More Than Love...[+16/+17]

[Piersicuta]

Imi pare rau ca nu am ramas originala pana la final :((, dar sentimentele mele au cam fugit...dasta...deci finalul...

More Than Love
Capitolul Final
24

Pure is impure, as impure is pure.
Good is evil, as evil is good.
To live is to die, as to die is to live.

Ahh, unde ma aflu de data aceasta? Capul meu bubuie de la durere, iar umarul ma doare atat de tare, ma simt moarta, fara viata, o stafie in devenire, un suflet pierdut. Inima mea parca nu mai bate, lasand ratiunea sa ii ia locul, corpul nu mai imi raspunde, iar functile vitale abia daca le mai pot...simtiti. Sunt pe ceva moale, precum lana unei oi, mirosul de flori proaspat culese imi inunda narile, iar precum un drog, ma fac sa zambesc, luminandu-mi usor sufletul innegrit. Ochii mei sunt inchisi, semn ca imi este prea frica ca sa ii deschid, dand, probabil, de ochii lui negri, abisali, reci si cu atata ura atintita asupra mea. Off, poate chiar exagerez...poate a fost doar o greseala, pe moment, nici un resentiment, dar...ma simt calcata in picioare, facuta praf, parca nu as mai fi eu, aceea fata zambitoare de odinioara, care facea pe toti sa zambeasca, care s-a indragostit de tatal ei vitreg...Care a murit intr-un final de mana unui obsedat sexual, dar oare chiar am murit?

Incet, incet, ochii mei se deschid, facandu-ma sa imi dau seama unde sunt...pe un nor. Suspiciunile mele cu privire la moarte sau adeverit, chiar am murit de mana lui Gaara. Clipesc de cateva ori, inca uimita de privelistea superba pe care o aveam in fata ochilor, vrajita de mirosul de levantica, fiorii zburandu-mi pe corp, puteam sa zbor. Tot ce aveam pe mine era o rochie lunga, alba, pana in pamant, fara nici un model si cu maneca lunga, aripile mele rozalii asortandu-se usor cu vestimentatia atat de simpla. Oare visez? Se poate asa ceva? Imi arunc pirivrea pe fiecare norisor in parte, si pot sa vad diferiti copilasi cum se jucau, trist, de la o varsta asa de frageda sa mori? Tf...ce sa spun de mine? La cei douazeci si unu de ani, in floare tinereti, moarta si insarcinata in patru luni. Atentia mea este ,,furata'' de o fata satena cu ochii verzi, care imi facea, zambitoare, cu mana, chemandu-ma la ea. Pe mana opusa, tinea un copilas, o fetita cu ochii caprui si parul brunet, avand nu mai mult de trei, poate patru anisori.

-Sakura, Sakura, Sakura, aici...-ma tot striga minunata faptura angelica, eu aterizand in fata ei, intreband-o din priviri cine este, daca am murit, si cine este aceasta micuta fetita?-Sakura, ma numesc Kirara Oso Nuki, am cinsprezece ani...-Am ramas oarecum stupefiata de primele cuvinte pe care le-a zis, numele ei facandu-ma sa tremur usor, ea este...prima iubire a lui Sasuke? Moarta...la numai cinspe' ani? Teribil si trist in acelas timp.-Nu esti moarta prostut-o, continua aceasta chicotind cristalina, facandu-ma sa zambesc jenata, iar ea este Rin, fetita ta.

-Cum...adica fetita mea? Copilul meu din burtica? Copilul meu nenascut? A murit si el...? intreb alarmata, din vina mea un copil ar putea muri, sau deja a murit, din simpla mea inconstienta, nu as pute-a sa mi-o iert, nu as putea, este...atat de micuta, fragila si frumoasa...

Kirara ma priveste cu un zambet dulce pe fata, in timp ce Rin se ascunde in spatele ei, chicotind usor, ochii ei caprui precum ciocolata ma priveau cu caldura, facandu-ma sa rosesc usor, aveam sa fiu mama a unui ingeras micut si dragut, cred. Kirara a inceput sa imi explice cum sta treaba, cum de patru luni jumate sunt in coma si trebuie sa ma trezesc, daca nu...Rin va muri, impreuna cu mine. Am inceput sa tremur, lacrimile curgand pe fata mea alba precum varul, nu...nu trebuia sa mor, trebuia sa dovedesc ca sunt puternica, probabil doctorii nu mi-au dat nici o sansa ca as putea supravietuii. Oftez usor, in timp ce micutele manute a lui Rin imi stergeau lacrimile, iar Kirara ma privea cu mila. O mana grijulie ma ridica de joc facandu-ma sa il privesc pe suspect in ochi...Alejandro. Deja este prea mult, Kirara, Rin, moartea mea, Gaara, Alejandro, tata, nu, numai rezist, nu mai imi simt pamantul sub picioare, pentru a doua oara, chiar a treia in viata asta, am vazut negru in fata ochilor.

-Puritatea este impura, asa cum impuritatea este pura. Binele este rau, asa cum raul este bun. A trai in seamna a muri, asa cum a muri in seamna a trai, -se auzea o voce cristalina pe fundal, care ma facea sa prind curaj in proprile forte, sa inving aceasta moarte crunta, sa...pot sa zambesc, sa traiesc, sa il am langa mine mereu pe el.-Te rog Sakura, te rog trazestete la viata, traieste pentru mine, te iubesc micuta mea finta angelica...

-Stiu asta...si eu te iubesc, spun eu in timp ce ochii mei se deschisera, acuma fiind atintiti asupra acelor margele negre, care ma priveau uimite, socate. Ii sar pur si simplu in brate, imbratisandu-l strans, dand frau liber lacrimilor, care curgeau precum un rau primavara, micute scancete de fericire auzindu-se in camera alba, animata doar de corpurile noastre. Sasuke...multumesc ca existi...multumesc ca ai fost cu mine mereu...multumesc ca ma iubesti si mereu ma vei sustine.

⌒♥⌒ Autorul a scris povestea, autorul povesteste, autorul o termina...

Dupa cateva saptamanii, pe douazeci si trei noiembrie, o fetita pe nume Rin a venit pe lumea aceasta, ati ghicit...Sakura a nascut, acel ingeras adus de Kirara. Hehe, de fericire toata familia a dat o petrecere mare, sarbatorind aceasta minunata zi, care s-a numit ,,Tenshi No Hi'' sau ziua ingerului, iar dupa cateva luni, in primavara Sasuke si Sakura si-au unit destinele, sufletele, asteptand, fericiti, viata ce va urma pentru o eternitate. ,,More than Love...'', un titlu potrivit pentru o carte, o autobiografie, este adevarat pentru ca a fost mai mult decat iubire, a fost pasiune, curaj, prietenie, ura, dispret, actiune, aventura, perversitate, aceasta a fost doar o particica din viata Sakurei Haruno...dar nu totul ramane asa...caci...drumurile unui om se schiba precum adierea vantului vara....

THE END