Dragoste complicata [sasusaku]

[× Ëŧŧå ×]

Hellou.. :3` Sunt noua pe Animezup si mam gandit sa postez si eu un fic cu sasusaku :D`
Lectura placuta..

Atentie:Nu este corectat!!!

Disclamer:Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto,( inafara de cele create de mine) creat de Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma personajelor/intamplarilor.

Cap. 1 Familie imperfecta.


Sunt o fata de 16 ani cu parul lung rozaliu mostenit de la acea fiinta numita "mama" si cu ochii verzi ca cele mai rare smaralde. Numele meu este Sakura Haruno si sunt din Tokyo, doar ca m-am mutat in Los Angeles cu fratele meu mai mare. Sunt asa fericita ca ne-am mutat din orasul acela, este groaznic.De ce? Pentru ca acolo am avut cele mai groaznice momente cu asa zisa familie pe care am avut-o.Sa va spun povestea mea..
Cand m-am nascut, nu stiam mai nimic doar sa plang.Pe atunci nu intelegeam ce era aceea o familie.Sa fiu sincera,nici acum nu stiu.Eu si fratele meu semanam foarte mult,doar ca el e baiat si eu sunt fata.El are parul brunet si ochii de un verde putin mai inchis decat al meu.In familie eram foarte apropiati, nu aveam prieteni,ne aveam doar pe noi.Dar in timp cecresteam certurile dintre parintii nostri erau tot mai dese.Ba eraq vorba de bani,ba mama era geloasa ca tata o inseala cu alta,ba era vorba ca nu isi gaseau de lucru.In mare toate certurile erau legate de bani.Nu eram suparata pe tata,chiar dacase certa cu mama si o mai lovea sau ca mergea si "toca" bani in masinile pentru jocurile de noroc sau pariuri.Nu simteam urafata de el sau de mama.DOar erau parintii mei,si ii iubeam la fel.
Intr-o zi cand am implinit 9 ani tata mi-a dat cel mai surprinzator cadou posibil.Ma parasit.S-a dus la amanta lui Angelacu tot cu bani care ii facuse.De atunci nu am mai auzit nimic de el.Mama lucra cat putea dar nu era deajuns sa ne hraneasca pe toti, asa ca fratele meu mai mergea in vecini si facea tot felul de munci cum ar fi taiatul ierbi sau maturatul aleei,
pentru bani.Asa a continuat pana intr-o zi cand mama si-a dat demisia de la lucru pentru ca "nu-i placea" si traiam doar din pensia bunicii.Vedeam fetitele care se jucau afara cu jucarii si eu vroiam dar cand ii spuneam mamei ea ii dadea o replica cam asa:"Nu am timp acum de tine.Mami e ocupata."Era aceeasi scuza in fiecare zi.In timp ce ea era ocupata cu
"alte treburi", noi stateam cu bunica.Cand bunica a murit si-a luat insfarsit liber de la "treburile" ei si a inmormantat-oin spate,deoarece nu aveam destui bani pentru o mormantare cum se cuvine.Eu si fratele meu nu mai rezistam asa.Eu plangeam infiecare zi,pana cand intr-o seara fratele meu ne-a facut bagazul amandurora, m-a luat de mana si am fugit de acasa, lasand-ope mama cu "treburile" ei.Am mers ce am mers,pana cand am ajuns la o casa imensa din piatra.Nu prea stiam ce era,ma uitam atent la ea,pana cand vad cu poarta se deschide.O doamna foarte draguta ne-a luat pe mine si pe fratele meu de mana si ne-a condus in acel palat din piatra.Dinafara parea ca o inchisoare dar cand am intrat erau multicopii.Sa fie o inchisoare pentrucopii?Ehh...Hai Sakura, nu exista asa ceva.Erau foarte multi copii:japonezi,chinezi,africani,americani,toate natiile.Doamna
aceea ne-a pus pe mine si pe fratele meu intr-o asa numita grupa D.Asta insemna ca eram la grupa de frati.Am mers printr-unhol lung pana am ajuns intr-o camera plina de copii cum eram si noi.Fata&baiat.Fiecare avea patul lui.Camera era mare,dar nu prea aveai ce sa vezi la ea.Pereti si tavanul erau din piatra iar la fereastra erau gratii.Off doamne,deparca ar fugi vreuncopil.Chiar era ca o inchisoare,dar si asa era mai bine decat cu mama "ocupata".La inceput incepeam sa plang din nimicuri apoi cu timpul m-am acomodat cu locul.Fratele meu era mult mai curajos decat mine.El deja vorbea cu copii.Dupa cateva luni de stat acolo mi-am dat si eu seama de la un domn care lucra acolo ca ingrijitor..cred, ca "inchisoarea" parea a fi un orfelinat.Super!Chiar foarte frumos! Am intrat in gura lupului.A doua zi de la descoperirea cuvantului "orfelinat" o femeie si un
barbat au venit in "casa noastra".Au spus ca vor sa adopte doi copii,o fetita si un baietel, din cauza ca ea nu petea face copii.Eu si fratele meu eram perfect.Cand acea doamna a intrat in incapere un fior mi-a fulgerat inima.Era o femeie inalta,cu ochii de un albastru marin si cu parul nu foarte lung blond si ondulat.Era imbracata intr-o rochie movulie pana la genunchi.Era foarte frumoasa.O fiinta asa superba si buna cum era ea sa nu poata avea copii.Cred ca era crunt.A intrat urmata de un barbat. Probabil era sotul ei.Era inalt si facut.Imbracat cu un constum crem.Avea parul saten cu ochii de un verde inchis patrunzator.Cand te uitai in ochii lui credeai ca te afli intr-o padure.Aratau foarte bine amandoi.Doamna aceea care am aflat ca o chema Emily,un nume adorabil pentru o femeie frumoasa, iar pe sotul ei Martin, se indreptau spre mine si fretele meu. Inima incepu sa imi bata cu 200 batai/sec.Nu mai puteam respira de emotii. Puteam sa jur ca nu ne vor alege pe noidin sutele..nu,miile de copiidin acel "palat al copiilor".
-Dragule,uite ce frumoasa e ste aceasta fetita.ii spune ea uitandu-se la mine.
-Da,si acesta trebuie sa fie fratele ei.Voi face un cavaler din el.
Va face?Va face?!Deci inseamna ca suntem ca si dusi de aici.
-A-si vrea sa-i adoptam.O sa fac o domnisoara din ea.Buna,micuto.Cum te cheama?ii zice aceasta zambindu-mi.
-Sakura..ii raspund eu foarte incet.
-Si pe tine curajosule?intreaba barbatul uitandu-se catre fratele meu.
-Naoki,domnule.zice acesta cu mai mult curaj decat mine.
Apoi cei doi au parasit camera impreuna cu doamna Mikoto.Peste 5 minute de suspans,doamna mikoto deschise usa facand un
zgomot care ma facu sa tresar.
-Sakura,Naoki luati-va lucrurile si veniti cu mine.zice aceasta facandu-ne semn sa mergem cu ea.
Am iesit din incapere si ne-am vazut in masina cu Emily si Martin si dusi am fost.Am ajuns la o casa, mai bine zis vila cat trei case la un loc.Intram si am ramas socata.Inauntru era de 10..nu,de 100 de ori mai frumos decat pe dinafara.Era o sufragerie cu geamuri imense din sticla care te lasa sa privesti orasul din departare.Era o plasma in mijloc,iar pe o parte a incaperiierau doua fotoliiiar intre ele o canapea, otate din piele de culoare crem.Avea mobila in stil egiptean cu multe statuete egiptene.Peretii erau de un crem putin mai deschis decat canapeaua si fotoliile.iesind din camera de zi era un hol micut care te indruma spre bucatarie,spre baie sau spre scari.
-Nu vreti sa mergem sus sa facem o baie,copii?intreba Emily.
-Ba sigur ca da.raspunde fratele meu, repezit.
Am urcat sus pe scarile imblanite pana am ajuns intr-un hol lung.Emily a deschis usa baii si a inceput sa-mi dea jos hainele.Baia era de u albastru ca cerul care avea mici norisori.Ma bagat in cada si a dat druml la apa.
-Fratele meu de ce nu face baie cu mine?intreb eu mai sa plang.
-Pentru ca el e baietel, si tu esti fetita.Baietii nu au voie in baie cand fetitele fac baie.Intelegi?zie aceasta spalandu-mape cap.
Dau din cap aprobator si ma joc cu o ratusca. Pana acum eu tot cu fratele meu faceam baie. Mama ne punea pe amandoi intr-un lighean mare cu apa calda si ne lasa singuri..Dupa ce m-a clatit bine de spuma mi-a pus un halat si a deschis usa baii.Afara astepta fretele meu.Pe mine ma dus intr-o camera si mia zis sa astept acolo.M-am asezat pe pat si am inceput sa inspectez camera.Era de culoare roz pe jos era parchet acoperit de un covoras micut rozaliu cu picatele albe. In staga se afla Mobila si o
fereastra intre-deschisa pentru a aerisii camera.In dreapta era o ladita mare.Intr-un fel mi-era frica de ce s-ar putea "ascunde" acolo. Dar mi-am luat inima in piept si cand sa o deschid...


Sper ca v-a placut pana aici..Sorry daca e prea lung..mi-a dat imaginatia peste.. Oricum v-am lasat in suspans.. See ya` next time..
P.S:multe critici si comentarii