Minciuni dulci

[Yaku-chin]

Addeh. Multumim de comment , Daichi asa e el mai reecee:D , multumim si sper ca mai treci pe aici :*


Ch. 12

Daichi ii zambi scurt si il privi. Ii atinse incet chipul si inchise ochii. Prea multe preocupari il faceau sa se gandeasca la altceva, dar incerca sa alunge asta astfel incat sa se poata bucura de Tsukasa. Inca era oarecum timid, desi nu arata asta. Lucrurile petrecute intre ei... Oare nu fusese putin inconstient ca il lasase sa faca ceea ce tocmai s-a intamplat intre ei? Dar cel mai important lucru era ca nu regreta. Il simtise in interiorul lui si putea spune ca se simtise foarte legat de Tsukasa, lucru care il incanta nespus de mult. Nici el nu stia cum si cand aceste sentimente au aparut si nu se preocupa daca or sa dispara sau nu. Le lasa acolo, in interiorul lui, ascunse de ochii tuturor, le ferea si proteja de orice si oricine ar incerca sa le distruga. Si gresea. Stia asta, dar raspundea la acesti pasi gresiti ai sai cu un zambet.

Insa, desi se simtea bine in preajma lui Tsukasa, mai avea de invatat cum sa se comporte. Constientiza singur ca raceala lui nu e buna si faptul ca atitudinea lui se schimba brusc de la una rece la una calda, era din cauza faptului ca era nesigur pe tot ce se intampla. Daichi venise in acea biserica cu gandul de a il descoperi pe tradatorul ce se ascundea acolo, cu gandul sa il omoare intr-un mod crud si misel. Iar el ce facea? Se lasa indragostit de un barbat, asa zis preot, care putea fi chiar prada lui si care mai era si suspect pe deasupra si chiar nu facea nimic? Se lasa cuprins de acele stari si emotii si tocmai intrase intr-o relatie cu el. Ceva si mai ciudat, este ca il lasase sa aiba acel act intim cu el. Incepea sa se gandeasca daca nu cumva ceva se intampla cu el. Si nu ceva bun si dragut si simpatic, era inconstient sau cum?

Zambi si deschise ochii privindu-l pe Tsukasa il saruta scurt. Era o senzatie placuta atunci cand buzele lui fierbinti le atingeau pe ale sale.
- Mergem sa facem dus? intreba pe un ton calm si relaxat continuand sa ii atinga chipul cu degetele si sa se joace pe pielea acestuia.
- Mergem, ii spune Tsukasa zambind si il saruta scurt. Daichi zambi fiind chiar fericit de cum incepeau lucrurile sa mearga intre ei.
- Mergi tu primul si apoi eu, doar nu putem iesi amandoi din aceeasi camera, nu? Aratand asa.
Tsukasa incepu sa rada.
- Bine, te astept, spuse si se indreapta spre usa dupa ce il saruta apasat.

Daichi chicoti vazandu-l. Se intreba daca sa il lase sa plece asa sau sa ii atraga atentia. Prima varianta suna foarte tentanta. Plus ca asa i se vedea si tatuajul acela si putea fi admirat de mai multi. Mm... dar nu prea credea ca vrea sa fie admirat si de altii.

- Uhm, stii nu pot sa zic ca nu esti sexy, dar preotii aia nu vor fi de aceeasi parere cu mine. Dar totusi mie imi place defilarea ta, spunse zambind larg intinzandu-se pe pat, sprijinindu-si capul in palma si privindu-l intr-un mod pervers. Sau poate ca preotii vor avea niste ganduri perverse.
Brunetul incepe sa rada vesel si se imbraca sub privirile lui Daichi.
- Am scapat detaliul asta.
Chicoti si Daichi si scoase limba. Daca uita si astfel de detalii, atunci Daichi chiar nu stie cum a devenit el preot – aici ar trebui alt semn de intrebare, dar prefera sa il ignore momentan.
- Da, un detaliu nesemnificativ.
Dar atat de nesemnificativ. Tsukasa era destul de iresponsabil, chiar foarte iresponsabil.

- Te astept, spuse si ii trimise un sarut prin aer, apoi iesi din camera.
In urma lui, Daichi zambi si ofta lung. Asta era cu adevarat ceva neasteptat si se intreba daca lucrurile vor merge bine, dar oricum pentru moment mai bine se prefacea indiferent in fata acestor detalii dubioase si ingrijoratoare. Se imbraca si el lent simtind un disconfort in partea inferioara a corpului si ofta lung. Se pare ca ei chiar au facut-o. Daichi rase. Avea nevoie de o dovada ca au facut-o sau ce? Crezuse ca viseaza? Dadu negative din cap. Isi lua un prosop si merse spre dusuri. Intra si isi lasa prosopul pe undeva, la fel si hainele. Tsukasa il privi zambind.

Satenul intra sub dus si ii zambi lui Tsukasa.
- Ai multe datorii ca preot? intreba simplu si incepu sa isi spele corpul, atingandu-se si privindu-l in acelasi timp pe cel din dusul alaturat. Dusurile erau despartite printr-un simplu perete fals care nu ajungea pana la tavan, astfel cei doi se puteau vedea.
- Destule. De ce nu vi aici? intreba Tsukasa privindu-l pe Daichi.
- De ce nu vin? intreba si incepu sa rada. Tu de ce crezi? ridica dintr-o spranceana. Pentru un preot Tsukasa era foarte, dar foarte iresponsabil.
- Bine, bine, spuse si iesi din dusul lui, intrand langa Daichi si il saruta apasat. Daichi il musca de buza si il privi putin morocanos. Desi ii placeau aceste saruturi nu ii putea spune asta lui Tsukasa, mai ales ca ele puteau fi chiar calea lor spre distrugere. Daca ii prindea careva? Ce explicatie aveau sa le dea?

- Pentru ce a fost asta? intreaba si isi trecu limba peste buza.
Satenul il privi amuzat, dar nu trada asta, chipul sau trada doar calmitate. Desi era asa calm, il deranja imaturitatea lui destul de mult si chiar daca Tsukasa era mai mare ca el, nu prea se observa asta asa usor. Ofta, dar nu spuse nimic, pana cand...
- Vezi ca vine cineva, spuse uitandu-se imediat spre usa. Avea un auz foarte fin si auzea pasii foarte bine. Doar era renumit in clanul sau, era un asasin profesionist, auzea totul si percepea totul mai bine decat oricine.
Tsukasa intra rapid sub dusul lui.
- Pacaleala, zambi amuzat privindu-l pe brunet. Desi se bucura ca reactionase rapid, ar fi vrut sa reactioneze si mai rapid si sa fie mult mai precaut.
- Bine, am inteles, spuse razand.

Cineva intra si ii privi pe cei doi, zambind. De fapt fusese o dubla pacaleala, caci Daichi stia ca intr-adevar vine cineva, dar vroia sa il tachineze putin pe Tsukasa si sa ii arate cam ce se poate intampla din cauza neatentiei lor.
-Oh, parinte Tsuakasa si tanarul Daichi, la ora asta e destul de tarziu.
Tsukasa privi spre cel care a intrat si Daichi trase si el putin cu ochiul. Ar fi fost bine ca Tsukasa sa aiba pregatite niste scuze si oricum, el, fata de Daichi, se pricepea mult mai bine la vorbe, nu? Deci sa isi puna in vedere calitatile.
- Da... Am studiat mult si abia acum am reusit sa venim aici.
Daichi se cam indoia de studiul lor, dar nu putea comenta nimic acum, nu? Si nici nu putea sa puna la indoiala cuvintele instructorului sau. Desi, poate, undeva, in interiorul lui, ceva il impingea sa spuna sau sa faca ceva.

- Oh, frumos, sa il instruiti pe Daichi, e un tanar virtuos de a vrut sa vina aici pentru a isi purifica drumul.
Batranul preot era foarte amuzant dupa parerea lui Daichi care se abtinea cu greu sa nu rada si cica se intoarse sa se spele. Poate era dragut acest preot batran si ii lasa si pe ei sa faca acel dus in intimitate si poate, cumva, avea si el ceva de facut, vreo treaba pentru biserica, vreo slujba sau orice altceva.
- Da, e un tanar special, confirma Tsukasa zambind. Voi avea grija sa il invat foarte bine ce stiu.

Daichi il privi cu o expresie grava si se stramba la el scotand limba, fara ca preotul din usa sa vada . Nu stia daca Tskuasa fusese sarcastic, sau doar o spunea cu un anume sens sau intentie.
Tsukasa ii zambi lui Daichi si apoi il privi pe preot.
- Si se descurca foarte bine, adauga continuand sa zambeasca.
Nici Daichi nu putea spune ca nu se descurca, dar oricum... la ceea ce se descurca el, nu se putea numi tocmai invatat.
- Imi dau toata silinta, confirma satenul si preotul pleca zambind si lasandu-i in pace.

- Ce a fost asta? Intreba Daichi radicand dintr-o spranceana si privindu-l pe Tskuasa foarte sceptic si serios.
-Ce a fost ce? intreaba la randul sau Tsukasa.
- Voi avea grija sa il invat foarte bine ce stiu, repeta satenul privindu-l si avand un ton foarte sarcastic.
- Dar asa e. Nu iti place? Nu vrei sa inveti?
Daichi avea o oarecare presupunere ca in vorbele lui Tsukasa exista ceva pervers. Sa fie oare doar o presupunere? Si in plus, ce il invata ? Sa faca sex? Nu credea ca preotii sunt instructori de asa ceva.

- Ce anume sa imi placa? Si ce sa invat? intreba nevinovat si nestiutor.
- Sa iti placa ce te invat si stii ce te invat. Lucruri practice.
Perverse, mai bine spus. Bine si practice, dar doar in anumite situatii si momente si locuri. Si biserica sigur nu era un loc potrivit pentru a invata lucruri de acelea practice si placute.
- Ce fel de lucuri? Nu m-ai invatat nimic, zise strambandu-se si aparandu-se. Poate facea pe nevinovatul sau nestiutorul, dar cu siguranta brunetul stia mai bine care si cum e adevarul.
- Chiar nimic? intreaba cu o voce prefacut dezamagita Tsukasa.
- Dupa parerea ta ce m-ai invatat? intreaba si iese de sub dus incepand sa se stearga cu un prosop.
Dupa cateva clipe si Tsukasa iese din dus si ia un prosop, il priveste pe Daichi si ridica umerii.

- Ce nu trebuie sa faci intr-o biserica?
Daichi ofta. Ce nu trebuie, dar ei au facut. Oare acestea erau vorbele unui preot? Bine, poate Daichi stia in adancul sau care si cum e adevarul, dar... nu il renega, insa ii gasea scuze si ignora ceea ce era destul de clar si limpede.
- Tu ar trebui sa fi reeducat, spuse zambind intr-un anumit fel. Si poate lui Daichi chiar i-ar place sa il reeduce. Si in ce mod l-ar reeduca. Da, cu siguranta i-ar placea.

Brunetul incepu sa rada.
- Ma reeduci tu?
- Ai vrea tu. Poate am sa incerc, dar mi-ar trebui materiale necesare, zise zambind pervers si luandu-i prosopul lui Tsukasa incepand sa il stearga el. Atingandu-l cu prosopul si privindu-l.
- Ma ofer sa cumpar materialele necesare, ii spune zambindu-i lui Daichi.
- Oh, dragut, adauga si incepu sa se imbrace, dupa ce il stersese pe Tsukasa. Bine, e mai mult decat dragut, dar Daichi incerca sa isi tina entuziasmul pentru el si in plus, daca Tsukasa nu avea de gand sa ii cumpere materialele necesare, Daichi putea sa faca rost de ele instantaneu. Uhm... clar, e un preot pervers.
Brunetul il aproba si incepu si el sa se imbrace.

- Mergem tot la mine in camera?
- Da, ii spune scurt si se indreapta spre camera lui Daichi.
Daichi intra in camera si se aseza pe pat in timp ce Tsukasa inchise bine usa si se aseza peste Daichi, sarutandu-l apasat.
Ii raspunse la sarut si zambi rautacios. Nu se putea abtine din a nu face remarci cu scopul de a il ataca putin, macar verbal.
- Frumos tatuaj.
Da, ii placea sa il tachineze cu chestiile acestea specifice preotilor.
- Nici al tau nu e rau.
Evindent ca nu era rau, era specific. Dar Daichi nu era preot si nimic in acest fel. El doar era un credicios in cautarea drumului sau spiritual.
- Mersi. Sunt mandru de el, ii raspunse cu o oarecare veselie si rautate in timp ce ochii lui il studiau si il urmareau.

-Unde ti l-ai facut?
-Intr-un... club, spuse si incepu sa rada.
De fapt si-l facuse intr-un clan si tatuajul i-l facuse un yakuza, dar nu putea sa spuna chiar asta, nu-i asa? Erau doar detalii si nu vroia sa il plictiseasca pe brunet cu lucruri neinteresante.
- Dragut.
- Dar tu? intreba vizibil interesat. De fapt, Daichi era interesat de orice era suspicios in legatura cu Tsukasa, dar nu numai.
-Eu mi l-am facut cu niste prieteni.
Prieteni? Un congres de-al preotilor? Sau ce fel de prieteni? Unde ii cunoscuse? Liniile acelui tatuaj si forma si tot ce descria el nu era ceva simplu si usor de obtinut. Ar fi vrut sa obtina mai multe detalii, dar nu prea reusea si sa intrebe direct.

- Cand? totusi, incerca sa extraga indirect informatii. Poate ca nu castiga nimic cu asta, dar isi satisfacea curiozitatea.
- Cand eram prin liceu, cred. Dar tu?
-Acum... trei ani.
Tsukasa isi indrepta atentia spre niste pistoale care cazusera jos de pe un dulap atunci cand auzi un zgomot. Ridica o spranceana si il privi pe Daichi.
- Jucariile tale?
Satenul le putea numi si asa, mai ales ca stia sa le foloseasca foarte bine si niste jucarii ar fi cam complicate pe langa acelea accesorii... nelipsite.
- Da, ma feresc de tipii rai
Nu prea era stresat de pistoalele acelea. Daichi si asa era un tip calm si rece si nimic nu il prea lua prin surprindere.

- Tipi rai intr-o biserica?
- Da, nu stii cand ii gasesti, spuse si ridica din umeri calm si chiar foarte relaxat. Tipi rai, preoti ciudati si perversi. Existau multe posibilitati. Chiar prezentul si ceea ce se intampla intre ei reprezentau o situatie neprevazuta si ciudata.
- Da, asa e, ii spuse si ii zambi.
- Ne putem juca cu ele, nu crezi? avea un ton usor dubios. Puteau sa se joace in mai multe feluri. Intr-un mod pervers sau intr-un mod serios si rautacios, depindea doar de ei si de situatiile in care i-ar fi prins... jocul.
- Vrei sa ne jucam cu ele? intreba, tonul brunetului devenind jucaus intr-un mod nu prea vesel, mai degraba ironic.
- De nevoie, da.

Oricum, va veni un timp in care Daichi va fi nevoit sa isi foloseasca jucariile. Nu vroia sa le foloseasca pe Tsukasa si stia ca déjà intrase prea mult in acest joc al seductiei dintre ei doi si nu putea sa plece la fel de repede cum intrase.
Tsukasa se dadu de pe el, asezandu-se pe pat, langa saten.
- De nevoie?
- Da, raspunse sec si simplu, desi in el se intamplau multe lucruri pe care nu si le putea explica prea usor. Avea nevoie de timp sa analizeze si sa isi dea seama ce va face, cum va face si in ce mod va face.

Brunetul rase usor si isi apropie buzele de ale lui Daichi, atingandu-le usor.
- Nu-mi place cand esti asa sec, ii spuse si il saruta calm.
- Umple-ma, zise zambind pervers si privindu-l .
Incepu sa rada.
- Cu ce vrei sa te umplu?
- Cu ce vrei tu .
Tsukasa ranji si il saruta apasat.