You're an urgent need...

[Too Many Dreams.]

Buna tuturor. Dupa o mica, sau poate mentru voi mare, perioada in care am stat si am lenevit, m-am intors cu inca ceva nou, si sper ca palpitant pentru voi. Cuplul il veti afla singuri pe parcursul fiction-ului. Va cer scuze celor care doresc diaccritice, am cateva probleme cu windows-ul. Odata ce instalez alta versiune revin cu un edit si pun si diacriticele dorite. Cam atat cu prezentarile, va urez lectura placuta!

Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto cu exceptia celor create de mine si nu fac profit de pe urma acestora.

Cap. 1 Franturi din anii de liceu


In urma cu cinci ani

Lumina micuta si rosiatica de pe cer sclipea incontinuu. Un mic si stralucitor foc in bezna stranie a vazduhului. De langa ea, o alta luminita, de data aceasta alba, cazu. In spatele sau, parca fiind agatata, flutura o coada lunga, de aceeasi culoare. Stelele imi aduceau aminte de tata. Am zambit.

FlashBack

-Uite ce frumoase sunt stelele in seara asta, tati! l-am tras de mana pe tatal meu afara din camera.
O briza usoara ne ciufuli putin parul amandurora. In urma cu cateva seri, tata imi povestise cateva legende despre stele. Ba chiar imi aratase si unele forme pe care le deseneaza micile stele pe cer.
-Steaua aceea va fi steaua ta, tata. i-am aratat cea mai stralucitoare stea de pe cer iar el m-a luat in brate.
-Te am deja pe tine. Uite, m-a facut atenta. Aceea va fi steluta ta norocoasa.
A aratat catre o stea rosie de pe cer, dupa care mi-am pus somnoroasa capul pe umarul sau. M-a dus in camera mea avand grija sa nu ma trezeasca. Cel mai intens moment pe care l-am trait impreuna cu tata a fost in acea seara.
Peste exact sapte ani, tata a murit intr-un accident stupid la munca. Plangeam in fiecare seara si ma uitam la steaua mea norocoasa. Desi aveam paisprezece ani, inca mai eram un copil. Pierderea unui parinte era prea mult pentru mine. Mai ales cand stiam ca voi ramane cu doi sclerozati in casa.
In fiecare seara auzeam cum mobila scartaia sub mama si fratele meu, "companiata" de gemetele lor nesimtite. Niciodata nu am inteles cum pot trai asa, erau mama si fiu, puteau macar sa mearga intr-un bordel si fiecare isi gasea pe cate cineva. Dar nu, au preferat sa faca lucrul asta mizerabil chiar cand eram eu acasa. Daca nu ma invatase tata chiar atunci cand eram micuta sa ma apar de un posibil nemernic care ar vrea sa ma violeze, as fi trecut chiar si eu prin patul fratelui meu. Ajungeam sa dorm noaptea cu usa incuiata si ferestrele si usa de la balcon blocate cu ce gaseam la indemana, un bat, un scaun, orice. Copilaria mea a fost un chin.

End FlashBack

O briza calduta facu frunzele copacilor sa fosneasca in linistea stranie a noptii. Perdeaua incepu sa fluture langa mine, dar eu inca mai aveam ochii pe cer, fiind ingropata in amintiri. Mi-as fi dorit sa fiu si eu o adolescenta normala, care sa se poata bucura de baieti, de iesirile cu prietenii. Dar destinul m-a indreptat sa fug de acasa si sa ajung aici. Ma gandeam cu groaza ca peste doua zile va trebui sa merg inapoi acasa, sa imi baricadez iar usile si ferestrele si sa suport noaptea unele sunete. Cred ca mai bine raman si dorm pe bancile din parc ca oamenii strazii decat sa mai merg acasa.
Am simtit o respiratie calda in ceafa, iar dupa o secunda am simtit cum ceva ca o teava imi este lipita ferm de coaste.
-Cine esti si ce cauti aici in afara programului? am auzit vocea rece a unuia dintre instructorii de serviciu.
M-am intors cu fata si am simtit cum mi se ridica sangele in obraji. Apaream in fata unora dintre instructori intr-o pijama destul de mulata, formele mele bine conturate iesind destul de tare in evidenta. Mi-am indreptat mana spre tampla.
-Elev fruntas Haruno, domnule! Am -incepusem sa ma balbai-.
-E vreo problema? a adaugat el rece, invartind pistolul pe deget iar apoi bagandu-l inapoi la locul sau.
Ma gandeam cu disperare daca sa ii spun adevarul despre gandurile mele adevarate sau daca sa ii spun ca nu aveam somn. Dar dupa imprejurari, una din reguli era aceea de a scapa de sentimente.
-Um. Nu pot sa dorm, domnule. am spus in cele din urma, arcuindu-ma si mai tare in pozitia de drepti.
-Minti.
Ochii sai erau ca un univers in care nu puteam sa patrund. Acel negru atat de intunecat, abisal incepuse sa ma ameteasca. Un negru perfect, in care intervenea o singura sclipire tinea sub semnul intrebarii multe ganduri si sentimente. Am preferat sa imi tin gura si sa imi astept pedeapsa decat sa mai spun si alte tampenii. Mi-am lasat mana sa imi cada pe langa corp, dupa care mi-am asteptat pedeapsa.
-Pe loc repaos. Maine vei face doua ore de instructaj in plus. Cum nu am cum sa te iau de la ore, vei veni pe platou la ora zece fix.
-Da, sa traiti! am aprobat supusa si am luat din nou pozitia de drepti fara sa mai astept comanda locotenentului si am salutat.
Si-a dus si el rapid mana la tampla, imitand gestul meu si salutandu-ma inapoi.
Da, dupa cum v-ati dat seama, eu sunt Sakura Haruno, eleva a liceului militar. Viata de aici nu pot sa spun ca este mai rea ca in inchisoare, dar nici roz ca parul meu nu e. Ca sa ma prezint putin, am ochii verzi, parul roz si forme bine definite zic eu, poate altii m-ar contrazice.
M-am intors in camera mea, gandindu-ma cu disperare cum sa fac sa nu mor a doua zi la scoala. Mai aveam doar doua zile mici dar lungi pe care trebuia sa le "savurez", iar apoi aveam dreptul sa plec acasa. Ceea ce nu imi doream.
Am intrat in camera, avand grija sa nu imi trezesc colega care dormea dusa.
* * * * *
A doua zi dimineata m-am trezit la sunetul strident al alarmei care indica desteptarea. M-am dus la baie si m-am spalat pe fata alaturi de colegele mele, dupa care m-am intors in camera mea si m-am imbracat cu uniforma. Da, trebuia sa ne facem ritualele de dimineata la comun, dar macar aveam cateva secunde in plus sa discutam una cu alta. Am mai aruncat o ultima privire in oglinda si mi-am aranjat meticuloasa decoratiile de pe umeri.
-Te-ai indragostit si nu stiu eu? Pentru ce te pregatesti atat? ma intreba amuzata colega mea de camera, Hinata.
Hinata, o bruneta cu parul pana la jumatatea spatelui si cu ochii lila, statea sprijinita de tocul usii. In spatele ei, pe culoarele internatului se vedeau din cand in cand elevii inca somnorosi ai liceului care mergeau spre platou la adunare. Am preferat sa nu raspund comentariului brunetei si am iesit pe usa camerei impreuna cu ea.
Pe platou, cu mainile impreunate la spate statea locotenentul de aseara privind rece in fata. Comandantul, care era si director al scolii studia multimea care devenea din ce in ce mai mare. Mi-am facut curaj si am privit ochii sai abisali incercand sa nu ma pierd in ei. O mica ameteala imi strabatea mintea atunci cand acesta si-a indreptat privirea, intersectand-o cu a mea, de parca ar fi stiut ca il privesc. Mi-am dus privirea in jos imediat cum am simtit ca mi se infierbanta obrajii.
-E clar ca te-ai indragostit. Cine e? Sergentul ala dragut, sau sergentul ala major saten? Ambii au muschi destul de sexy, deci nu imi pot da seama. A incercat Hinata sa afle ce se intampla cu mine.
Oare ce spunea nebuna de langa mine era adevarat? Ma indragotisem? Era imposibil, avand in vedere faptul ca incercam sa imi canalizez energia pe invatat, pe orele de instructaj si trageri. Nu aveam cum sa ma indragostesc, singura dragoste pe care o manifestam era fata de bunici, fata de raposatul meu tata si fata de Hinata, bineinteles ca si prietena. Nici macar pe mama mea nenorocita nu am iubit-o. Dar sa ma indragostesc chiar acum, la sfarsitul anului este chiar aiurea.
Salutul baietilor ma trezi rasunator din starea de visare. Mi-am dus cu intarzaiere mana la tampla si am privit mecanic in fata. Lista cu sarcini ne era prezentata de comandant, astazi urma ca fetele sa planteze flori prin liceu, iar baietii sa tunda iarba si tufisurile, toate in afara orelor de curs. Nu era prea greu, aveam sa ne distram azi. Ca in fiecare dimineata, discursul a fost scurt asa ca am mers in camere sa ne pregatim de ore.
Am intrat in camera micuta, ca de hotel. Chiar in fata, pe fereastra se afisa soarele care se inalta lenes pe bolta cerului. De o parte si de alta a ferestrei, erau doua paturi simetric aranjate. Alaturi erau cate o noptiera si cate un dulap pentru amandoua.
Azi am fost destul de aeriana, incat m-am impiedicat de destule ori in drum spre clasa. Mergeam alene pe culoar, incercand sa descopar daca sunt sau nu indragostita. Daca da, intrebarea era de cine, cu toate ca stiam foarte bine ca toata noaptea numai la acel sergent m-am gandit, iar daca nu, m-as fi chinuit sa caut un alt motiv pentru purtarea mea neatenta, poate era doar una din zilele mele proaste. Mai aveam cativa pasi pana sa intru in clasa, cand m-am trezit pierduta in ochii aceia abisali. Un fior rece mi-a strabatut stomacul continuandu-se pe sira spinarii. Am ramas tintuita cu privirea in fata, in timp ce ceilalti colegi intrau fara probleme in clasa.
Nu se poate, chiar de el sa ma indragostesc? Asa, din senin? Era ilogic, nu avea nici un sens. Nu aveam motiv. Nici macar nu ii stiam numele, doar gradul pe care i-l citeam de pe decoratii.
-Sakura! Ma auzi? ma trezi Hinata din gandurile mele incalcite.
Mi-am cerut scuze si am poftit-o sa isi continue discursul sau despre viata grea de acolo si despre cum va fugi ca de naiba cand va termina acest an si se va transfera la un liceu normal. Am ales sa nu o bag in seama si sa imi recitesc lectia pentru urmatoarea ora.
Cum sa fii totusi indragostita de cineva pe care nu cunosti?


Cam atat pentru azi. Daca am ratat vreo greseala atunci cand am corectat, va cer scuze. Astept cat mai multe comentarii. ^_^