Suflet gol [16+].

[Niska]

- Prolog -

Lacrimi amare ce-mi inunda ochii se scurg usor pe obrajii-mi fierbinti. Ma resemnasem: eu nu am dreptul la fericire! Liniste. Prea multa liniste! Era asurzitor. Singurul sunet ce se auzea era acela al unei fiare insetate, ce se inneca sorbindu-mi sangele. Cand mi-am dat seama de ce se intampla, era prea tarziu. Clipe amare se scurgeau odata cu veninul din mine. Nu mai exista o farama de speranta, doar dezamagire. Inspaimantata ma gandeam la viitor. Ce va urma, moarte sau eternitate?!..

Priveam confuza spre acei ochi odata aramii, de care ma indragostisem. Acum erau de un rosu intens. In spatele acelei priviri, nu reuseam sa deslusesc nimic. Era gol. Chipul lui atat de atragator era acum lipsit de expresie. Ma privea, dar nu era un sentiment de: „imi pare rau!". Eram scarbita. Ii se citea setea si disperarea pe fata lui alba, ceruita. Eram panicata. Corpul meu lipsit de vlaga nu mai avea forta sa se opuna. Nu-mi venea sa cred. Am iubit un monstru. O fiara insetata de sange. Ma zvacneam si incercam sa urlu, dar nu mai aveam glas, nici putere. Doream sa mai ingan un ultim „De ce?!".. dar nu am reusit.

Buzele-mi carnoase si persistent rosii erau acum decolorate si mute. Stateam cu capul plecat in bratele-i reci. Mainile lui sangerii imi frangeau trupul. Puteam sa-i simt dorinta de a ma sfasia, de a ma distruge. Era dependent de sangele meu. Oare de ce nu am putut intelege la ce se referea cand mi-a spus: „sangele tau miroase asa bine.." ?! Ma cuprinse si mai tare scotand un geamat puternic. Ma lasa apoi sa ma prabusesc pe gresia calda, in comparatie cu bratele sale reci. Picaturi de sange ii se scurgeau de pe coltii-i albi, ce acum erau foarte evidenti. Am aruncat o ultima privire in ochii celuia ce i-am dat viata. Parea prea seducator pentru un ucigas.