăla îşi bate joc de ea. Oricum, eu plec mai departe să îmi continui plimbarea pe jumătate sau mai mult distrusă. Deja îmi era frig. Simţeam cum nasul meu era roşu iar degetele de la mâini erau reci ca gheaţa. Mă gândesc, că poate nu trebuia să ies. Dar, dacă nu ieşeam stăteam să ascult crizele părinţilor. Puteam să merg la prietena mea. Dar, stă cam departe şi autobuzul costă. Mă rog, şi plimbarea asta va avea sfârşit şi voi ajunge acasă la căldură unde poate, părinţi nu se vor mai certa. Of, dacă aş putea măcar o clipă să nu mai gândesc. Să nu mai fiu afundată în atâtea probleme. Inspir aerul rece şi îl expir. Îmi place foarte mult când suflu aerul cald. Ies nişte aburi, şi mi se pare amuzant. Asta mă uimeşte. Cum pot scoate aburi ăştia pe gură afară. Când eram mică îmi amintesc că ziceam că scot fum. Cu ochii închişi suflam tot mai mul aer cald pentru a face acei aburi. Pur şi simplu mă distra îmi plăcea foarte mult.
- Ce tot faci ? Se auzi o voce de băiat urmată de un râs.
Deschid ochii şi mă uit la tipul care se afla în faţa mea şi care cred că mă urmărea de mai multă vreme.
- Ăh, mereu dau peste tine, îi răspund cu altceva care nu făcea deloc parte din convorbiţia pe care o deschise el.
Ä‚sta e primul capitol : o 3. AÅŸtept comentari, please .
Simple banalităţi.
Capitolul unu - Plimbarea .
Stau întinsă pe patul moale învelit în cearceafuri albastre şi ascult cum iarăşi, vocile ascuţite ale părinţilor se atacau reciproc. În fiecare zi era la fel. Mereu ei trebuiau să se certe. Oare au să ajugă la divorţ ? Mda, precis asta o să facă. De ce dracu nu se pot înpăca ? La mine nu se gândesc măcar puţin? Eu cum mă voi simţi dacă se vor despărţi ? Da, pe ei nici nu îi înteresează. Doamne, îmi vine să explodez doar când îi aud. Ochii mi aţinteam către peretele mov. Eram scunfundată total cu treaba asta cu cearta. Poate, ar trebui să fac o mică plimbare şi poate aşa mă mai liniştesc. Mă sprijin cu palmele pentru a mă putea ridica din pat. Păşesc încet până la dulap. Îl deschid trăgândul spre mine dar, ducându-se apoi spre dreapta scârţâind uşor. Pe umeraşe erau înşirate câteva gegii. Aleg una mai grosuţă de culoare neagră. O trag afară, scoţândo de pe umeraş şi arucândul pe pat. Îmi strecor mâinile firave printre cele două mâneci şi îmi închei fermuarul până sus. Încep să păşesc până într-un colţ al camerei unde pe podeaua acoperită cu un covor rozaliu, se aflau o pereche de tenişi verzi. Ma-m aşezat pe jos încălţând tenişi. După care mă scol îndreptându-mă către uşă şi ieşind pe hol. Acum puteam auzi mai tare cearta care se efectua jos în bucătărie. Am coborât scările în linişte pentru a nu mă face auzită. Şi oricum, prin strigătele pe care le scot din gură nici nu cred că mar observa. Mă apropi de uşa care făcea contact cu lumea de afară. Îmi îndrept uşor mână către clanţă şi apăs uşor pentru a o deschide. Păşesc în faţă şi închid uşa după mine. Înspir şi expir aerul curat şi rece. Deschid ochii privind în jurul meu tot ce se afla. Pomi erau aproape dezbrăcaţi de frunze. Două sau trei abea se mai ţineau să nu cadă. Acum parcă îmi lipseau florile care acum cinci luni lăsau un miros fermecător. Doar câte o pasăre mai zăreai pierdută de grupul ei şi grăbită să ajungă în acele ţări calde pe care şi eu aş vrea să le întâlnesc. Chiar de data asta nu aştept iarna şi, mi se pare ciudat. De când eram micuţă aşteptam cu neăbdare iarna. Pentru a mă putea bulgări împreună cu prieteni, pentru a putea face acel om de zăpadă ciudat. Acum parcă aş vrea să fie iar vară, să aud cum cântă păsările, să văd cum zboară fluturi, să pot face picnicuri alături de prieteni mei. Ăh, răsuflu puternic după care şuşotesc încet :
- Presimt că va fi o iarnă lungă ...
Încep să îmi misşc picioare pentru a face plimbarea dorită. Ies din curte şi trec pe trotuar. Trotuarele astea sunt aşa vechi. Sunt pline de groape cu apă îngheţată în ele. Nu maş mira de aş mai trage o trânteală pe aici. Mda, numa asta îmi mai trebuia. Trec pe lângă magazin uitândumă prin geamurile transparente înăuntru. Deşi e Duminică e încă deschis. Ştiam parcă că e doar de la 9:00 la 17:00 . Oare sa schimbat ? Dapăi, mă rog. Nare nici o inportanţă. Eu să îmi continui drumul. Făcând mai mulţi paşi mă apropiam de scara blocului. Ah, oare erau acolo ?
- Dăte-n aia a lu tatăto retardatule ! se auzi vocea unui băiat.
Vocea aceia. Era a lui. Deci, precis erau acolo. Din nou, cred că aveau chef să facă mişto. Şi, totuşi cum pot sta de poveşti pe afară pe vremea asta? Nu le este frig? Dar, totuşi de ce dracu mă înteresează pe mine? Şi-au bătut joc de mine, nu are de ce să le dau importanţă la nesimţiţi aceia mai ales la acel nesuferit. Nu am ezitat şi mi-am continuat drumul. Desigur, ei erau la doi metri distanţă de mine. Ca întotdeauna curvuliţa de Paty era acolo înbrăcată ca întotdeauna: iegări strâmţi, o bluză scurtă şi o geacă până la şolduri. Nu îmi vine să cred că am avut o aşa prietenă ca ea. Dar ce vrei, îi seamănă leit ca taicăso. Şi acela este la fel ca ea. Unblă doar după femei iar ia, doar după băieţi cu trei ani mai mari ca ea. Da, ea avea paişpe ani iar, prietenul ei Cătă avea şaptişpe ani. Totuşi băiatul nu era urât. Era blond cu ochii albaştri. Eu faţă de Paty, sunt cu doi ani mai mare. Am şaişpe ani şi sunt în aceiaşi zodie cu ea. Cu ei doi mai erau încă doi băieţi. Era tâmpitul acela de Răzvan şi Mircea. Merg înainte fără a saluta sau a mă uita la ei. Răzvan mă observă primul dar Paty io luă înainte :
- Bety, nu vi să stai cu noi?
Mă opresc uitându-mă la ea şi dând din cap că nu fără a scoate măcar un sunet. Mă întorc după care îmi continui plimbarea. Răzvan zâmbea holbându-se la mine. Nu putu să nu tacă şi începu şi el să vorbească :
- Mda, curvă pleacă mai bine !
Mereu trebuia el să mă jignească sau să spună ceva nu? Altfel nu era el. Dar, de ce nu îi pot spune câteva? De ce nu mă pot duce în faţa lui şi săi spun: Dute dracu ! De ce ? Pentru că sunt o proastă ? Da şi asta, dar şi pentru că încă mai ţin la prostu ăla. Adică îl mai iubesc şi el are nervi încă din vară. Din cauza chestiei ăleia. Mda, nu spun nimic şi păşesc mai departe. Aud cum tâmpita de Paty începe să râdă ironic ca întotdeauna. Proasta, nici nu îşi dă seama că Kevin ăla îşi bate joc de ea. Oricum, eu plec mai departe să îmi continui plimbarea pe jumătate sau mai mult distrusă. Deja îmi era frig. Simţeam cum nasul meu era roşu iar degetele de la mâini erau reci ca gheaţa. Mă gândesc, că poate nu trebuia să ies. Dar, dacă nu ieşeam stăteam să ascult crizele părinţilor. Puteam să merg la prietena mea. Dar, stă cam departe şi autobuzul costă. Mă rog, şi plimbarea asta va avea sfârşit şi voi ajunge acasă la căldură unde poate, părinţi nu se vor mai certa. Of, dacă aş putea măcar o clipă să nu mai gândesc. Să nu mai fiu afundată în atâtea probleme. Inspir aerul rece şi îl expir. Îmi place foarte mult când suflu aerul cald. Ies nişte aburi, şi mi se pare amuzant. Asta mă uimeşte. Cum pot scoate aburi ăştia pe gură afară. Când eram mică îmi amintesc că ziceam că scot fum. Cu ochii închişi suflam tot mai mul aer cald pentru a face acei aburi. Pur şi simplu mă distra îmi plăcea foarte mult.
- Ce tot faci ? Se auzi o voce de băiat urmată de un râs.
Deschid ochii şi mă uit la tipul care se afla în faţa mea şi care cred că mă urmărea de mai multă vreme.
- Ăh, mereu dau peste tine, îi răspund cu altceva care nu făcea deloc parte din convorbiţia pe care o deschise el.
Ä‚sta e primul capitol : o 3. AÅŸtept comentari, please .
![[Imagine: touhou-sayori-works-23662058db_large.jpg]](http://data.whicdn.com/images/24449349/touhou-sayori-works-23662058db_large.jpg)