Mafia love. Crime love... [18+]

[Too Many Dreams.]

Ei bine, nu am reusit sa va aduc capitolul asa cum speram eu -.-" Dar acum e gata >:) Nu mai spun nimic ca sa nu va plictisesc cu introducerile la care si-asa nu ma pricep, asa ca voi spune direct: Enjoy!!

Cap. 13 – Kunai-ul

-Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca nu apareai tu… am spus din bratele lui Sasuke privind cadavrul din fata mea.
-Niciodata sa nu te mai gandesti la asta. mi-a ordonat brunetul zdruncinandu-ma usor.
Ma lua in brate iar eu ma agatasem de gatul sau. Am iesit din camera aruncand o ultima privire asupra cadavrului de care eram acum mandra. Am iesit si i-am gasit pe cei doi, satenul sprijinit de perete iar blondul de o balustrada. Cum am putut sa dorm in halul asta de bine incat sa nu imi dau seama unde m-a adus nenorocitul ala? Cine stie cate griji si-a facut Sasuke cand dintr-o data am disparut, in timp ce blonda aia obosita sarea pe el ca o obsedata. Satenul se uita la mine cu acei ochi lila, cu blandete.
-Ar trebui sa ne prezentam, a intervenit blondul in schimbul nostru nevinovat de priviri inocente. Eu sunt Naruto, iar mister de langa mine e Neji.
Cu o privire rece, Sasuke i-a dat de inteles ca nu e nevoie sa dea si detalii. Lacrimile uscate de pe chipul meu ma faceau sa ma simt ca o babuta de saizeci-saptezeci de ani, cu pensia mica incat mananca rar, deci cat o scandura de slaba.
-Esti bine? ma intreba satenul cu o voce blanda si melodioasa, trezindu-ma din starea mea de comparatie.
-Da… cred. am reusit sa spun si am schitat un zambet fals, afectat.
Inca ma aflam in bratele brunetului, sub privirile cu o usoara nota de gelozie a lui Naruto si Neji.
-Hai sa mergem acasa! spuse Naruto si ma lua de picioare, facandu-ma sa ma agat si sa ma tin puternic de bratele brunetului.
Satenul ii dadu un pumn in cap, ceea ce il facu sa ameteasca cateva secunde, asa ca se sprijini de balustrada. Nici nu voiam sa mai vad cum arata locul in care am indurat atata spaima. I-am soptit la ureche lui Sasuke sa ma duca acasa mai repede. Nu voiam sa mai stau nici macar o secunda in cocioaba aia in care cine stie cate fete au mai fost violate. Brunetul nu a mai spus nimic, si ma lua in brate ca pe un bebelus, sarind direct de pe fereastra holului in care ne aflam acum doua secunde si aterizand pe creanga unui copac, lucru pe care il facura si baietii.
Ma uitam mirata la capacitatea lor de a merge asa, iar satenul observa.
-O sa poti si tu sa mergi asa, mi-a spus, in timp ce pe fata ii aparu un zambet bland.
Am sarit din creanga in creanga, pana am ajuns la vila in care locuia brunetul. Se pare ca lumina de la parter era aprinsa, deci Tsunade ajunsese deja acasa. Soarele nu mai avea mult si o invita pe sora sa, luna, sa predomine cerul, alaturi de micutele ei fetite, dulci si luminoase, stelele. Ne-am luat la revedere de la baieti, dupa care am intrat in curte, Sasuke lasandu-ma jos, odihnindu-se cateva secunde. Ma mangaie bland in crestetul capului, si dadu sa ma ia inapoi in brate. M-am dat un pas in spate, semn ca pot sa merg si singura, dar am ametit, dezechilibrandu-ma. Brunetul m-a prins de mana si imi dadu de inteles din priviri ca asta i-a tradat convingerea. L-am luat de brat si ma indreptam de usa vilei cu pasi mici pe aleea inconjurata de parfumul dulce al trandafirilor. “Trecem direct la actiune.” Cuvintele lui Itachi mi-au fulgerat prin minte chiar cu trei pasi inainte de cele doua trepte si ma facura sa ma opresc.
Mintea mea inca mai tinea inchis ecoul lor, parca nu s-ar mai fi terminat niciodata. Sasuke imi lua fata in palme si a vrut sa imi spuna ceva, dar usa se deschise brusc, Tsunade aparand in prag. Am ametit si mai tare afectata de socul anterior, asa ca m-am asezat pe treptele reci si mi-am dus mainile pe piept, mentinand o oarecare presiune asupra inimii, care incepuse sa ma intepe. Femeia veni in fata mea ingrijorata. Mi-a pus mana pe frunte, lasand-o mai apoi sa alunece pana pe obraz.
-Esti bine, Sakura?
Chiar daca era doar a doua oara cand primisem intrebarea asta si era destul de placut sa stiu ca totusi cuiva ii pasa, incepuse sa ma enerveze.
-A… a incercat sa ma violeze. am spus inca socata de cele intamplate.
-Trebuie pedepsit cu orice pret! se ridica Tsunade nervoasa, dar Sasuke o opri.
-Nu mai e nevoie. Sakura l-a omorat deja.
Acestea fiind spuse, am mers la etaj in camera mea in timp ce brunetul a ramas sa o linisteasca pe matusa sa. Ma sprijineam de pereti pana cand bratele lui calde si puternice m-au cuprins de mijloc, oferindu-mi ceva mai multa stabilitate. Ma simteam de parca as fi cazut moarta de beata intr-un sant iar acum ma mai dezmeticisem putin si realizam situatia. Am mers in dressing de unde mi-am luat o camasa de noapte din matase alba mulata pe corp. M-am dus in baie sa ma schimb, in timp ce Sasuke ma astepta pe pat. M-am privit in oglinda pret de cateva minute. Ma mai linistisem, dar obrajii mei luciosi imi tradau lacrimile care au curs siroaie si s-au uscat. Mi-am spalat chipul cu apa rece, racorindu-l si oferindu-i o senzatie placuta de revigorare. M-am schimbat in camasa de noapte si m-am intors in camera, unde l-am vazut pe brunet intrand pe usa de la balcon imbracat intr-un trening lejer.
-Tsunade are de lucrat la niste acte in seara asta. Ce vrei sa iti pregatesc de mancare? ma intreba acesta grijuliu.
-Niste covrigei ar fi perfecti, i-am spus incercand sa par mai normala.
Am coborat la parter, unde Sasuke intra in bucatarie si lua un bol pe care l-a umplut cu covrigei, dupa care m-a dus in gradina mare care se asternea in spatele casei. Am mers pe o alee, si aceasta inconjurata de trandafiri, pana ce am ajuns la un balansoar pentru trei persoane. Brunetul se aseza in el, dupa care m-a tras de solduri incat sa ajung in poala sa, dar m-am smucit putin, astfel incat am ajuns langa. A inteles ideea ca inca imi era frica de natia masculina, asa ca s-a multumit doar sa ma sarute pe frunte si sa isi puna mana pe umarul meu, astfel atragandu-ma la pieptul sau moale ca intr-o capcana. Am inceput sa mananc in liniste covrigeii in timp ce priveam soarele care cu fiecare minut se ascundea si mai tare dupa copacii de pe dealuri.
O vad pe Tsunade cum venea pe alee cu un pachetel mic in mana, legat de o curelusa ca o jartea. Ma privea cu incredere si mi-a dadut acel pachetel care era cat-decat geu.
-Am gasit o portita in completarea hartoagelor mele ca sa iti dau si tie astea.
Deschid pachetelul asemanator unei borsete si am gasit in el cutite exact ca cel cu care l-am ucis pe Itachi. Am intrebat cum se cheama.
-Se numesc kunai-uri. Cu o singura aruncare poti sa omori un adversar in lupta.
Ma uit la stralucirea cutitului in ultimele raze ale soarelui. Era chiar fascinant, desi nu parea. Am pus kunai-ul la loc ca sa nu dau de banuit si am continuat sa rontai. Femeia se intoarse cu spatele, urandu-ne noapte buna, dupa care eu i-am urat succesc la treaba.
Am asteptat momentul potrivit ca Tsunade sa intre in casa, dupa care l-am intrebat pe Sasuke:
-Cine era blonda aia prapadita din oras?
Dupa fata care o facu, Sasuke ramase usor incuiat la intrebarea mea. Dar totusi raspunse intr-un final.
-Ea e Ino, si ea viitoare studenta la Academia Ninja si o c***a in devenire. Sta mereu pe capul meu cand ma vede in oras si nu intelege ca eu nu sunt interesat de pitipoance.
Am inceput sa chicotesc, in timp ce ma ridicam de pe balasoar cu castronelul si jarteaua in mana. L-am anuntat pe Sasuke ca ma duc la culcare, asa ca a venit sa ma insoteasca. Am dus bolul in masina de spalat vase, iar acesta ma privi mandru ca am prins ideea.
Am urcat in camera mea, iar Sasuke veni dupa mine, amintindu-si probabil de rugamintile din seara trecuta. Nu am protestat si m-am asezat in pat alaturi de el, privind luna ce se arata sfioasa dincolo de fereastra. Lasasem jarteaua langa pernutele de pe acel pervaz ca un patut.

~ FlashBack ~

Priveam masina asemanatoare cu cea a parintilor mei cum parca in fata localului. Am iesit din el, lasandu-i pe prietenii mei sa se distreze in continuare. Am ajuns la usa si am vazut iesind din ea doi tipi inalti si plini de muschi.
-Sakura Haruno?m-au intrebat pe un ton fara pic de sentiment.
-Da, eu sunt. S-a intamplat ceva? Ce cautati in masina parintilor mei? Ce s-a intamplat cu ei?
Intrebarile curgeau ca apa din cascade. Am inceput sa am emotii atunci cand numarul de inmatriculare mi-a confirmat faptul ca era a lor.
-Ne pare rau sa va anuntam, dar parintii dumneavoastra au fost victimele unor asasini periculosi si experimentati. Condoleante, mi-au mai spus si mi-au inmanat cheia masinii lor.
Am cazut in genunchi incercand sa opresc valurile de sentimente care ma loveau: ura, nervi, dezamagire, suparare, toate combinate si iesite la iveala prin lacrimile care imi curgeau pe chip, in timp ce muzica se opri brusc, iar toti invitatii au venit ingrijorati in jurul meu.

~ EndFlashback ~

O lacrima imi aminti de acel eveniment care isi sarbatorea maine patru ani. Nu voiam sa mai ajung pana maine. Am deschis usa de la balcon si am luat jarteaua cu kuraiuri dupa mine. Am scos unul de la locul lui, iar pe restul le-am lasat jos, atenta sa nu fac galagie.
Il tineam la piept, cu varful indreptat in jos, tinandu-mi o predica micuta.
“Gata, s-a terminat. Nu mai suport sa traiesc asa, ma simt ca un gunoi. Nu mai vreau absolut nimic de la viata, decat sa se termine. Si cum mai vrea sa tina ceva timp, o voi impiedica aici, acum. Iarta-ma, Sasuke.”


Atat pentru azi. Nu mai promit nimic, dar cu siguranta capitolul urmator va veni curand! Ja Ne! ^_^