Mesajele Vampirilor

[Yuki Kuran]

Disclaimer: Acest Fic nu copiaza alte animeuri originale, este o poveste, un fic propriu... si face parte din categoria Animeurilor de Aventura, Fantastic, Dragoste si Drama! Sper sa va placa!




I. Sentimentele lui Shiky!


Stau in pat si am gandesc de ce mi se intampla mie si numai mie lucrurile astea.
-Oare am gresit eu cu ceva? Daca da oare cu ce?
De cateva luni incoace am inceput sa am numai vise ciudate, dar de ce mi se intampla numai mie?
-Why? Why?... De ce numai mie? Oare ce semnificatie au?...Oare vreo fantoma nu a putut sa treaca dincolo de lumina? Oare asta sa fie motivul? Dar de de imi apare numai mie? Daca asta este, ce o vrea de la mine fantoma asta? Sa o ajut? Oare asta este? Daca asta este eu nu am cum si cu ce sa o ajut. Eu nu am nici o putere. Incerc sa adorm dar nu pot, cand incerc sa adorm imi si apare imediat in vis, aceste fiinte care nu imi dau deloc pace. Numai stiu ce sa fac. Dar trebuie sa ma gandesc ca maine am scoala si trebuie sa ma odihnesc dar nu pot...nu...trebuie sa ma gandesc la ceva frumos. Numai cand ma gandesc la frumosul si istetul de Shiky sau la Say. Apropo am auzit ca maine va veni un elev nou din America la noi in liceu. Oare cum il cheama? Oare e dragut? Oare va fi in clasa cu mine?...Cam multe intrebari mai pun si eu. Peste o luna incep antrenamentele pentru majorete, bineinteles dupa preselecti. Si tot peste o luna am concert oare ce ma fac? Am o viata foarte complicata, iar peste o luna si jumatate este modelling la liceu si cand ma gandesc ca nu stiu cum sa fac, cum sa ma impart ma si luat deja durerea de cap. Ma tot gandesc ce sa fac? Sa ma las de cantat? Dar asta nu pot sa fac, asta este ce imi place mie cel mai mult, adica sa cant, dar totusi nu stiu inca ce sa fac, as putea sa renunt la echipa de majorete, dar nu, nu pot sa fac asta Say si Shiky sunt atat de draguti in echipamentele de fotbalisti, sunt adorabili, iar eu o biata majoreta. Nu o sa pot niciodata compara cu ei. Ziua de maine este o zi speciala intradevar dar tot nu pot sa adorm. Ma tot macina acele vise pe care le-am avut pana acum si de ce acea fantoma mi-a spus sa nu spun nimanui despre aceste vise. Oare lucrurile astea mi le-a spus in vis? Sau in realitate? Oare am visat? Sau totil a fost real? Nu stiu nici acum ce sa cred, ma tot intreb, cand se vor termina aceste cosmaruri pe care le am in fiecare seara. Deabia astept sa se termine aceasta noapte si sa vina mai repede ziua de maine. Apropo de asta maine e ziua lu Shiky, oare ce sa ii iau? Este ora 3 noaptea, mai bine spus este 3 dimineata si eu nu pot inca sa adorm. Azi vine noul baiat deabia astept sa il cunosc. Nu cred sa fi asteptat cineva ziua asta ca mine.
Noaptea, care trebuie sa-i faca loc pe pamant zilei, ramane neagra. Nu pot inca sa deschid ochii. Un framant, o nerabdare, ciudata imi fura parca somnul. Cand zorile surad la fereastra, sar repede din pat si primul meu gand este sa aflu cat este ceasul, cobor in curtea casei, , afara e racoare si umed, simt un fior de gheata prin sira spinarii. Inca nu s-a crapat de ziua, vazduhul este o umbra deasa care topeste zarile, drumurile din spatele casei incarcate inca pe vremes asta cu zapada arata ca o matahala apocaliptica, gata sa se napusteasca asupra mea. Este ora 7. Mama ce repede a trecut timpul, mai am 2 ore si peurma am antrenament. Dar cand ma gandesc la noaptea trecuta si al acele fiinte care le mai aud si acum vocea in mintea mea cum ma strigau, cum ma chemau si imi cereau ajutorul, imi vine sa urlu, numai vreau cosmaruri, vreau acele nopti senine si pline de vise frumoase pe care le aveam inainte. Ma duc in casa sa ma imbrac, cand aud un clacson, ies afara ma uit sa vad cine este si cine crezi oare ca este? Era Say cu Shiky si cu ceilalti baieti din echipa de fotbal a liceului. Dar de ce a venit Shiky pe strada asta? Si de ce a clacsonat la mine? Oare de ce? Curiozitatea ma omoara, dar nu, nu, trebuie sa incerc sa ma stapanesc, si sa nu mai sar atat in sus de bucurie. Stau in mislocul curti si ma tot gandesc, apoi o i-au incet spre casa, ca sa intru sa ma imbrac. urc scarile din fata casei, iar atunci il aud pe Shiky stigandu-ma.
-Kara. Kara, Stai!!!
Ma opresc. cand ma intorc, in fata mea apare o fantoma. O fata care imi spune ca astazi o sa intalnesc un baiat care imi va schimba viata, oare se refera la...? Nu, nu se poate, raman socata pe moment pentru cateva secunde, apoi imi revin. Intre timp Shiky este langa mine si ma ia in brate. Ma uimesc aceste reacti ale lui pentru ca el nu ma lua niciodata pe mine in brate, nici atunci cand dadeau vreu gol sau castigau vreun meci. Sunt niste reacti care ma uimesc.
-Oare Shiky simte ceva pentru mine si oare ii e rusine as spuna sau sa recunoasca?
-Kara cu cine vorbesti?
-Ce? Tu nu o vezi?
-Pe cine sa vad?
-E o fata! Tu nu o vezi?
-Nu vad pe nimeni.
-Sigur nu o vezi?
-Nu, nu vad pe nimeni. De ce, pe cine ar trebui sa vad?
-Sigur nu vezi pe nimeni?
-Nu, nu vad pe nimeni. Dar pe cine ai vazut ?
-Nu, numai conteaza!
-El nu ma poate vedea, numai tu ma poti vedea.
-De ce?
-Ai un dar si prin acest dar ma poti vedea adica ne poti vedea.
-Cum adica va pot vedea? adica sunteti mai multi?
-Da Kara suntem mai multi si avem nevoie de ajutorul tau, mai bine spus tu trebuie sa ne ajuti.
-Kara, cu cine tot vorbesti?
-Eu, cu nimeni?
-Dute si te imbraca ca o sa intarzi la antrenamente, hai dute.
-Bine, acum ma duc.
-Daca ai nevoie de ajutor sa ma strigi.
-Bine, am inteles.
Intru in casa, urc scarile, intru in camera deschid usile sifonierului imi i-au lucrurile si cand ma intorc ma speri. Apare din nou in fata mea o fantoma, imi cad lucrurile din mana si apoi incep sa tip.
-Aaaaaa!
-S-a auzit un tipat!
-Nu cred, eu nu am auzit nimic.
-Nu e adevarat, s-a auzit un tipat si sa auzit din casa Karei.
Kara mai tipa odata fiind si speriata in acelasi timp.
-Numai tipa ca nu vreau sa iti fac niciun rau.
-Kara a fost! Asta a fost vocea ei, ce i s-o fi intamplat? Eu ma duc sa vad si sa verific daca totul e bine.
-Stai ma aici ca probabil nu a patit nimic. I s-o fi rupt vreo unghie sau ceva de genu, probabil de aceea a tipat.
-Nu, eu ma duc sa verific. Vreau sa verific si sa vad daca e bine.
-Bine ma dute, dar de ce iti pasa tie atat de mult de Kara si ce i se sau ce se intampla cu ea de la un timp incoace?
-Dar nu ma intereseaza, adica nu imi pasa ce ai ma? Ai vedeni?
-Shiky te cunosc foarte bine, spune-mi de ce iti pasa atat de mult de ea? Spune-mi ca te cunosc prea bine ca sa stiu ca este adevarat ce spun si ca iti pasa si ca te intereseaza foarte mult viata ei.
-Bine ma, ai dreptate, ma intereseaza si imi pasa de ea si ce se intampla cu ea pentru ca tin la ea si o iubesc.
Say ramane socat pe moment pentru cateva secunde.
-Cum adica o iubesti ma?
-Asa pur si simplu o iubesc!
-Bine, daca tu zici asao fi dar ea stie ca tu ti la ea si o iubesti?
-Nu, nu stie. Dar nici nu stiu cum sa ii spun.
-Nici eu. Eu nici atat nu stiu, gandeste-te si tu cum sa ii spui dar sa nu fie prea tarziu si sa ti-o fure altu.
-Da, am inteles. Ma gandesc.
Shiky sare din masina, alearga pana la scari, le urca in fuga. Deschide usa de la camera Karei, care in acel timp se tranteste de pereti camerei incet, apoi intra in camera si o vede pe Kara stand jos, in genunchii, sprijinita de perete speriata. alearga la ea, o ia in brate si o strange foarte tare soptindu-i.
-Kara am sa iti spun ceva "Te Iubesc!" nu stiu cum sa iti explic ce simt pentru tine dar te iubesc, te iubesc mult si as vrea numai daca si tu vrei si esti de acord sa fi cu mine.
Dupa ce termina de vorbit se uita la fata karei si ramane socat, pentru ca nu stia ce se intamplase cu ea.
-Ce s-a intamplat?
Dupa ce am auzit ce cuvinte frumoase a spus Shiky si a spus ca ma si iubeste am ramas si mai socata. Oare tot ce a spus el este adevarat? asta explica purtarea lui de mai devreme, atunci cand m-a luat in brate. Dar acum sunt prea speriata ca sa ii raspund la intrebari. Ea tace si nu scoate nici un sunet, raman paralizata pentru cateva secunde. Incerc sa ma misc dar nu pot, parca cineva ma tine legata cu o funie invizibila, ma simt fara puteri, il simt pe Shiky cum ma i-a in brate si lacrimile incep sa-mi cada pe obraz, iar el mi le sterge.