09-08-2011, 09:23 PM
In primul rand vreau sa zic ca sunt noua la "chestiile" cu ficul si pana imi intra in mana :)) iar in al doilea rand multumesc muult pentru sfaturi:*.. O sa tin cont de ele B-)..si Sakura povesteste ce s-a intamplat in trecut.. si treptat ,treptat se apropie de prezent.
Uite ca am venit si cu next.. Hope you like it! Lectura placuta! :bv:
Cap. 2 Ghinion sau..Noroc?
Dar mi-am luat inima in piept si cand sa o deschid..o aud pe Emily dinafara usii mele.
-Uite cavalerule,aici v-a fi camera ta, iar cealalta usa din fata camerei tale,este a surorii tale.Iti las aici niste hainute sa te schimbi,iar eu ma duc la sora ta sa vad ce face.Esti mare te poti schimba si singur,? Sau vrei sa te ajut?
-Nu,multumesc.Cum ati spus si dumneavoastra sunt deja mare,ma descurc,multumesc.zice el uimindu-ma manierele lui.
Cand a invatat el sa aiba maniere? Poate la scoala..Nu stiu,daca nu am fost niciodata,habar n-am.El stie mai multe decat mine,de exemplu stie cum sa fie politicos.Eu ce stiu?Doar sa plang.Nu sau schimbat prea multe de cand eram mica.Poate am crescut fizic dar psihic tot un bebelus am ramas.
-In regula dar te rog nu-mi mai zi "dumneavoastra", spune-mi "tu" sau "emlily".Stiu ca o sa va fie mai greu sa-mi ziceti mama dar macar "Emily".
-Bine..mama.
Se aude un scartait al usii apoi niste suspine nu foarte tari incat sa le auda fratele meu ,dar destul cat sa le aud eu.Ma uit prin gaura cheii si o vad pe emily cum isi sterge perlele amare de pe fata lasand in urma lor o urma subtirica. Aceasta deschide usa camereii mele iar eu ma asez repejor pe pat.
-Buna frumoaso.Haide sa te imbrac sa nu racesti.zice ea cu un zambet larg pe fata.
Stiam ca era un zambet fals dar i-am raspuns zambetului.Apoi ma ridic sfioasa de pe pat si ii zic incapatanata.
-Nu trebuie sa ma ajuti.Pot si singura.
Cand sa-mi iau rochita pe mine raman cu o mana in sus iar cu cealalta blocata langa gat.Mai bine o lasam sa ma imbrace ea.Acum ce fac?
-Haha, vezi inca esti micuta.Haide sa te ajut.
Dupa ce m-a imbracat cu rochita de culoare galbena, m-a intrebat daca mi-e foame.I-am raspuns dand din cap in semn de "da" apoi ma luat in brate.Simteam cum inima ii batea.Aproape ma facu sa adorm. Era atat de
caldut si de bine. Parca stateam acoperita cu o patura in fata semineului.Dar nu cred ca era deajuns incat sa atinga caldura bratelor ei.Am intrat in camera fratelui meu si Emily la chemat si pe el la masa. Am coborat jos in bucutarie si ne-am asezat la masa.In timp ce Emlily scotea pestele din cuptor eu inspecatm bucataria.Avea un miros de floare de liliac,era mare si spatioasa,de culoare rosie ca sangele avea gresie alba pe jos iar mobila era de un verde precum iarba proaspat crescuta.
Emily ne-a pus pe masa peste proaspat scos de la cuptor si un fel de sos alb ca laptele.Doar ca nu cred ca e lapte.Am bagat un deget in el apoi l-am introdus in cavitatea bucala.Papilele mele gustative se pare ca nu se
intelegeau bine cu el asa ca ma facu sa imi strang ochii la atingerea sosului cu limba mea.Era iute.Foarte iute.
-Nu manca din ala.Ca nu e bun pentru tine.E sos de usturoi.Poftim bea putina apa.
Dupa ce am baut o cana intreaga de apa am mancat apoi ne-am dus sus la culcare.Emily a venit cu mine in camera s-a asezat in sezut pe patul moale apoi mi-a spus o poveste despre un catel orfan.Dupa ce am adormit
aceasta ma sarutat pe frunte,apoi s-a dus la fratele meu lasandu-ma pe mine in lumea mea.Cea a viselor. Era asa de bine.Ma simteam asa in siguranta si indragita.Totul mergea asa de perfect.Am invatat cum sa ma
comport si cum sa vorbesc ca o domnisoara.Am mers la scoala si am invatat foarte multe la scoala.Ne mergea foarte bine, pana intr-o zi, cand am venit de la scoala cu fratele meu am ramas socata.Casa era intr-un dans al flacarilor.In timp ce pompierii se luptau din rasputeri cu focul, eu l-am zarit pe Martin razamandu-se de un copac cu ambele maini pe fata,acoperindusi fata inundata de lacrimile cristalii.
-Unde e mama?Martin, raspunde.Unde e? zice fratele meu furios.
-Sakura, Naoki nu trebuia sa fiti aici.zice Martin printre suspine.
Se pare ca si fratele meu ii spunea lui Martin pe nume.Asa si eu.Nu-i puteam zice tata, pentru ca el nu ne dadea dragoste.Emily era tot timpul cu noi.Ne ingrijea si ne iubea la fel.O iubeam foarte mult.Ca pe o mama ...adevarata.
-Nu stiu.Am lasat-o singura pentru 1 ora si cand m-am intors casa era in flacari.Politia mi-a spus ca a fost
un accident.Un scurt-circuit cred.zice acesta lasandu-si capul in pamant.
-O vreau pe mama.Acum..O vreau langa mine.Adu-o inapoi.tip eu la el apoi o iau la fuga cat ma tin picioarele.
Simt cum genunchi ma lasa si cad in sezut.Perle cristaline se ravarsa din ochii mei ca smaraldele prelingandu-se pe obrajii mei delicati.Il aud pe fratele meu cum ma striga din spate. Ma ia in brate si imi zice:
-De ce ai fugit surioara?
Il strang de sacoul negru, acesta fiind uniforma scolii pentru baieti, apoi ii spun incep un "Imi pare rau nee-san" tinandu-mi respiratia pentru a putea spune ceva.Acesta ma strange in brate puternic, iar eu incep sa plang in hohote.
-E in regula surioara.Te rog linisteste-te.Uite iti promit ca orice s-ar intampla o sa fiu alaturi de tine.Nu te voi lasa niciodata. O sa te aparcu pretul vietii.Iti jur. In regula?
Eu dau din cap aprobator apoi acesta se ridica, eu ridicandu-ma odata cu el.Am pornit din nou la drum.Dupa cateva zile de mers am ajuns la un cartier saracacios.Era multe case mai sa cada pe tine vopsite in rosu spre
portocaliu.O batranica vazandu-ne ca stam pe strada i s-a facut mila de noi si ne-a luat la ea in casa cu doua conditi : 1.Ca fratele meu sa lucre sa mai aduca bani in casa si 2.Ca eu sa am grija de casa. Am fost de
acord amandoi. Dupa cateva luni fratele meu a implinit 16 si a fost angajat la un fast-food.Ne era destul de bine mai ales ca apartamentul unde locuia batranica era mare si dotat.Avea un dormitor,o camera pentru oaspeti,o baie,o bucatarie si o camera de zi.Dupa 1 an batranica a murit si ne-a lasat noua "marea avere": apartamentul.Acum era putin mai greu deoarece cum batranica a murit nu mai aveam pensia acesteia si trebuia si eu sa imi caut un loc de munca.Lucram ca ospatara la un restaurant,chiar daca aveam o scorpie de sefa care statea pe capul meu zi de zi nu ma plangeam, asa macar puteam si eu sa invat cum se castiga existenta. Intr-o zi, dupa ce m-am milogit de "scorpie", a fost de acord, dupa 1000 de "va rog frumos din toata inima.." sa imi dea si mie o zi libera. toata ziua am zis ca stau in pat. Zis si facut. Pe la ora 16 si ceva.. nici nu mai stiam cat era ceasul la ce ametita eram, bate cineva la usa. Imi era asa de lene sa ma ridic sa vad cine era, dar pana la urma am crezut ca e fratele meu, asa ca m-am ridicat. Imi taram picioarele dupa mine. Vad ca pe jos era un plic. Il ridic si il rup apoi scot scrisoarea si o citesc. "Buna ziua, vrem sa va anuntam ca Domnul Martin Haruno a decedat azi in data de 13.04.2011 iar averea familiei Haruno este mostenita de domnisoara Sakura Haruno si domnisorul Naoki Haruno, copii adoptivi ai aceste familii.Va rugam sa veniti sa va ridicati suma de bani la banca Mitsubishi KJP.Va multumim." Imi fac ochii mari ca cepele si il sun ca disperata pe fratele meu.
Bani?Bani?!Avem ..BANI?!
-Gata.*puf*Sunt aici.*puf*Ce era asa *puf*de important incat sa vin intr-un suflet?*puf*zice fratele meu incercand sa-si recapete respiratia.
Ii dau scrisoarea, sta si o citeste apoi se uita la mine.
-Asta-i buna, surioara. Pentru o clipa am crezut dar se vede ca tu ai scris-o ca sa-mi faci o farsa.zice el incepand sa rada cu lacrimi.
Eu ma uit la el cu cea mai serioasa fata posibila apoi el mai citeste odata scrisoarea.Oftez si i-o iau din mana.
-Naoki, Martin a murit.Ne-a lasat noua mostenirea pentru ca suntem singurii lui copii.N u e nici-o farsa, nu esti la "camera ascunsa".Acum intelegi?
Sta si se uita la mine doua secunde.Doamne cum de mai facut cu un tembel ca asta?Auzi la el farsa.Isi posteaza un zambet pana la urechi apoi ma ia in brate ridicandu-ma pana am dat cu capu` de tavan.
-Te iubesc surioara.Iti dai seama.O sa fim bogati si fericiti.Nu o sa mai suferim.Parca am castigat la loto.
-Inteleg ca esti fericit, dar ma poti lasa te rog jos pentru ca ma doare tot corpul cum ma ti aici spanzurata de bec.
Ma lasa usor jos eu bucurandu-ma de podea.
-Maine mergem sa vedem care e treaba, bine?Acum dute la culcare.
-Mda.. Bine.Noapte buna.ii zic eu indreptandu-ma catre camera mea.
Cum batranica a murit, eu am luat dormitorul iar fratele meu camera de zi.Ma imbrac cu o rochita verde ca frunzele abea inflorite, cu o palma deasupra genunchiului si putin larguta.Ies pe balcon si ma asez pe un scaun din paie incrucisate.Inchid ochii ascultand galagia surda a Tokyo-ului.Prin galagie surda ma refer la o galagia facuta de masini si de muzica din cluburi. Nu era o galagie care sa nu te poata lasa sa dormi, din potriva era una relaxanta.Adierea vantului de primavara imi invelea corpul descoperit intr-o patura putin racoroasa dar si relaxanta. Am adormit cu vantul jucandu-se cu pielea mea fina. Spre dimineata simt cum doua brate puternice ma ridica apoi ma pun pe pat.Eram mult prea somnoroasa ca sa-mi mai deschid ochii asa ca am adormit la loc. Cand insfarsit ma trezesc pe la vreo 10:17 p.m. ma ridic din pat si imi iau o pereche de pantaloni de blugi scurti si un tricou negru si ma duc la baie pentru a-mi face siesta. apoi merg in bucatarie si il ad pe fratele meu cu o ceasca de cafea in mana si cu o tigara in cealalta.
-De cand fumezi?il intreb luandu-i tigara din mana.
-Buna dimineata si tie surioara.zice el luandu-si "placerea" inapoi.
Ma asez la masa si ii iau ceasca cu cafea.Beau ca o nebuna care nu a mai baut cafea niciodata apoi o pun inapoi pe masa.Ma uit la ea si ma facea sa adorm.Culoarea acea ciocolatie care era ca un vartej.Daca erai prins in el nu mai puteai scapa.Asa ma simteam eu cand ma uitam la ea.
-Trebuiesa plecam, surioara.Incalta-te.zice fratele meu ridicandu-se de la masa.
Ma ridic si imi iau o bluza de trening si tenisi.Iesim din apartament si luam un taxi pana la banca. Coboram si intram intr-o cladire foarte mare. Cred ca daca nu eram cu fratele meu ma pierdeam la ce mare era inauntru.
Batem la usa si intram. Inima imi batea mai sa-mi distruga pieptul. Ne-am asezat pe doua scaune din fata unui birou cu un calculator. Fratele meu i-a dat scrisoarea domnisoarei aceleia, aceasta o citi si spuse:
-Da...dupa cum scrie aici se pare ca voi a-ti mostenit averea familiei Haruno.zice indreptandu-si privirea catre calculator. Suma este in valoare de 1.000.000 plus doua vile in Los Angeles.
Cati bani?! 1.000.000?!! Plus doua vile in Los Angeles??!! Cred ca ti s-a stricat computerul, draguto.
-Cum?!zicem eu si fratele meu uitandu-ne unul la altu` cu gurile pana in pamant.
-Cred ca e o greseala.zic eu uimita.
-Nu,nu..voi sunteti Sakura Haruno si Naoki Haruno, copii adoptivi ai lui Emily Lo Haruno si Martin Haruno, nu?
-Da, dar...zice fratele meu intrerupt de domnisoara.
-Atunci nu e nici-o greseala.Mostenirea va apartine.zice domnisoara cu un zambet larg pe fata.
Eu am iesit putin din cladire, lasandu-l pe fratele meu sa completeze blocuri de fise si foi. Sunt asa de multi bani. Ma mir ca suntem asa de norocosi asa dintr-o data.Poate cineva chiar ne iubeste acolo sus. Imi indrept privirea spre cerul albastru fara niciun nor.Vad cum pasarile pleaca si vin instoluri mari. Sunt asa de sus incat par ca niste roiuri de albine de mici. Raman cu capul in nori, pana cand fratele meu ma trezeste la realitate spunandu-mi:
-S-a rezolvat.Maine plecam in Los Angeles.Deci surioara haide acasa sa ne facem bagajele.zice acesta luandu-ma de mana.
Cand am ajuns acasa primul lucru care l-a facut fratele meu a fost sa mearga in camera lui sa isi faca bagajele.
-Sper ca nu pleci cu bani si pe mine ma lasi aici.zic eu ironica.
-Ce tot vorbesti surioara? Cum sa te las aici? Si oricum ce mai astepti, invitatie speciala? Dute fa-ti bagajele! Maine plecam in L.A.
Ma uit la el uimita apoi tip "Iaaaaaaaaai" de bucurie.
-Esti cel mai tare fratioaree. Dar stai ai cumparat macar bilete? il intreb punandu-mi mainile in solduri.
-Aaaa...Am uitat..zice el lasandu-si capul in pamant.
-Cee??! Tu vrei sa mergem in L.A. si nici macar nu ai luat bilete??il intreb nervoasa.
-Nu te enerva surioara.Mergem sa ne cumparam bilete si sa ne facem pasapoartele imediat ce termin, bine?
-Da! zic eu entuziasmata, apoi ma duc in bucatarie.
Observ ca si-a lasat "comoara" pe masa. Ma duc langa masa si iau o tigara din pachet. Ma uit in spate ca fratele meu sa nu ma vada apoi o aprind si inspir. Simt cum raman fara aer si incep sa tusesc. O lacrima cristalina se prelinge pe obrazul meu delicat, dar nu apuca sa se prelinga pana jos ca eu si o sterg, apasandu-mi obrazul lasand o urma rosie. Simt cum fumul pune stapanire pe corpul meu sau poate era nicotina care facea asta.Oricum cand mi-am recapatat respiratia normala am simtit cum fartele meu imi ia tigara din mana si o stinge.
-Nu fuma porcariile alea. Nu sunt bune deloc si mai sunt si nesanatoase.Crede-ma!
-Am oservat ca nu sunt bune dar tu de ce le fumezi daca nu sunt bune?il intreb incruntandu-ma la el.
-De stres.zice el incepand sa rada.
-Mda..ma rog.zic eu cu o fata ironica.
-Dute fa-ti bagajele!
-De ce sa-l fac acum? Nici nu avem bilete si tie iti trebuie sa imi fac bagajul.Vaii..
-Bine. Atunci hai sa mergem sa cumparam biletele.zice el luandusi tenisi in picioare.
-Mie imi convine.zic eu iesind din apartament.
Am mers la agentie si ne-am luat doua bilete dus catre Los Angeles.Maine la 17:00 trebuie sa fim in avion, apoi am mers sa ne facem pasapoartele. Cand am iesit de la politie am mers intr-un super-market si ne-am luat
una alta pentru cina. Dupa ce am iesit am mers acasa si am pregatit cina.
-In seara asta avem hamburgeri.zic eu punandu-mi sortul.
-Ieeiii.zice fratele meu entuziasmat.
Dupa ce i-am facut, am mancat apoi am strans masa.
-Multumesc pentru cina, surioara.zice fratele meu sarutandu-ma pe frunte.
S-a dus in camera lui , iar eu in baie. Mi-am facut un dus lasand picurii fierbinti incalzindu-mi pielea rece.Am ramas in dus pentru a-mi limpezii mintea apoi am iesit. Aburii care erau in cabina de dus au napustit incaperea. La contactul dintre talpa mea fierbunte cu gresia rece un fulger mi-a strapuns inima.Am fugit repede in camera mea si mi-am luat o pereche de pantaloni scurti si un maieu, ambele rosii. M-am pus in pat dar nu mai aveam stare. M-am ridicat si ma plimbam prin camera, pana ce POC! M-am impiedicat de ceva. Nu vedeam foarte bine ce era deoarece era foarte intuneric. Cand sa ma ridic am ramas parca paralizata. Nu mai puteam sa ma ridic. Am ramas acolo intinsa, cu parul ud pe jos, udand o parte mare din covor. Ochii mi se inchideau incetul cu incetul pana am adormit. Dimineata cand m-am trezit, m-am gasit pe jos. La picioare aveam o geanta. Se pare ca de geanta aceea m-am impiedicat eu aseara. Off!! Ma ridic injurand geanta de toti sfintii apoi ma duc la dulap. Imi iau niste pantaloni de trening trei-sfert roz si un tricou alb si ies sa ma duc la baie.Imi fac siesta si ma duc in bucatarie. Oare unde e fratele meu? Ma uit prin bucatarie ,apoi in baie, in camera la el si in living.Un sentiment de frica mi-a controlat corpul. Nu era nicaieri. Raman in camera lui, si cad in sezut. Apoi perle cristaline imi inundeaza fata lasandu-mi pete micute pe pantalonii roz. Nu se poate sa nu fie. Nu-mi spune ca a plecat fara mine. Mi-a promis ca nu ma lasa niciodata. Imi ridic privirea din pamant si observ ca valiza lui era inca acolo. Un strop de speranta ii da culoare fetei mele pline de lacrimi. Imi sterg perlele de pe fata si aud vorbele fratelui meu.
~Flashback~
-Dute fa-ti bagajele!
~End of flashback~
Ma ridic si ma duc in camera mea, imi pun hainele si toate lucrurile mele intr-o valiza alba apoi aud cum usa din bucatarie se deschide.Fug repede in bucatarie si il vad pe fratele meu cu doua inghetati si cu o plasa plina de dulciuri. Fug la el si il iau in brate.
-Ce e surioara ai crezut ca am plecat? zice el incepand sa chicoteasca.
-Taci! Si ce e cu plasa asta plina de bunatati? zic eu indreptandu-mi privirea spre punga de pe masa.
-Pai..ne trebuie provizii pe drum, nu?
-Da, dar nu suntem sparti sa mancam atat.zic eu ironica.
Imi da o inghetata, iar eu o mananc dintr-o muscatura. Ma duc sa-mi aduc valiza in bucatarie.
-Mi-o aduci si mie te rog?striga fartele meu din bucatarie.
-Sigur, stai putin.
Cand sa o ridic ma trase in jos la ce grea era.
-Da ce ti-ai pus aici, elefanti? zic eu tragand dupa mine valiza din piele neagra.
-Pai cutii de gel,cateva haine,cativa adiasi si cutii de gel.zice el stand putin sa se gandeasca.
-Ai mai zis odata cutii de gel.
-Stiu. Pai sunt multe.Adica muuulte cutii de gel.
-Pai fratioare tu sigur de gelezi ca nimeni altcineva.
-Sti surioara? nu cred ca exista cuvantul asta. zice el incepand sa rada.
-Ma rog.. si ii scot limba.
-Intru in camera mea si ma duc pe balcon.Ma uit la masinile si la oamenii care se duc si vin. Doamne cand ma gandesc ca acum eram cu batranica si aveam grija de ea si de casa si acum mergem in Los Angeles, intr-o vila. Mai am de asteptat inca doua ore si sunt ca si dusa din orasul asta. Era deabea ora 15 si noi plecam deabea la 17.M-am asezat pe scaunul din paie si am atipit putin lasand din nou vantul racoros sa imi mangaie pielea. Cand dormeam mai bine simt o mana rece pe umarul meu. Tresar putin apoi il vad pe fratele meu care imi zice ca trebuie sa plecam. Ma ridic imi iau valiza si bluza de trning si iesim din casa incuind usa dupa noi. Am luat un taxi pana la aeroport. Era 16:42, pana am mai asteptat 10 minute se facu deja 16:52. Ne ridicam si trecem printr-un tunel lung pana ajungem in avion. La intrarea in avion erau stewardese care ne spuneau "Konochiwa".
Ne-am gasit locurile si am asteptat. Stewardesele ne spuneau cum sa folosim iesirea si alte chestii in caz de urgenta. Dupa ce a terminat ne-a spus sa ne punem centurile. Zis si facut. Aveam de parcurs vreo trei ore jumate pana in Los Angeles. Eu m-am asezat langa geam iar fratele meu statea langa mine. Cand am inceput sa ne miscam inima imi batea foarte tare. Cand am inceput sa decolam tensiunea mi-a crescut si inima imi era in gat. Mi-am inchis ochii si i-am tinut strans. Cand i-am deschis deja eram in aer. Norii erau asa de frumosi si de pufosi. Precum albusul oului facut spuma. Imi venea sa sar din avion sa mananc norii. Apropo de mancat.
-Fratioare, mie foame.ii zic eu lui Naoki mataindu-ma.
-Vrei o rama?zice el cu un vierme in gura.
-Da` ce ma crezi? Pasare?
-Jeleu.zice el incepand sa rada.
-Nuuu.Vreau cicolata.
Dupa ce am mancat-o,mi-am pus capul pe umarul fratelui meu si am visat ca zbor printre nori. Am tresarit cand stewardesa ne-a spus tuturor ca...
Asta chiar cred ca e cam lung..:-/ Multe comentarii si critici :pls: .. nextu` cand am timp :"> :)).. Acum fac si un vid` cu Naruto sa`l postez pe Youtube deci nu stiu cum sa imi fac timp. :bye:
[/i][/b]
Uite ca am venit si cu next.. Hope you like it! Lectura placuta! :bv:
Cap. 2 Ghinion sau..Noroc?
Dar mi-am luat inima in piept si cand sa o deschid..o aud pe Emily dinafara usii mele.
-Uite cavalerule,aici v-a fi camera ta, iar cealalta usa din fata camerei tale,este a surorii tale.Iti las aici niste hainute sa te schimbi,iar eu ma duc la sora ta sa vad ce face.Esti mare te poti schimba si singur,? Sau vrei sa te ajut?
-Nu,multumesc.Cum ati spus si dumneavoastra sunt deja mare,ma descurc,multumesc.zice el uimindu-ma manierele lui.
Cand a invatat el sa aiba maniere? Poate la scoala..Nu stiu,daca nu am fost niciodata,habar n-am.El stie mai multe decat mine,de exemplu stie cum sa fie politicos.Eu ce stiu?Doar sa plang.Nu sau schimbat prea multe de cand eram mica.Poate am crescut fizic dar psihic tot un bebelus am ramas.
-In regula dar te rog nu-mi mai zi "dumneavoastra", spune-mi "tu" sau "emlily".Stiu ca o sa va fie mai greu sa-mi ziceti mama dar macar "Emily".
-Bine..mama.
Se aude un scartait al usii apoi niste suspine nu foarte tari incat sa le auda fratele meu ,dar destul cat sa le aud eu.Ma uit prin gaura cheii si o vad pe emily cum isi sterge perlele amare de pe fata lasand in urma lor o urma subtirica. Aceasta deschide usa camereii mele iar eu ma asez repejor pe pat.
-Buna frumoaso.Haide sa te imbrac sa nu racesti.zice ea cu un zambet larg pe fata.
Stiam ca era un zambet fals dar i-am raspuns zambetului.Apoi ma ridic sfioasa de pe pat si ii zic incapatanata.
-Nu trebuie sa ma ajuti.Pot si singura.
Cand sa-mi iau rochita pe mine raman cu o mana in sus iar cu cealalta blocata langa gat.Mai bine o lasam sa ma imbrace ea.Acum ce fac?
-Haha, vezi inca esti micuta.Haide sa te ajut.
Dupa ce m-a imbracat cu rochita de culoare galbena, m-a intrebat daca mi-e foame.I-am raspuns dand din cap in semn de "da" apoi ma luat in brate.Simteam cum inima ii batea.Aproape ma facu sa adorm. Era atat de
caldut si de bine. Parca stateam acoperita cu o patura in fata semineului.Dar nu cred ca era deajuns incat sa atinga caldura bratelor ei.Am intrat in camera fratelui meu si Emily la chemat si pe el la masa. Am coborat jos in bucutarie si ne-am asezat la masa.In timp ce Emlily scotea pestele din cuptor eu inspecatm bucataria.Avea un miros de floare de liliac,era mare si spatioasa,de culoare rosie ca sangele avea gresie alba pe jos iar mobila era de un verde precum iarba proaspat crescuta.
Emily ne-a pus pe masa peste proaspat scos de la cuptor si un fel de sos alb ca laptele.Doar ca nu cred ca e lapte.Am bagat un deget in el apoi l-am introdus in cavitatea bucala.Papilele mele gustative se pare ca nu se
intelegeau bine cu el asa ca ma facu sa imi strang ochii la atingerea sosului cu limba mea.Era iute.Foarte iute.
-Nu manca din ala.Ca nu e bun pentru tine.E sos de usturoi.Poftim bea putina apa.
Dupa ce am baut o cana intreaga de apa am mancat apoi ne-am dus sus la culcare.Emily a venit cu mine in camera s-a asezat in sezut pe patul moale apoi mi-a spus o poveste despre un catel orfan.Dupa ce am adormit
aceasta ma sarutat pe frunte,apoi s-a dus la fratele meu lasandu-ma pe mine in lumea mea.Cea a viselor. Era asa de bine.Ma simteam asa in siguranta si indragita.Totul mergea asa de perfect.Am invatat cum sa ma
comport si cum sa vorbesc ca o domnisoara.Am mers la scoala si am invatat foarte multe la scoala.Ne mergea foarte bine, pana intr-o zi, cand am venit de la scoala cu fratele meu am ramas socata.Casa era intr-un dans al flacarilor.In timp ce pompierii se luptau din rasputeri cu focul, eu l-am zarit pe Martin razamandu-se de un copac cu ambele maini pe fata,acoperindusi fata inundata de lacrimile cristalii.
-Unde e mama?Martin, raspunde.Unde e? zice fratele meu furios.
-Sakura, Naoki nu trebuia sa fiti aici.zice Martin printre suspine.
Se pare ca si fratele meu ii spunea lui Martin pe nume.Asa si eu.Nu-i puteam zice tata, pentru ca el nu ne dadea dragoste.Emily era tot timpul cu noi.Ne ingrijea si ne iubea la fel.O iubeam foarte mult.Ca pe o mama ...adevarata.
-Nu stiu.Am lasat-o singura pentru 1 ora si cand m-am intors casa era in flacari.Politia mi-a spus ca a fost
un accident.Un scurt-circuit cred.zice acesta lasandu-si capul in pamant.
-O vreau pe mama.Acum..O vreau langa mine.Adu-o inapoi.tip eu la el apoi o iau la fuga cat ma tin picioarele.
Simt cum genunchi ma lasa si cad in sezut.Perle cristaline se ravarsa din ochii mei ca smaraldele prelingandu-se pe obrajii mei delicati.Il aud pe fratele meu cum ma striga din spate. Ma ia in brate si imi zice:
-De ce ai fugit surioara?
Il strang de sacoul negru, acesta fiind uniforma scolii pentru baieti, apoi ii spun incep un "Imi pare rau nee-san" tinandu-mi respiratia pentru a putea spune ceva.Acesta ma strange in brate puternic, iar eu incep sa plang in hohote.
-E in regula surioara.Te rog linisteste-te.Uite iti promit ca orice s-ar intampla o sa fiu alaturi de tine.Nu te voi lasa niciodata. O sa te aparcu pretul vietii.Iti jur. In regula?
Eu dau din cap aprobator apoi acesta se ridica, eu ridicandu-ma odata cu el.Am pornit din nou la drum.Dupa cateva zile de mers am ajuns la un cartier saracacios.Era multe case mai sa cada pe tine vopsite in rosu spre
portocaliu.O batranica vazandu-ne ca stam pe strada i s-a facut mila de noi si ne-a luat la ea in casa cu doua conditi : 1.Ca fratele meu sa lucre sa mai aduca bani in casa si 2.Ca eu sa am grija de casa. Am fost de
acord amandoi. Dupa cateva luni fratele meu a implinit 16 si a fost angajat la un fast-food.Ne era destul de bine mai ales ca apartamentul unde locuia batranica era mare si dotat.Avea un dormitor,o camera pentru oaspeti,o baie,o bucatarie si o camera de zi.Dupa 1 an batranica a murit si ne-a lasat noua "marea avere": apartamentul.Acum era putin mai greu deoarece cum batranica a murit nu mai aveam pensia acesteia si trebuia si eu sa imi caut un loc de munca.Lucram ca ospatara la un restaurant,chiar daca aveam o scorpie de sefa care statea pe capul meu zi de zi nu ma plangeam, asa macar puteam si eu sa invat cum se castiga existenta. Intr-o zi, dupa ce m-am milogit de "scorpie", a fost de acord, dupa 1000 de "va rog frumos din toata inima.." sa imi dea si mie o zi libera. toata ziua am zis ca stau in pat. Zis si facut. Pe la ora 16 si ceva.. nici nu mai stiam cat era ceasul la ce ametita eram, bate cineva la usa. Imi era asa de lene sa ma ridic sa vad cine era, dar pana la urma am crezut ca e fratele meu, asa ca m-am ridicat. Imi taram picioarele dupa mine. Vad ca pe jos era un plic. Il ridic si il rup apoi scot scrisoarea si o citesc. "Buna ziua, vrem sa va anuntam ca Domnul Martin Haruno a decedat azi in data de 13.04.2011 iar averea familiei Haruno este mostenita de domnisoara Sakura Haruno si domnisorul Naoki Haruno, copii adoptivi ai aceste familii.Va rugam sa veniti sa va ridicati suma de bani la banca Mitsubishi KJP.Va multumim." Imi fac ochii mari ca cepele si il sun ca disperata pe fratele meu.
Bani?Bani?!Avem ..BANI?!
-Gata.*puf*Sunt aici.*puf*Ce era asa *puf*de important incat sa vin intr-un suflet?*puf*zice fratele meu incercand sa-si recapete respiratia.
Ii dau scrisoarea, sta si o citeste apoi se uita la mine.
-Asta-i buna, surioara. Pentru o clipa am crezut dar se vede ca tu ai scris-o ca sa-mi faci o farsa.zice el incepand sa rada cu lacrimi.
Eu ma uit la el cu cea mai serioasa fata posibila apoi el mai citeste odata scrisoarea.Oftez si i-o iau din mana.
-Naoki, Martin a murit.Ne-a lasat noua mostenirea pentru ca suntem singurii lui copii.N u e nici-o farsa, nu esti la "camera ascunsa".Acum intelegi?
Sta si se uita la mine doua secunde.Doamne cum de mai facut cu un tembel ca asta?Auzi la el farsa.Isi posteaza un zambet pana la urechi apoi ma ia in brate ridicandu-ma pana am dat cu capu` de tavan.
-Te iubesc surioara.Iti dai seama.O sa fim bogati si fericiti.Nu o sa mai suferim.Parca am castigat la loto.
-Inteleg ca esti fericit, dar ma poti lasa te rog jos pentru ca ma doare tot corpul cum ma ti aici spanzurata de bec.
Ma lasa usor jos eu bucurandu-ma de podea.
-Maine mergem sa vedem care e treaba, bine?Acum dute la culcare.
-Mda.. Bine.Noapte buna.ii zic eu indreptandu-ma catre camera mea.
Cum batranica a murit, eu am luat dormitorul iar fratele meu camera de zi.Ma imbrac cu o rochita verde ca frunzele abea inflorite, cu o palma deasupra genunchiului si putin larguta.Ies pe balcon si ma asez pe un scaun din paie incrucisate.Inchid ochii ascultand galagia surda a Tokyo-ului.Prin galagie surda ma refer la o galagia facuta de masini si de muzica din cluburi. Nu era o galagie care sa nu te poata lasa sa dormi, din potriva era una relaxanta.Adierea vantului de primavara imi invelea corpul descoperit intr-o patura putin racoroasa dar si relaxanta. Am adormit cu vantul jucandu-se cu pielea mea fina. Spre dimineata simt cum doua brate puternice ma ridica apoi ma pun pe pat.Eram mult prea somnoroasa ca sa-mi mai deschid ochii asa ca am adormit la loc. Cand insfarsit ma trezesc pe la vreo 10:17 p.m. ma ridic din pat si imi iau o pereche de pantaloni de blugi scurti si un tricou negru si ma duc la baie pentru a-mi face siesta. apoi merg in bucatarie si il ad pe fratele meu cu o ceasca de cafea in mana si cu o tigara in cealalta.
-De cand fumezi?il intreb luandu-i tigara din mana.
-Buna dimineata si tie surioara.zice el luandu-si "placerea" inapoi.
Ma asez la masa si ii iau ceasca cu cafea.Beau ca o nebuna care nu a mai baut cafea niciodata apoi o pun inapoi pe masa.Ma uit la ea si ma facea sa adorm.Culoarea acea ciocolatie care era ca un vartej.Daca erai prins in el nu mai puteai scapa.Asa ma simteam eu cand ma uitam la ea.
-Trebuiesa plecam, surioara.Incalta-te.zice fratele meu ridicandu-se de la masa.
Ma ridic si imi iau o bluza de trening si tenisi.Iesim din apartament si luam un taxi pana la banca. Coboram si intram intr-o cladire foarte mare. Cred ca daca nu eram cu fratele meu ma pierdeam la ce mare era inauntru.
Batem la usa si intram. Inima imi batea mai sa-mi distruga pieptul. Ne-am asezat pe doua scaune din fata unui birou cu un calculator. Fratele meu i-a dat scrisoarea domnisoarei aceleia, aceasta o citi si spuse:
-Da...dupa cum scrie aici se pare ca voi a-ti mostenit averea familiei Haruno.zice indreptandu-si privirea catre calculator. Suma este in valoare de 1.000.000 plus doua vile in Los Angeles.
Cati bani?! 1.000.000?!! Plus doua vile in Los Angeles??!! Cred ca ti s-a stricat computerul, draguto.
-Cum?!zicem eu si fratele meu uitandu-ne unul la altu` cu gurile pana in pamant.
-Cred ca e o greseala.zic eu uimita.
-Nu,nu..voi sunteti Sakura Haruno si Naoki Haruno, copii adoptivi ai lui Emily Lo Haruno si Martin Haruno, nu?
-Da, dar...zice fratele meu intrerupt de domnisoara.
-Atunci nu e nici-o greseala.Mostenirea va apartine.zice domnisoara cu un zambet larg pe fata.
Eu am iesit putin din cladire, lasandu-l pe fratele meu sa completeze blocuri de fise si foi. Sunt asa de multi bani. Ma mir ca suntem asa de norocosi asa dintr-o data.Poate cineva chiar ne iubeste acolo sus. Imi indrept privirea spre cerul albastru fara niciun nor.Vad cum pasarile pleaca si vin instoluri mari. Sunt asa de sus incat par ca niste roiuri de albine de mici. Raman cu capul in nori, pana cand fratele meu ma trezeste la realitate spunandu-mi:
-S-a rezolvat.Maine plecam in Los Angeles.Deci surioara haide acasa sa ne facem bagajele.zice acesta luandu-ma de mana.
Cand am ajuns acasa primul lucru care l-a facut fratele meu a fost sa mearga in camera lui sa isi faca bagajele.
-Sper ca nu pleci cu bani si pe mine ma lasi aici.zic eu ironica.
-Ce tot vorbesti surioara? Cum sa te las aici? Si oricum ce mai astepti, invitatie speciala? Dute fa-ti bagajele! Maine plecam in L.A.
Ma uit la el uimita apoi tip "Iaaaaaaaaai" de bucurie.
-Esti cel mai tare fratioaree. Dar stai ai cumparat macar bilete? il intreb punandu-mi mainile in solduri.
-Aaaa...Am uitat..zice el lasandu-si capul in pamant.
-Cee??! Tu vrei sa mergem in L.A. si nici macar nu ai luat bilete??il intreb nervoasa.
-Nu te enerva surioara.Mergem sa ne cumparam bilete si sa ne facem pasapoartele imediat ce termin, bine?
-Da! zic eu entuziasmata, apoi ma duc in bucatarie.
Observ ca si-a lasat "comoara" pe masa. Ma duc langa masa si iau o tigara din pachet. Ma uit in spate ca fratele meu sa nu ma vada apoi o aprind si inspir. Simt cum raman fara aer si incep sa tusesc. O lacrima cristalina se prelinge pe obrazul meu delicat, dar nu apuca sa se prelinga pana jos ca eu si o sterg, apasandu-mi obrazul lasand o urma rosie. Simt cum fumul pune stapanire pe corpul meu sau poate era nicotina care facea asta.Oricum cand mi-am recapatat respiratia normala am simtit cum fartele meu imi ia tigara din mana si o stinge.
-Nu fuma porcariile alea. Nu sunt bune deloc si mai sunt si nesanatoase.Crede-ma!
-Am oservat ca nu sunt bune dar tu de ce le fumezi daca nu sunt bune?il intreb incruntandu-ma la el.
-De stres.zice el incepand sa rada.
-Mda..ma rog.zic eu cu o fata ironica.
-Dute fa-ti bagajele!
-De ce sa-l fac acum? Nici nu avem bilete si tie iti trebuie sa imi fac bagajul.Vaii..
-Bine. Atunci hai sa mergem sa cumparam biletele.zice el luandusi tenisi in picioare.
-Mie imi convine.zic eu iesind din apartament.
Am mers la agentie si ne-am luat doua bilete dus catre Los Angeles.Maine la 17:00 trebuie sa fim in avion, apoi am mers sa ne facem pasapoartele. Cand am iesit de la politie am mers intr-un super-market si ne-am luat
una alta pentru cina. Dupa ce am iesit am mers acasa si am pregatit cina.
-In seara asta avem hamburgeri.zic eu punandu-mi sortul.
-Ieeiii.zice fratele meu entuziasmat.
Dupa ce i-am facut, am mancat apoi am strans masa.
-Multumesc pentru cina, surioara.zice fratele meu sarutandu-ma pe frunte.
S-a dus in camera lui , iar eu in baie. Mi-am facut un dus lasand picurii fierbinti incalzindu-mi pielea rece.Am ramas in dus pentru a-mi limpezii mintea apoi am iesit. Aburii care erau in cabina de dus au napustit incaperea. La contactul dintre talpa mea fierbunte cu gresia rece un fulger mi-a strapuns inima.Am fugit repede in camera mea si mi-am luat o pereche de pantaloni scurti si un maieu, ambele rosii. M-am pus in pat dar nu mai aveam stare. M-am ridicat si ma plimbam prin camera, pana ce POC! M-am impiedicat de ceva. Nu vedeam foarte bine ce era deoarece era foarte intuneric. Cand sa ma ridic am ramas parca paralizata. Nu mai puteam sa ma ridic. Am ramas acolo intinsa, cu parul ud pe jos, udand o parte mare din covor. Ochii mi se inchideau incetul cu incetul pana am adormit. Dimineata cand m-am trezit, m-am gasit pe jos. La picioare aveam o geanta. Se pare ca de geanta aceea m-am impiedicat eu aseara. Off!! Ma ridic injurand geanta de toti sfintii apoi ma duc la dulap. Imi iau niste pantaloni de trening trei-sfert roz si un tricou alb si ies sa ma duc la baie.Imi fac siesta si ma duc in bucatarie. Oare unde e fratele meu? Ma uit prin bucatarie ,apoi in baie, in camera la el si in living.Un sentiment de frica mi-a controlat corpul. Nu era nicaieri. Raman in camera lui, si cad in sezut. Apoi perle cristaline imi inundeaza fata lasandu-mi pete micute pe pantalonii roz. Nu se poate sa nu fie. Nu-mi spune ca a plecat fara mine. Mi-a promis ca nu ma lasa niciodata. Imi ridic privirea din pamant si observ ca valiza lui era inca acolo. Un strop de speranta ii da culoare fetei mele pline de lacrimi. Imi sterg perlele de pe fata si aud vorbele fratelui meu.
~Flashback~
-Dute fa-ti bagajele!
~End of flashback~
Ma ridic si ma duc in camera mea, imi pun hainele si toate lucrurile mele intr-o valiza alba apoi aud cum usa din bucatarie se deschide.Fug repede in bucatarie si il vad pe fratele meu cu doua inghetati si cu o plasa plina de dulciuri. Fug la el si il iau in brate.
-Ce e surioara ai crezut ca am plecat? zice el incepand sa chicoteasca.
-Taci! Si ce e cu plasa asta plina de bunatati? zic eu indreptandu-mi privirea spre punga de pe masa.
-Pai..ne trebuie provizii pe drum, nu?
-Da, dar nu suntem sparti sa mancam atat.zic eu ironica.
Imi da o inghetata, iar eu o mananc dintr-o muscatura. Ma duc sa-mi aduc valiza in bucatarie.
-Mi-o aduci si mie te rog?striga fartele meu din bucatarie.
-Sigur, stai putin.
Cand sa o ridic ma trase in jos la ce grea era.
-Da ce ti-ai pus aici, elefanti? zic eu tragand dupa mine valiza din piele neagra.
-Pai cutii de gel,cateva haine,cativa adiasi si cutii de gel.zice el stand putin sa se gandeasca.
-Ai mai zis odata cutii de gel.
-Stiu. Pai sunt multe.Adica muuulte cutii de gel.
-Pai fratioare tu sigur de gelezi ca nimeni altcineva.
-Sti surioara? nu cred ca exista cuvantul asta. zice el incepand sa rada.
-Ma rog.. si ii scot limba.
-Intru in camera mea si ma duc pe balcon.Ma uit la masinile si la oamenii care se duc si vin. Doamne cand ma gandesc ca acum eram cu batranica si aveam grija de ea si de casa si acum mergem in Los Angeles, intr-o vila. Mai am de asteptat inca doua ore si sunt ca si dusa din orasul asta. Era deabea ora 15 si noi plecam deabea la 17.M-am asezat pe scaunul din paie si am atipit putin lasand din nou vantul racoros sa imi mangaie pielea. Cand dormeam mai bine simt o mana rece pe umarul meu. Tresar putin apoi il vad pe fratele meu care imi zice ca trebuie sa plecam. Ma ridic imi iau valiza si bluza de trning si iesim din casa incuind usa dupa noi. Am luat un taxi pana la aeroport. Era 16:42, pana am mai asteptat 10 minute se facu deja 16:52. Ne ridicam si trecem printr-un tunel lung pana ajungem in avion. La intrarea in avion erau stewardese care ne spuneau "Konochiwa".
Ne-am gasit locurile si am asteptat. Stewardesele ne spuneau cum sa folosim iesirea si alte chestii in caz de urgenta. Dupa ce a terminat ne-a spus sa ne punem centurile. Zis si facut. Aveam de parcurs vreo trei ore jumate pana in Los Angeles. Eu m-am asezat langa geam iar fratele meu statea langa mine. Cand am inceput sa ne miscam inima imi batea foarte tare. Cand am inceput sa decolam tensiunea mi-a crescut si inima imi era in gat. Mi-am inchis ochii si i-am tinut strans. Cand i-am deschis deja eram in aer. Norii erau asa de frumosi si de pufosi. Precum albusul oului facut spuma. Imi venea sa sar din avion sa mananc norii. Apropo de mancat.
-Fratioare, mie foame.ii zic eu lui Naoki mataindu-ma.
-Vrei o rama?zice el cu un vierme in gura.
-Da` ce ma crezi? Pasare?
-Jeleu.zice el incepand sa rada.
-Nuuu.Vreau cicolata.
Dupa ce am mancat-o,mi-am pus capul pe umarul fratelui meu si am visat ca zbor printre nori. Am tresarit cand stewardesa ne-a spus tuturor ca...
Asta chiar cred ca e cam lung..:-/ Multe comentarii si critici :pls: .. nextu` cand am timp :"> :)).. Acum fac si un vid` cu Naruto sa`l postez pe Youtube deci nu stiu cum sa imi fac timp. :bye:
[/i][/b]
~Smile!~ ![[Imagine: yoseob-cute-o.gif]](http://gifsoup.com/view3/1658727/yoseob-cute-o.gif)