Proza scurta

[Storymaker]

Povestea unui vampir

Bezna se lasase peste strazile slab luminate alungand oamenii obositi dupa o zi de munca in casele lor. Vantul batea incet, mangaind pe oricine pe langa care trecea. Noaptea isi scutura stelele pe cer, iar luna isi lua locul pe tronul astral.

Intr-o astfel de noapte, un vampir cunoscut de toata lumea se plimba pe alei. Faima lui ajunsese departe pana la urechile vanatorilor de vampiri ce la auzul faptelor sale marete, nici nu se sinchisisera sa il urmareasca. Dupa cum spuneam, eroul nostru isi facea siesta in noapte, cautand hrana. Un chitait ii ascuti toate simturile, iar ochii sai se inchisera, lasand loc urechilor sa perceapa orice miscare. Chit! fu sunetul ce pregeta o baie de sange-soricelul isi gasi sfarsitul in coltii vampirului. Sangele animalului se scurgea pe gatul pradatorului, iar odata cu sangele, viata animalului parasi trupul. Ffffs! O sageata lovi un butoi din apropiere. Apoi o alta. Vampirul se simtea nevinovat. Nu muscase nici un om, nici macar caini. Manca doar soareci si sobolani de cand se stia el. Dar mai stia ca in lumea asta exista oameni rai si implicit-vampiri rai, iar acum intalnise unul. Tot ce ramanea de facut era sa vada de e om sau vampir cel ce-i vrea viata. Fffs! O alta sageata lovi o scandura mult prea aproape de calul lui. Situatia era mult prea grava pentru a nu actiona asa ca se roti cat putu de repede si aproximand locul de unde veneau sagetile se repezi in acea directie. In goana sa nebuna semana cu un biet soarece care speriat de coada unui sarpe se repezea nesabuit spre gura sa din umbra. Sagetile se oprira pentru un timp iar fiecare secunda era cruciala caci putea fi ultima. Vampirul se arunca peste cateva lazi, se dadu peste cap si dezechilibrandu-se cazu peste o piatra ascutita ce ii se infipse in picior. O durere sfasietoare ii cuprinse corpul amplificandu-se in fiecare particica. Totusi, el se stapani si nu tipa. Luna il lumina cu putere si ii se paru ca stelele cad pentru a nu-i vedea sfarsitul. Moartea nu-l inspaimanta dar ar mai fi dorit sa traiasca macar cat sa-si vada asasinul. Si-l si vazu... Asasinul iesi din umbra ranjind la prapaditul bautor de sange spurcat. Se uita la el ca la un animal iar ranjetul ei-caci era o femeie in toata firea cu o fata plina de cicatrici il ingrozea.
-Eu sunt Erica, vanatoarea de vampiri si am venit sa te ucid vampirule! Stapanul meu m-a trimis sa fac asta si o voi face!
Tinti arcul incrutisat catre capul bietei fapturi si se pregati sa traga, dar ca sa-si demonstreze superioritatea si faptul ca nu se temea de nimic il intreba daca are o ultima dorinta.
Vampirul se uita lung la ea. Cum putea sa-i spuna ceva cand el nu stia sa vorbeasca? Mereu ascuns, fara prieteni sau familie, cuvintele nu aveau nici un inteles pentru el. Deschise gura sperand ca ceea ce auzi de la calaul sau ii era indeajuns cat sa se exprime. Tot ce putu scoase fu un schelalait de caine, sunet ce implora mila. Erica se uita la el. Frumos nu era, semana mai mult cu un animal-un nefericit animal intr-o postura si mai nefericita. Apoi se uita la luna si la stele. Le vazu ascunse dupa nori. Cu o vigoare aparte se unita la nefericit si ii spuse:
-Nu esti o provocare! Te las de data asta. Sa nu te mai vad vreodata!
Si disparu in intuneric. Vampirul nu intelese nimic. Pentru el cuvintele erau niste sunete asemanatoare celor produse de animale. Zambi fericit ca a scapat, mai arunca o privire asupra unicilor sai prieteni-astrele, dupa care vrand sa plece, se misca. Miscarea ii aduse aminte de rana ce o avea. Se smulse din piatra, si fugi catre cel mai apropiat lac in care se arunca. Apa spala sangele iar corpul sau se vindeca nemaipomenit de repede. Aceasta aventura ii starni un sentiment pe care nu la main intalnit vreodata. Dorea sa o reintalneasca pe acea fiinta ca il vanase. Si asa, urmarirea incepu.