More Than Love...[+16/+17]

[Piersicuta]

Asa deci premiera, am scris cu diacritice :)). A fost oribil >.> Nu cred ca o sa mai scriu vreodata cu diacritice [-(...Deci nextul :*: [srry daca e scurt, ma cam lasa ideeile]

More than Love
Capitolul 20

I can be your hero, baby.
I can kiss away the pain.
I will stand by you forever.
You can take my breath away.

Singurătatea, este cuvântul care mă reprezintă cel mai mult. Doar inima mea se aude în negura nopţii, acompaniată de sunetul provocat de animalele nocturne. Am devenit atât de singuratică in ultimul timp, de ce? Poate pentru că Sasuke nu mai stă cu mine, aşa cum stătea odată, este mai retras, mai...rece, atât cu mine, cât si cu ceilalţi. Lacrimile mele se scurg şiroaie pe obrajii mei albicioşi, plângeam, dar nu de tristeţe ci de...dor. Nu mai îi auzeam inima cum bate la unison cu a mea, cuvintele dulci pe care mi le spunea odinioară noaptea, ce mă făceau să mă calmez, doar singuratătatea şi suspinele mele animau puţin imaginea scoasă din filmele dramatice sau din tablourile alb-negru, sec. Sasuke de ce mă laşi şi tu ca şi Alejandro şi tata, de ce toţi mă părăsiţi când am nevoie mai mare de voi? Mereu îmi spuneai că o să fi cu mine la bine şi la rău, dar te-ai înşelat, m-ai minţit. Acum sunt singură, eu cu lacrimile mele, nimeni nu este lângă mine să-mi ofere un umăr, iar cel mai rau, tu nu eşti aici, asta doare cel mai tare.

Iar am căzut în gânduri ce dor, iar am fost abandonată, dar de data asta o să lupt, nu o să mai las tristeţea să ma <<aline>> aşa că de ce nu m-aş distra puţin? Mă ridic de pe jos, sperând că nu o să racesc unde nu trebuie şi mă îndrept spre barul cu alcool, unde aveam nenumarate sticle de Whisky, Gin, Vin şi alte nebunii de cine ştie când zacând pe acolo.. Ştiu că sunt insarcinată in trei luni şi jumatate cu copilul meu şi al lui Sasuke, la cei douăzeci de ani ai mei este normal, dar acum este o situaţie disperată, trebuie să o fac, trebuie să îmi înnec amarul măcar in bautură, dacă nu am un umăr pe care să plâng. Iau toate sticlele de Whisky pe care le pot căra şi pornesc cu ele la parter, în living pentru un micuţ ,,tratament'' tradiţional.

-Pentru Sasuke, pentru mine, pentru copil şi ce o sa mai vină, hai noroc! spun eu şi dau sticla peste cap, ajugând să o golesc în numai două minute, poate chiar aveam stofa de beţivă. Deschid o altă sticlă, şi înca una, şi înca una, până se termină toate şi iau la rand sticlele de Gin. Eram aşa de ameţită, râdeam la orice cuvânt pe care îl ziceam, mă bălăngăneam precum gelatina, iar ceaţa deansă ce se lăsa peste ochii mei mă enerva cumplit, mii de înjurături iesind printre dinţii mei. Simţeam un impuls care îmi zicea să termin cu toată mascarada asta şi să-l sun pe Sasuke, sau poate pe mama şi Kakashi să vină să mă ajute, puteam să mor de supra doză, dar mintea unui beţiv nu gandeşte aşa, deci, am continuat să tot beau, începând să mă simt din ce in ce mai bine cu fiecare sticlă dată peste cap, poate chiar prea bine.

Mă simţeam chiar bine, foarte bine, milioane de gânduri au fost pur şi simplu ,,rase de pe faţa pământului'' cu ajutorul băuturii, ar trebui să beau mai des. Încerc să mă ridic de pe jos dar fără folos, totul se bălăngănea odată cu corpul meu, ironic dacă mă intrebaţi pe mine. Încep sa râd, aveam un râs cristalin la început, de ce zic ,,la început''? Ei bine pentru că, acel frumos râs s-a transformat intr-unu-l isteric, demn de o nebună şi jumatate, chiar nu mă mai recunoşteam, mă speriam şi pe mine. O durere atroce de cap mă face să tac, pentru un moment insă, apoi începând partida de înjuraturi. Ce dracu este cu mine? Băgamiaş ceva în băutură...Off, este numai vina mea, de ce trebuia sa beau? Ce se va întampla cu copilul acum? Dau cu pumnul puternic în masă, reuşind să o zgarii bine de tot, arătând de parca un urs Grizzli a fost la mine in casă distrugând micuţa masă de cafea, minunat acum mai vorbesc şi singură.

Mă frec cu mâna stângă la cap, încercând cât de cât să diminuez aceea cumplită durere care mă enerva nespus de mult. Pffiu, nu o să mai beau niciodată, ăsta este un juramânt solemn. Îmi deschid ochii, vazând că defapt, nu mai sunt aşa de singură in cameră, în faţa mea se află marele macho-man, Sasuke Uchiha stând în genunchi în faţa mea, tot întrebându-se ce am facut? Pufnesc în râs, faţa lui era una josnică, dacă mă iubea stătea cu mine nu pleca. Deci până la urma urmei ce o mai vrea şi screlozatul ăsta?

-Sakura, ce ai facut? De ce eşti beată? spune el, parcă având un nod in gât, eu încă râdzând. Îi explic cu frumosul, şi cu cât mai multe cuvinte drăguţe că eu m-am îmbătat pentru că el m-a lăsat singură, pentru că mă evită şi nu în ultimul rând pentru că nu mai este aşa de dulce şi atent cu mine de să vedem...două săptămâni? Ochii lui negri precum un abis fără fund se măresc, oare chiar îl doare sau se preface? Neaa....este doar un joc de al lui.

Mâinile lui calde îmi înconjoară talia subţire ridicându-mă de jos, ducându-mă undeva la etaj. Capul meu era aşa de greu, defapt totul corpul meu era greu, iar ceaţa deansă ce tot se plimba de ici-colo mă înnebunea şi enerva în acelaş timp, îmi venea să zbier de nervi, o poftă nebună de scandal punând stăpânire pe mine. Întrebarea totuşi rămâne, ce o vrea Sasuke de la mine? S*x? Oftez resemnată, cine ştie ce îi poate capul ăla a lui plin ochi de perversitaţi, prostie si neuroni, acoperit de aceea padure neagră, hai că am început să devin stupidă şi încă cum. Lua-oar d***u de băutură, din cauza ta nici să comunic nu mai pot. Inima mea se opreşte pentru un moment, oare, aveam să fac un infarct? Nu, nu, nu, nu vreau să mor, nu o să las asta să se întample, mai ales in braţele lui, l-aş face să sufere prea mult. Îmi vine să vărs, milioane de simptome ciudate mă acaparează, pe care până acum nu le-am mai întalnit, oare aveam să mor? Măcar mor la el in braţe, chiar dacă o să îl fac să sufere, mor în braţele celui care m-a rănit şi pe care îl iubesc nespus de mult, o să ajung la tata şi Alejandro, o să fie bine intr-un final, nu este o mare pierdere. Ce tot vorbesc? Numai baliverne zic, urăsc bautura...

Sunt trezită din visare de către apa rece care se prăbuşeşte precum o avalanşă peste corpul meu...ACOPERIT DE HAINE? Omul ăsta nu este sănătos la cap, sunt hainele mele preferate, mai sunt şi de firmă, jur că dacă paţesc ceva (hainele) o să ajungă una cu pământul. Apa rece se izbeşte de corpul meu, făcându-mă să tremur din toate incheieturile, îmi era frig, foame şi mă mai durea şi capul, ce stări tâmpite pot să am. Îl privesc pe brunet, care savura din plin priveliştea, rochiţa mea albă cu bulinuţe negre s-a mulat pe corp, lăsând la vedere frumoasele mele forme rotunde şi apetisante, azi mi-am găsit să nu îmi iau sutien. Îl trag cu mine în cabina de duş, şi îl trântesc de un perete al acesteia, sărutându-l tandru pe buze, mi-a fost atât de dor de el. Buzele noastre se frământau într-un ritm nebun, dându-i sansa brunetului să îmi sugă si muşte buza inferioară, ajungând într-un final la un duel cu limba pe viaţă şi pe moarte. Mă joc cu una din suviţele lui negre, făcând sărutul mai adânc, mâinile lui plimbându-se pe abdomenul meu şi mai sus, făcându-mă sa gem uşor de plăcere. Mă simt aşa de bine, apa rece nu mă mai deranjează, deja m-am încalzit, dar oare de ce totul se face negru dintr-o dată şi corpul meu pică greu la pământ? Ăăăă..da...am leşinat.

P.S: Nu toate diacriticile sunt puse :)).