15-08-2011, 03:49 AM
Ei bine sper ca nu am intarzaiat mult. Deci, acest capitol mi-a iesit ceva mai lung sau mai scurt decat ma asteptam. S-ar putea sa fie ceva greseli, dar luati in considerare si ora postarii, tinand cont ca am terminat acum 3 minute. Inainte de capitol am cateva comentarii de facut:
@Piersicuţă: Te-am anuntat, uita-te un pic mai bine pe profilul tau. :]
@♥Venus^.^Roseta♫: In legatura cu dulceata de Sasuke... incerc sa fac si eu un baiat de care inca nu am parte :-l
Ca celelalte sa nu se supere, un comentariu asa mai la comun: Va multumesc mult ca imi cititi ficul. ^_^
Gata cu comentariile si poftiti next. Enjoy!
Cap. 17 – Rasaritul
Am ajuns la usa apartamentului in care locuia satenul. Efectul ala minunat de la whisky inca nu trecuse, asa ca in ameteala mea am dat cu capul de toate usile care le-am gasit in fata si la primele doua scari m-am impiedicat si am cazut. Satenul deschise usa apartamentului si ma privea amuzat. Ne-a poftit inauntru, dupa care ne-a condus in liniste pana la sufragerie unde canapeaua speciala pentru pus pe colturi era aranjata pentru a primi oameni pe care sa ii duca in lumea viselor.
Sasuke ma tinea in brate avand grija sa nu mai dau cu capul in alte usi. Ma lasa usor pe pat in timp ce Neji se aseza pe masuta de langa canapea, incrucisandu-si mainile.
-Si tu, domnisoara, de ce ai mana bandajata? ma lua la rost satenul.
-Daaa’ tu nu esti mama, i-am spus pe un ton ametit.
A inceput sa rada de tonul cu care i-am raspuns si a iesit cu Sasuke din camera.
Mi-am afundat capul in perna moale si mi-am pus mainile pe el. Incepuse sa ma doara de parca mi-l strangea cineva intr-o menghina. Incet-incet am uitat de durere si am inchis ochii, intrand intr-un somn profund si fara vise.
Sasuke:
Neji m-a dus in camera alaturata sufrageriei. Frumos din partea lui sa ma ajute si sa ne aranjeze asa de frumos camera. M-am sprijinit de tocul usii tinandu-mi fruntea in palme. Ora tarzie la care eram treaz si plin de griji imi cauza o durere acuta de care nu stiam cum sa scap.
-Frate, ce a patit Sakura? De cand o stiu numai in belele a intrat.
-Pff… poveste lunga. am spus eu cu o nota apasata de lene in voce. Mai bine mergi la culcare. Odihneste-te pentru poimaine, ca doar incepem Academia. Scuze de deranj si multumesc pentru tot.
-Oricand. Noapte buna! mi-a spus cu acelasi ton calm cu care vorbise pana acum.
I-am intors urarea si am intrat obosit inapoi in camera la rozalie. Avea jacheta de piele pusa pe cap, probabil o deranja lumina, sau o facuse din pura betie. M-am asezat pe partea mea de canapea si mi-am sprijinit coatele de genunchi si capul in palme astfel incat sa o pot veghea pe rozalie. Aerul se pare ca nu ii ajungea sub jacheta asa ca a luat-o si a aruncat-o undeva pe jos. Era asa de dulce cand dormea, chiar si cand era beata manga.
Am alunecat incetul cu incetul in acea lume in care orice e posibil, anume cea a viselor. O lume in care subconstientul este imparat, o lume predominata de adancul sufletului de care noi nici macar nu stim.
M-am trezit pe strada, fugind ca un nebun. M-am uitat in spate si un tip roscat cu un pistol care parea a fi destul de competent in a ucide ma urmarea. Stiam foarte bine pe unde ar trebui sa merg, asa ca am ocolit putin pe stradutele inguste si pustii. La fiecare curba pe care trebuia sa o iau ma tineam de stalpi de iluminare sau de masini. Am luat-o pe o straduta fara masini si am intrat din instinct intr-un bloc care imi era cunoscut. Am inceput sa urc scarile cate doua sau chiar cate trei in timp ce strangeam cat puteam de tare balustrada pentru a nu ma impiedica si sa cad spre moarte. Ajuns la etajul patru, am impins cu putere usa care se izbi violent de perete, dupa care am fugit catre baie, fiind sigura incapere cu incuietoare. La celelalte mi-ar fi luat ceva timp sa incui, timp in care acel roscat ajungea la mine si ma ucidea. Am intrat in baia mare si m-am impiedicat de pragul usii, aterizand brutal pe gresia rece.
Am tresarit violent. Am deschis ochii iar Sakura tocmai cazuse pe parchetul lucios. Parul usor ciufulit ii acoperea chipul palid. Am rasuflat usurat, dandu-mi seama ca a fost doar un vis.
Sakura:
O pocnitura nasoala se auzi de sub capul meu, iar durerea imi dadu de inteles ca era chiar el nesuferitul care imi strica somnul dulce. Mi-am deschis ochii si printre suvitele roz care imi acopereau chipul am zarit parchetul. Am ramas pentru doua secunde nemiscata, paralizata din cauza socului.
O mana calduta imi gadila usurel fata, incercand sa imi dea deoparte suvitele rebele. Am inceput sa dau din maini ca nebuna, lovind persoana respectiva in piept. Mi-a prins ambele maini si le tinea bine, atat de bine incat nici macar nu le puteam misca. Printr-o miscare a capului mi-am aruncat parul pe spate. Chipul lui Sasuke ma intampina, uitandu-se bland la mine. Sub ochii sai se aratau niste cearcane pronuntate, stranii de inchise la culoare pentru cum arata de obicei.
-Sasuke… am soptit incet iar acesta slabi stransoarea uitandu-se adanc in ochii mei.
I-am sarit in brate iar acesta m-a strans si el la randul sau, sleit de puteri.
Stai. Asta cu siguranta este numai si numai vina mea. Ce am facut aseara? Ce s-a intamplat? Dar mai ales…
-Unde ma aflu?
Am intrebat soptit la urechea lui Sasuke. Mi-a spus calm ca suntem la Neji acasa. Inca ma durea capul, dar amintiri din trecut inca imi mai fulgerau prin minte.
-Stai asa. Neji nu era doctorul ala din Tokyo?
Mi-a confirmat dupa care am inceput sa studiez camera. O canapea pe colt cu o masuta in fata, urmata de usa din lemn cu modele din sticla. Unul din pereti gazduia o biblioteca mare, cu spatiu special pentru televizor, unde era asezat un LCD impunator. Pe peretele opus usii, erau geamurile si usa catre balcon. Dupa canapea era un dulap din lemn masiv. O camera destul de simplista, dar totusi aranjata cu bun gust.
Brunetul m-a dus pe balcon, unde mi-a aratat rasaritul soarelui. Cerul era un adevara degrade, pornind de la negru, pana la un albastru inchis iar apoi o dunga subtirica, portocalie. Peste un sfert de ora, cerul devenise mai luminos, rozaliu spre portocaliu, dand o nota romantica momentului. Sasuke cazu epuizat pe jos, tragandu-ma si pe mine dupa el. Adormi instantaneu, in timp ce eu incercam sa imi amintesc ce s-a intamplat aseara, dar am sfarsit prin a adormi in bratele brunetului, in racoarea diminetii.
Cum spun eu de obicei, sper ca v-a placut. Ja Ne! >:D<
@Piersicuţă: Te-am anuntat, uita-te un pic mai bine pe profilul tau. :]
@♥Venus^.^Roseta♫: In legatura cu dulceata de Sasuke... incerc sa fac si eu un baiat de care inca nu am parte :-l
Ca celelalte sa nu se supere, un comentariu asa mai la comun: Va multumesc mult ca imi cititi ficul. ^_^
Gata cu comentariile si poftiti next. Enjoy!
Cap. 17 – Rasaritul
Am ajuns la usa apartamentului in care locuia satenul. Efectul ala minunat de la whisky inca nu trecuse, asa ca in ameteala mea am dat cu capul de toate usile care le-am gasit in fata si la primele doua scari m-am impiedicat si am cazut. Satenul deschise usa apartamentului si ma privea amuzat. Ne-a poftit inauntru, dupa care ne-a condus in liniste pana la sufragerie unde canapeaua speciala pentru pus pe colturi era aranjata pentru a primi oameni pe care sa ii duca in lumea viselor.
Sasuke ma tinea in brate avand grija sa nu mai dau cu capul in alte usi. Ma lasa usor pe pat in timp ce Neji se aseza pe masuta de langa canapea, incrucisandu-si mainile.
-Si tu, domnisoara, de ce ai mana bandajata? ma lua la rost satenul.
-Daaa’ tu nu esti mama, i-am spus pe un ton ametit.
A inceput sa rada de tonul cu care i-am raspuns si a iesit cu Sasuke din camera.
Mi-am afundat capul in perna moale si mi-am pus mainile pe el. Incepuse sa ma doara de parca mi-l strangea cineva intr-o menghina. Incet-incet am uitat de durere si am inchis ochii, intrand intr-un somn profund si fara vise.
Sasuke:
Neji m-a dus in camera alaturata sufrageriei. Frumos din partea lui sa ma ajute si sa ne aranjeze asa de frumos camera. M-am sprijinit de tocul usii tinandu-mi fruntea in palme. Ora tarzie la care eram treaz si plin de griji imi cauza o durere acuta de care nu stiam cum sa scap.
-Frate, ce a patit Sakura? De cand o stiu numai in belele a intrat.
-Pff… poveste lunga. am spus eu cu o nota apasata de lene in voce. Mai bine mergi la culcare. Odihneste-te pentru poimaine, ca doar incepem Academia. Scuze de deranj si multumesc pentru tot.
-Oricand. Noapte buna! mi-a spus cu acelasi ton calm cu care vorbise pana acum.
I-am intors urarea si am intrat obosit inapoi in camera la rozalie. Avea jacheta de piele pusa pe cap, probabil o deranja lumina, sau o facuse din pura betie. M-am asezat pe partea mea de canapea si mi-am sprijinit coatele de genunchi si capul in palme astfel incat sa o pot veghea pe rozalie. Aerul se pare ca nu ii ajungea sub jacheta asa ca a luat-o si a aruncat-o undeva pe jos. Era asa de dulce cand dormea, chiar si cand era beata manga.
Am alunecat incetul cu incetul in acea lume in care orice e posibil, anume cea a viselor. O lume in care subconstientul este imparat, o lume predominata de adancul sufletului de care noi nici macar nu stim.
M-am trezit pe strada, fugind ca un nebun. M-am uitat in spate si un tip roscat cu un pistol care parea a fi destul de competent in a ucide ma urmarea. Stiam foarte bine pe unde ar trebui sa merg, asa ca am ocolit putin pe stradutele inguste si pustii. La fiecare curba pe care trebuia sa o iau ma tineam de stalpi de iluminare sau de masini. Am luat-o pe o straduta fara masini si am intrat din instinct intr-un bloc care imi era cunoscut. Am inceput sa urc scarile cate doua sau chiar cate trei in timp ce strangeam cat puteam de tare balustrada pentru a nu ma impiedica si sa cad spre moarte. Ajuns la etajul patru, am impins cu putere usa care se izbi violent de perete, dupa care am fugit catre baie, fiind sigura incapere cu incuietoare. La celelalte mi-ar fi luat ceva timp sa incui, timp in care acel roscat ajungea la mine si ma ucidea. Am intrat in baia mare si m-am impiedicat de pragul usii, aterizand brutal pe gresia rece.
Am tresarit violent. Am deschis ochii iar Sakura tocmai cazuse pe parchetul lucios. Parul usor ciufulit ii acoperea chipul palid. Am rasuflat usurat, dandu-mi seama ca a fost doar un vis.
Sakura:
O pocnitura nasoala se auzi de sub capul meu, iar durerea imi dadu de inteles ca era chiar el nesuferitul care imi strica somnul dulce. Mi-am deschis ochii si printre suvitele roz care imi acopereau chipul am zarit parchetul. Am ramas pentru doua secunde nemiscata, paralizata din cauza socului.
O mana calduta imi gadila usurel fata, incercand sa imi dea deoparte suvitele rebele. Am inceput sa dau din maini ca nebuna, lovind persoana respectiva in piept. Mi-a prins ambele maini si le tinea bine, atat de bine incat nici macar nu le puteam misca. Printr-o miscare a capului mi-am aruncat parul pe spate. Chipul lui Sasuke ma intampina, uitandu-se bland la mine. Sub ochii sai se aratau niste cearcane pronuntate, stranii de inchise la culoare pentru cum arata de obicei.
-Sasuke… am soptit incet iar acesta slabi stransoarea uitandu-se adanc in ochii mei.
I-am sarit in brate iar acesta m-a strans si el la randul sau, sleit de puteri.
Stai. Asta cu siguranta este numai si numai vina mea. Ce am facut aseara? Ce s-a intamplat? Dar mai ales…
-Unde ma aflu?
Am intrebat soptit la urechea lui Sasuke. Mi-a spus calm ca suntem la Neji acasa. Inca ma durea capul, dar amintiri din trecut inca imi mai fulgerau prin minte.
-Stai asa. Neji nu era doctorul ala din Tokyo?
Mi-a confirmat dupa care am inceput sa studiez camera. O canapea pe colt cu o masuta in fata, urmata de usa din lemn cu modele din sticla. Unul din pereti gazduia o biblioteca mare, cu spatiu special pentru televizor, unde era asezat un LCD impunator. Pe peretele opus usii, erau geamurile si usa catre balcon. Dupa canapea era un dulap din lemn masiv. O camera destul de simplista, dar totusi aranjata cu bun gust.
Brunetul m-a dus pe balcon, unde mi-a aratat rasaritul soarelui. Cerul era un adevara degrade, pornind de la negru, pana la un albastru inchis iar apoi o dunga subtirica, portocalie. Peste un sfert de ora, cerul devenise mai luminos, rozaliu spre portocaliu, dand o nota romantica momentului. Sasuke cazu epuizat pe jos, tragandu-ma si pe mine dupa el. Adormi instantaneu, in timp ce eu incercam sa imi amintesc ce s-a intamplat aseara, dar am sfarsit prin a adormi in bratele brunetului, in racoarea diminetii.
Cum spun eu de obicei, sper ca v-a placut. Ja Ne! >:D<
Cioco mania :pls: ^_^