Mafia love. Crime love... [18+]

[Too Many Dreams.]

Ei bine, am adus azi si ultimul capitol din fic. Sper sa nu ma omorati ca il termin asa de repede. Dar voi veni cu un nou fic, deci ma revansez ^_^, cine va dori sa il anunt cand incepe, sa imi spuna doar. Unde vor fi stelute inseamna ca voi trece la alte imprejurimi cum ar veni. Cam atat cu introducerile, Enjoy!

Cap. 20 – Iubirea din Mafia

Imi sprijineam coatele de masuta din fata mea si mi-am lasat fruntea sa imi cada in palme. Macar asa ma mai feream putin de lumina aia enervanta de la interogatoriul careia eram supusa. Ma saturasem de privirile taioase care imi erau aruncate, asa ca m-am ridicat in picioare si m-am rastit la ametitul din fata mea.
-Nu tin minte nimic! Eram beata manga, nu aveam cum sa realizez ce se intampla. ma rasteam in fata politistului care nu ma credea sub nici o forma. Daca as fi cazut in vreun sant, acolo ramaneam.
Incercam sa il conving dar fara succes. M-am uitat la ceasul de pe perete. Ma interoga de trei ore incontinuu si nu scotea nimic de la mine. M-am lasat sa cad inapoi in scaun si in acel moment l-am vazut pe geamul din stanga mea, printre jaluzele, pe Sasuke cum era adus si el la interogatoriu. Am sarit de pe scaun si am vrut sa fug spre usa, sa merg in camera alaturata si sa ill imbratisez pe Sasuke strans. La jumatatea drumului dintre mine si usa mainile mi-au fost sucite la spate, imobilizandu-ma de durere. Am cazut in genunchi, suvitele rozalii acoperindu-mi chipul. Se auzi usa cum se deschise incet, urmata de un scartait lung. Mi-am ridicat capul si am vazut-o pe Hinata, care i-a facut semn politaiului sa imi dea drumul. Odata ce mainile mele au fost eliberate mi-am acoperit fata cu ele si am inceput sa ma prefac ca plang. Am intrebat-o pe prietena mea de ce l-au arestat pe Sasuke, desi stiam foarte bine ca l-au arestat afland ca l-a ucis pe roscatul ala.
-Sasuke va fi dus la judecatorie. Cred ca ai vrea sa vii sa vezi ce se intampla. ma anunta Hinata, cuprinzandu-ma finut in brate.
Ma ridic cu ajutorul brunetei si am iesit din camera aceea mica in care imi pierdusem inutil vreo patru ore din viata. M-a surprins cat de repede lucra politita din Konoha, in Tokyo le-ar fi luat doua saptamani. Nu e de mirare ca am scapat basma-curata de fiecare data cand omoram pe cineva.
Inaintam cu pasi marunti pe culoarul care parca nu se mai termina. Sunetul continuu si sec al tocurilor care atingeau cimentul devenea din ce in ce mai enervant. Intr-un sfarsit am ajuns afara unde ne astepta o masina de politie, iar alta era deja in miscare. M-am asezat pe bancheta din spate, gandindu-ma cat de “frumos” va fi sa imi petrec toata viata in inchisoare. Mi-am lipit fruntea de tetiera scaunului din fata si priveam in gol. Nu pot face nimic sa il salvez pe Sasuke, sunt doar un martor amarat care s-ar putea sa faca si pe avocatu’. Masina se opri si am coborat alaturi de Hinata. Am intrat intr-o cladire mare, asemanatoare cu cele din filme, la fel si sala in care am intrat. Un birou mare in care se pare ca deja se asezase judecatorul, un scaun in care Sasuke statea incatusat si pazit de doi politisti si restul scaunelor care pareau cam prafuite.
-De cand nu am mai folosit sala asta. Chiar imi era dor de ea. spuse barbatul in varsta ce facea pe judecatorul.
Adica voia sa zica de oraselul asta minuscul era unul perfect si fara infractori, sau cum?
Incepu sa indruge ceva de Sasuke, care nu am putut sa inteleg cum trebuie din cauza ca vorbea ca un popa cand spovedeste, cat sa nu auda si alte babe greselile si rugaciunile pe care el le tot trancaneste acolo. Incepuse sa citeasca declaratiile scrise date probabil de betivanii din barul de noaptea trecuta.
Ochii mei verzi se intorc catre brunet, parul scurt facut tepi, costumul rosu, precum sangele, catusele ma fac sa ma gandesc la nebunii. Judecatorul isi drege glasul.
-Deci Sasuke Uchiha... dar nu apuca sa termine ca este intrerupt de un paznic care intra tot transpirat.
-Doamnule, Itachi Uchiha a fost ucis. Se pare ca a fost injunghiat. spune acesta incercand sa respire.
Pe chip imi apare un zambet diabolic iar brunetul isi intoarce capul catre mine, din mana cazandu-i lama unui cutit.
-Poftim? Itachi, mort? Intreaba judecator ridicand paharul cu apa din fata lui si bandu-l dintr-o suflare.
-Da! Spune acesta calmandu-se.
-Sasuke, dupa zambetul tau pot sa imi dau seama ca e “opera” ta. Te condamn la inchisoare pe viata! Cazul este inchis! Spune tare si clar judecatorul.
Mi-a picat fata dupa ultima replica a judecatorului. Cum sa fii atat de prost si sa judeci cazurile fara sa anchetezi macar doua zile un unul? Oricum, m-am ridicat, cu ochii atintiti asupra brunetului. Politistii ii puneau catuse si la maini si la picioare. M-am dus fix catre masa judecatorului, unde mosuletul asta idiot isi aranja hartiile. Mi-am sprijinit coatele de masa, facandu-l sa isi indrepte ochii mici spre mine, intrebandu-ma daca s-a intamplat ceva.
-Si daca v-as spune ca sunt asasina in serie, ce ati face, domnule judecator? l-am privit lingusitoare.
-Nu as face nimic fara o dovada macar, mi-a raspuns simplu si scurt.
M-am uitat cu coada ochiului la Sasuke, care ma privea nevos.
-Sakura, taci dracului din gura! mi-a strigat parca varnd sa imi dea o palma in timp ce politistii il conduceau spre usa.
-Domnilor politisti, va rog asteptati un moment. am spus calma, iar acestia s-au oprit uitandu-se nepasatori la mine pentru o secunda.
Am scos din buzunarul pantalonilor cardul care dovedea ca fac, adica am facut parte din organizatia de mafioti a nemernicului de Hidan.
-Am facut parte din Raitsuji. Trebuie sa mai si explic ce-i aia sau v-ati prins si singuri?
Cand am terminat de vorbit i-am pus in fata judecatorului cardul. Analiza cu atentie ce scria pe el, comparandu-mi la sfarsit chipul cu cel din poza alaturata.
-Nimeni nu are voie sa arate asta politistilor, sau e omorat. Ei, sper sa ma protejati bine aici in inchisoare pana voi fi o mica babuta care nu mai stie daca a facut copii sau nu, le-am zis celor din fata mea oferindu-le mainile pentru a fi incatusate.
Metalul rece facu contact cu pielea mea, in acel moment amintindu-mi ca in sala mai era si nemernicul de Kiba. Am intors privirea o secunda si mi s-a ntalnit cu a sa. Ochii sai ma priveau rece si cu scarba. M-am resemnat doar la un zambet pungas.
* * * * *
Stateam in genunchi pe cimentul rece. Mainile imi atarnau deasupra capului, legate in catuse. Nu puteam sa vad decat intunericul profund ce se asternea in fata mea. Aveam ochii inchisi, voiam atat de mult sa ii deschid si sa vad ce se afla in jurul meu, sa vad macar o raza de soare, dar se pare ca era imposibil. Chestia aia nenorocita pe care mi-au pus-o la ochi, nu puteam s-o scot nici daca as fi fost contorsionista si mi-as fi folosit picioarele. Corpul imi era amortit din cauza felului incomod in care stateam. Mi-am dus picioarele la piept. Zgomotul sec al alnturilor care zanganeau intr-un ecou iritant ma zgaria pe creier. Am ramas nemiscata mai mult timp, pentru a evita zgomotul zalelor care se loveau una de alta deasupra mea, acel clinchet enervant al captivitatii mele.
O bufnitura ma facu sa tresar si sa imi tin urechile si posibilul al saselea simt in alerta. Din partea mai indepartata a incaperii se auzi alt zgomot de lanturi apropiindu-se. Mi-au adus un coleg de celula si el criminal? Am simtit cum chestia de pe ochi mi-a fost indepartata cu blandete. Am deschis ochii si ma confruntam cu o imagine neclara.
Prin ceata am reusit sa disting un zambet bland combinat cu regrete.
Am clipit de cateva ori si imaginea a devenit mai clara. Zambetul de inger al Hinatei. Am privit-o cu o nota de ironie si sarcasm.
-Nu vei intrerupe orice legatura cu mine de-acum incolo? Orice om normal ar face asta. am luat o mica pauza in care priveam cimentul usor luminat de becul agatat de tavan in cateva fire neglijent izolate. Oamenii sunt vulnerabili si naivi. Daca ar primi o veste ca asta ar ramane marcati, nu ar mai vrea sa se increada atat de mult in nimeni. Cum de inca imi mai vorbesti? trancaneam ca o moara stricata.
-Nu e vorba de faptul ca ai ajuns o criminala in serie. E vorba ca tu mi-ai fost mai mult decat mama. De fiecare data cand imi mergea greu, te sunam si tu ma linisteai. Mi-ai fost in tot timpul acesta ca un inger pazitor. Nu as putea acum sa renunt la prietenia noastra doar pentru ca tu ai omorat atatia oameni, pur si simplu nu pot.
Cuvintele ei ma mangaiau pe suflet. Mi-au ajuns la inima imediat, ceea ce a facut o lacrima sa imi scape si sa se prelinga calduta pe obrazul meu. Mana ei fina a sters-o inainte sa se usuce, dupa care mainile mele au fost eliberate din catusele de deasupra mea.
-Vom vorbi mai incolo. Acum ai vizitatori. Unul singur defapt.
Initial am crezut ca e Neji, care mereu mi-a purtat de grija ca un tata. Dar corpul binelucrat care intra pe usa ma facu sa ma contrazic. Hinata i-a scos catusele.
Sasuke.
Am luat-o in brate pe Hinata si i-am promis ca ii voi fi mereu recunoscatoare. Mi-a spus ca de-acum incolo vom ramane singuri in acea celula. Mie imi convenea atata timp cat il aveam pe brunet alaturi. M-am ridicat amortita de pe jos ajutata de bratele puternice ale brunetului. I-am inconjurat gatul cu bratele si l-am strans puternic la pieptul meu. Ma saruta pe crestet si imi soptea la ureche tot felul de cuvinte linistitoare, ceea ce ma facu sa il strang si mai tare si sa nu imi doresc sa ii mai dau drumul vreodata.
M-a indepartat pentru o secunda de el dar a preferat sa imi pastreze soldurile lipite de ale lui. Se apropia incet de mine si mi-a cuprins elegant buzele intr-un sarut apasat.
-Sa nu mai faci prostii ca asta niciodata. a spus si m-a sarutat din nou.
Am zambit atunci cand sarutul s-a terminat. Il priveam adanc in ochi ceea ce facea si el.
-Am fi avut un copil… i-am zis visatoare si cu un zambet melancolic.
S-a dat un pas in spate si si-a dus mainile la gura. Parea ingrozit ca uitase acel lucru mic si important, dar mie nu imi pasa. Gazduiam in mine rodul si cea mai solida dovada a iubirii noastre. M-am dus spre el si i-am cuprins chipul in maini iar apoi l-am luat in brate de dupa solduri, Sasuke fiind inca stana de piatra. Incet-incet si-a revenit, luandu-ma si el in brate, miscandu-si regular bratele in sus si in jos pe spatele meu. Ii simteam respiratia sacadata de uimire pe ceafa mea. Ma strangea din ce in ce mai tare.
-Nu vreau sa treci prin durerea de a fi mama. Nici macar daca ai face cezariana. Sakura, trebuie sa o chemam pe Hinata si sa o rugam sa iti ia niste anticonceptionale. mi-a spus brunetul agitat.
O palma zdravana mi-a zburat catre fata brunetului. Si-a dus mana la obraz in locul in care l-am lovit. Se inrosise destul de tare.
-Cum poti gandi asa? Sasuke, nu pot face asta. Chiar daca inca e o celula micuta, e un sunflet nevinovat! Nu pot sa il omor si pe asta, pur si simplu nu pot. O sa merg la spital, imi baga aia o perfuzie cu anestezie de un litru si nu simt nimic. Sasuke, e fiul tau! Cum iti poti imagina, cum iti poti dori sa nu se nasca? m-am rastit la el in timp ce ma privea uimit si in acelasii timp confuz.
Ochii sai negri ca noaptea tremurau. Ma uitam la el fara sa stiu exact ce sentiment exprimam. O lacrima ii iesi din ochi, urmata de alte cateva. Brunetul veni la mine si si-a pus capul pe abdomenul meu, cuprinzandu-ma apoi intr-o imbratisare tremurata. Tricoul meu era patat de lacrimile sale calzi, care incetul cu incetul imi ajungeau pe piele, facandumi pielea de pe brate de gaina. Suspinele sale mi-au adus un fior fierbinte pe sira spinarii.
M-am coborat in genunchi si am ajuns la nivelul brunetului care statea la fel ca mine. Mi-am infasurat un brat in jurul sau iar cu celalalt ii mangaiam suvitele intunecate. Si-a adus capul pe umarul meu si a inceput sa isi mai reguleze respiratia. Mi-am sprijinit visatoare capul de al sau si ma gandeam cum va fi peste noua luni. Scapata din inchisoare, cu cearcani imensi din cauza bebelusului, din cauza dorului dus pentru Sasuke care sigur va ramane in arest pana atunci, cu cearcani imensi din cauza plansului. Imi vor da copilul spre adoptie iar apoi voi ajunge inapoi in inchisoare fara vreo minune dumnezeiasca.
Scartaitul usii care s-a deschis ma facu sa imi intorc privirea de la prisma viitorului la vizitatorul pe care il aveam. Am realizat atunci ca Sasuke se calmase si ma strangea si mai dragastos la pieptul sau.
-Ce draguuut. Pacat ca Boss mi-a dat sa distrug asta. se auzi enervanta vocea lui Kiba.
Stilul sau neglijent si sexy ma facu sa ii arunc o privire dezgustata. A scos de sub haina de piele un pistol si l-a indreptat spre noi.
-Ultimele cuvinte, Haruno? a spus el increzator.
Mi-am scos pistolul din suportul special de pe jarteaua pe care o purtam mereu. Am indreptat pistolul spre el, sub privirea atenta a lui Sasuke. Printr-o miscare rapida si scurta, pistolul lui Kiba s-a indreptat spre mana mea. A tras. Am inchis ochii asteptand durerea. Nu am mai avut timp sa imi retrag mana inaintea glontului. Asteptam secundele care treceau atat de greu. Numaram in mintea mea: unu, doi, trei, patru… Dar deja la a cincea secunda numarata mi-am dat seama ca altceva decat mana mea a fost lovit. O busitura urata pa facu sa imi deschid ochii mai rapid decat as fi vrut. Dar a fost cea mai mare greseala a vietii mele. Trupul lui Sasuke zacea in fata mea. Sangele ii curgea fara oprire din piept, apoi prelingandu-se pe pectorali picura pe ciment, o balta devenind baltoaca.
Mi s-a oprit respiratia, iar imaginea devenea din ce in ce mai intunecata, alunecam lent si dureros in acel abis, fara lumina, fara vise si fara sperante. Cadeam in abisul disperarii. Dar m-am decis ca e imposibil, adusa inapoi pe pamant, la realitatea cruda, de ultimele cuvinte ale brunetului:
-Te iubesc, Sakura. a spus ragusit dupa care a inchis incet ochii, cazand in somnul nesfarsit numit moarte.
-Imi pare rau ca doar atat a mai putut sa mai spuna. Mai ai ceva de adaugat? a spus Kiba pe un ton lingusitor si compatimitor.
Am scapat pistolul din mana si am cazut pe pieptul plin de sange al lui Sasuke. Lichidul era asa de cald, linistitor… dureros. Imi sfasia inima in milioane de bucatele. Lacrimi mari curgeau necontenit pe obrajii mei, iar suspinele nu ma mai lasau sa respir.
-Se pare ca nu. Ne vedem in Iad peste cativa ani. mi-a zis facandu-mi cu ochiul.
Mi-am intors cu greu privirea spre el. Era destul. Mi se intampla pentru a patra oara in viata cand am pierdut pe cineva pe care il iubeam cu adevarat. Am vazut scanteia galbuie pe teava pistolului atunci cand glontul a iesit. Nu l-am vazut, dar a fost suficient sa simt cum sunt proiectata inapoi pe trupul lui Sasuke, iar apoi hainele sa imi fie pline de sangele rosiatic si caldut. Durerea din piept ma facea sa cad intr-un somn adanc. Printre gene l-am vazut pe saten cum a luat-o la fuga, iar dupa cateva secunde politistii au aparut.
Nu mai vedeam nimic, doar acel negru nesfarsit. Era un somn placut, fara vise…
* * * * *
Am deschis ochii simtind caldura bratelor care ma inconjurau. Nu credeam ca o voi mai face vreodata. In fata mi se afisa o mare de oameni, toti tacuti, care ascultau cantecul misterios dar cu subinteles al clopotelor. M-am uitat peste umar si l-am zarit pe Sasuke care privea melancolic scena. M-am ridicat de pe banca veche si m-am strecurat in multime, cu brunetul in spate. Am ajuns in fata tuturor, iar imaginea sfasietoare care mi se afisa ma facu sa imi pun mainile la gura. Ochii mi s-au umplut de lacrimi pe care desi cu greu, am reusit sa le stapanesc.
Sasuke a ajuns in spatele meu si m-a strans de umeri, luand parte la drama mea.
Mi-am indreptat privirea catre palmele mele. Erau normale, nu se vedea prin ele asa cum e in filme. Am incercat sa ii pun mana pe umar Hinatei dar nu puteam sa o ating, o strapungeam ca si cum as fi strapuns aerul. Suspinele ei neincetate si din ce in ce mai galagioase imi sfasiau inima. Atunci mi-am dat seama.
Eram moarta.
Am mai inaintat un pas, catre sicriul de care statea sprijinita prietena mea. Zaceam acolo, imbracata intr-o frumoasa rochie alba de mireasa. Modele florale erau cusute pe corsetul mulat pe trupul meu fara viata. Pe gat imi zabovea un colier din dantela alba, cu o cruce neagra. Mainile mele vinete imi erau impreunate deasupra abdomenului. La mana dreapta aveam frumos legata cu fundita o panglica alba, cu o cruciulita pe una din bucle. Valurile de dantela imi stateau nemiscate pe picioare. O ultima sclipire a razelor soarelui ce se ascundea in nori se mai zari pe pantofii de lac ce ii purtam in picioare. Suvitele rozalii erau aranjate cu grija, date cateva peste umeri iar resul prinse intr-o impletitura la spate ce cadea pe umarul drept. O clama cu aspect de argint, pusa in crestet, imi tinea voalul ce cadea fin pe chipul meu. Nu aveam nici o expresie pe fata, care era galbuie si palida.
Mi-am aruncat privirea alaturi si am vazut o imagine si mai groaznica. Trupul lui Sasuke zacea si el intr-un sicriu. Naruto statea sprijinit de el, cu lacrimi in ochi si consolat de Neji. Chipul brunetului era de asemenea palid si inexpresiv. Buzele pe care voiam sa le gust din nou cu atata pasiune erau vinete si uscate. Sasuke era imbracat intr-un costum negru, la patru ace cum se spune, care parea si el a fi de nunta. Cravata neagra nu lipsea, cazand frumos pe pieptul binelucrat. Purta pantofi cu varf, de lac. Mi-am aruncat o privire peste ce purtam eu. Aveam pe mine exact aceeasi rochie care se prezenta pe mine, aceleasi bijuterii, aceiasi pantofi. M-am uitat si la Sasuke, era imbracat si el la fel ca trupul fara suflet. Noi eram sufletele.
Preotul inchise cartea de rugaciuni, iar fetele vag cunoscute ale baietilor pe care i-am vazut in academie au ridicat cu grija sicriele din lemn de stejar, vopsite in negru. Hinata incepu sa planga si mai tare. Am scapat si eu o lacrima nevinovata. Si Sakura cea moarta plangea. In spatele sicrielor, fetele care tot la academie le-am vazut carau brate intregi de flori.
Toti s-au oprit pentru a asculta ultima rugaciune inainte ca trupurile noastre sa ramana in pamant pentru totdeauna. Hinata statea cu o batista in mana la capul meu. Din spatele ei aparu zambaret Kiba. Bruneta nu era proasta si si-a dat seama ce ii poate pielea. Acesta a imbratisat-o, dar ea l-a respins si i-a oferit un pumn de toata frumusetea. Nu aveau loc de cuvinte.
Doi politisti l-au luat de acolo si l-au dus la mama naibii stie unde. Naruto veni si o cuprinse pe Hinata in brate, iar aceasta isi afunda capul in pieptul sau, continuand sa verse lacrimi. Preotul termina de rostit rugaciunea, dupa care sicriele au fost acoperite cu capacele care aveau cate o cruce din metal pe mijloc. Coborau incet-incet in gropile alaturate din acelasi cavou.
Toti plecau tacuti acasa, doar Hinata, Naruto si Neji au ramas sa aprinda lumanari pe langa cele lasate de ceilalti. Multa lume nu o cunosteam, dar apreciam faptul ca au fost acolo. Un om cu parul alb, dat pe spate, a venit si a aruncat doi trandafiri rosii ca sangele pe locul meu. Hidan.
-A fost o fata exceptionala. a soptit, dupa care a plecat aprinzandu-si un trabuc.
Un clopot se auzi din nou, din spatele meu. M-am intors si am vazut cum o usa era deschisa, iar din locul in care ducea, cadeau pe pamant cateva raze de soare. Am mers dupa Sasuke fara sa privesc in urma. Stiam ca Hinata si ceilalti vor uita si isi vor aminti doar de clipele frumoase. Am pasit peste pragul usii iar aceasta s-a inchis brusc, creand pe pamant o briza usoara si rece.
* * * * *
In fata mi se asternea o campie plina de flori frumos mirositoare. Norisorii movulii se plimbau pungasi spre cer. Parea ca sunt din nou prinsa in iluzia lui Sasuke. M-am uitat in ochii sai, care aveau o culoare la fel de intunecata ca si data trecuta cand i-am privit, ca de obicei. Brunetul m-a luat de mana, moment in care am simtit cum doua metale de pe mainile noastre de lovesc. I-am privit cand mana sa, cand pe a mea. Amandoi aveam pusa cate o verigheta pe inelar.
M-am uitat la chipul sau de inger. Mi-a zambit. O briza usoara a transformat campia intr-o plaja mare si pustie. Soarele apunea, dand o nuanta rosiatica cerului.
Brunetul ma lua in brate ca pe un copil, iar dantela rochiei a ramas atarnand agatata in aer. Ne-am asezat pe mal, iar in apa marii puteam sa vad tot ce se intampla cu prietenii mei pe pamant. Era ca un vis.
-Te iubesc, i-am aruncat linistita brunetului.
Acesta mi-a prins maxilarul in mana, intorcandu-mi chipul spre el. Ma saruta apasat, facandu-ma sa cad pe nisipul moale. Isi strecura limba printre buzele mele, intrand cu usurinta in lacasul meu umed si pacatos. Si-a desprins pentru o secunda buzele de ale mele, privindu-ma in ochi.
-Macar am facut amandoi, facu o mica pauza, crima de a iubi.
S-a aruncat apoi din nou pe mine gustand fiecare centimetru, mainile sale facand la fel.
Crima de a iubi… Iubirea cu cineva din Mafia va fi mereu una complicata…

So, this is the end.
I hope u enjoyed all. ^_^ Deci, s-a terminat si asta. In curand voi veni cu un nou fic, asa cum v-am anuntat la inceput, si acela destul de dur, cu o gramada de dileme si pervers. Tot SasuSaku va fi :"> Va pup pe toti si va multumesc ca ati avut rabdarea sa imi cititi nebuniile si ati lasat si cate un comentariu. Cam atat am avut de spus in incheiere. Ja Ne!