Oare merita?

[uselessHope]

Multumesc celor care ati citit. Acesta e urmatorul capitol, sper sa va placa:-D

Capitolul XIX
-Sti ca tot timpul te prind…, insa nu putu sa isi termine fraza, privirea ramanandu-i atintita spre intrare. Ramasese cateva secunde incremenita uitandu-se uimita in acea directie, iar apoi, pe neasteptate ii aparu un zambet ironic pe buze si se intoarse spre Rinoa. Deci asta era Rinoa, nu-i asa?...
Cel care tocmai intrase era Vincent. Acesta o zari si acum se indrepta spre masa unde erau cele doua fete. Pe fata lui nu se citea nimic, era complet inexpresiva, nici tristete nici bucurie, nici suparare nici calm, doar o expresie rece si fara suflet, o privea fix pe Akane ca si cum nimic nu se mai afla in jur. Strabatu intreg localul intr-o clipita ajungand langa masa lor. Rinoa afisa o fata mirata si surase parand surprinsa.
-Vincent, ce surpriza, cum de ai venit pe aici? Intreba aceasta incercand sa fie cat mai naturala, insa fara succes. Akane o privi ironic si pufnise.
-Da..sigur Rinoa, nu stiai ca va veni aici, nu? Raspunde aceasta sagetand-o cu privirea, era si nervoasa, dar si putin panicata. Nu era pregatita sa dea ochii cu Vincent, nu in aceste circumstante. Planuia sa ii dea un mesaj probabil peste doua zile si sa ii propuna sa se intalneasca. Atunci ar fi avut “discursul” pregatit, insa acum nu ii venea nici o idée, nu stia ce ar fi putut zice, nici nu putea sa il priveasca. Rinoa era singura vinovata, iar acum nu avea nici o reactie, doar zambea aiurea. Se asternu linistea timp de cateva secunde, Vincent uitandu-se cu subinteles la Rinoa. Aceasta intelesese mesajul din privirea lui si se ridica de la masa.
-Eu trebuie sa ma intalnesc cu …Zack, va las pe voi doi sa discutati, spuse aceasta si pleca fara ca Akane sa poata sa zica ceva.
“Daca ea crede ca va scapa asa usor dupa asta, se insala amarnic” gandi Akane incruntandu-se si privind-o pe fata cum pleca grabita fara sa se uita macar odata inapoi.
Vincent astepta pana Rinoa iesi din local si se aseza in fata lui Akane, privind-o in continuare in acelasi mod. Ceva era diferit la el, nu i se mai citea acea nervozitate in gesturi si in atitudine, doar astepta calm pana cand Akane se hotari sa il priveasca.
-Acum nici sa ma privesti nu poti…, spuse acesta intr-un final surazand si isi intinse mana apucand-o de barbie si intorcandu-i capul spre el. Asa e mai bine, zise acesta zambind.
Satena il privi uimita, nu mai era acelasi, trecusera doar doua zile, dar simti ca si cum trecusera ani, fizic nu era schimbat, insa tot putea simti ca ceva nu mai e la fel. Brunetul ii observa reactia si rasufla dezamagit intorcandu-si privirea spre fereastra.
-Stii, chiar am crezut ca am reusit sa te fac sa il uiti, dar mi-ai demonstrat ca nu am facut nimic decat sa te fac sa suferi, sa ajungi sa ma minti pentru ca eram prea sufocant. Nu imi caut scuze, a fost greseala mea, nu am stiut cum sa procedez. Lucrul asta m-a facut sa imi pierd controlul, fapt ce nu am crezut ca se va intampla, insa cand te-am vazut cu el mi s-a pus un val pe ochii si nu am mai reusit sa fac diferenta intre ce este bine si rau. Zilele astea am incercat sa ma izolez ca sa pot gandi in liniste, sti cum a fost? Intreba acesta intorcandu-se acum spre Akane. Aceasta nu putu sa zica nimic, doar dadu din cap in semn ca nu stie.
Acesta ofta pentru a doua oara dezamagit.
- Am trecut prin toate starile, initial am simtit o ura imensa pentru Noctis si dadeam vina pe el. M gandeam ca el era sursa esecului din relatia noastra, insa dupa ceva timp am realizat ca nu era vina nimanui, eu mi-am asumat riscul sa ma implic intr-o relatie cu tine stiind ca tu il placi pe el. Am fost egoist si sigur pe mine. Dupa cum am spus, chiar am crezut ca te voi face sa uiti de el, insa in final mi-am dat seama ca elementUl care era in plus nu era Noctis ci eu. Poate daca nu eram asa obsedat sa il indepartez pe el si ma concentram mai mult sa te fac pe tine fericita acordandu-ti si libertate nu ma minteai si poate chiar reuseam sa te fac sa ti la mine. M-am implicat intr-un joc in care am vrut sa trisez si sa castig, dar am fost prins si dat afara.
In tot acest timp aceasta il privi, uimirea citindu-i-se pe fata. Clar aceasta experienta ii schimbase modul de gandire baiatul. Peste cateva minute de tacere in care Rinoa nu il privi nici macar odata, reusi sa vorbeasca.
-Nu trebuie sa te invinuiesti numai pe tine si sa iti asumi si greselile mele. E adevarat ca ai fost putin mai posesiv, dar a fost vina mea ca nu ti-am zis ce nu e bine si ca am ales in schimb sa te mint. Amandoi am gresit…
Vincent ofta si isi rezema capul de spatarul scaunului. Parul lung ii aluneca acum pe umeri lasand la iveala pielea alba a acestuia. Statu asa cateva secunde apoi reveni la pozitia initiala. O urma de durere ii aparu in ochii.
-Cel mai bine pentru amandoi este sa ne despartim. Nu pot fi fals si sa zic ca putem continua si poate a doua oara e cu noroc. Nu sunt atat de inconstient.
Akane, la auzul acestor cuvinte isi ridica privirea si il privi uimita pe baiat. Nu se astepta la cuvintele acestea, acum ca momentul pe care il astepta, acela al despartirii, venise, nu se mai simtea cum credea ea ca va fi, eliberata ci simti un gol imens in stomac ce se marea cu rapiditate ajungadu-i pana in gat oprind-o sa respire normal.
-Eu…, insa nu putu sa isi continue fraza caci baiatul se ridica de la masa.
-Cel mai bine e sa plec, sper ca lui Noctis ia mai venit mintea la cap si isi va da seama ce fata poate avea, zise aceasta zambind si se apropie de fata sarutand-o pe frunte. Ai grija de tine, ii zise acesta punandu-i usor mana pe cap, apoi pleca lasand-o singura, in fata unui scaun gol . A stat acolo cateva minute bune fara sa faca nimic, oameni veneau si plecau, iar ea ramanea acolo fara sa faca vreo miscare. Nu mai avea cum sa dea inapoi, se intamplase ceea ce poate se gandise in nenumarate randuri sa faca ea, sa se desparta de Vincent, iar acum cand se intamplase se simtea pustiita si singura. Nu era o senzatie placuta deloc, il ranise si fusese lasa, nu putuse nici macar in ultimul moment sa zica nimic. Ar fi putut alerga dupa el si sa isi ceara scuze, insa nu o facuse. L-a lasat sa plece fara macar sa isi ia larevedere. Stia ca se va mai intalni cu el, dar nu va mai fi acelasi lucru. Ar fi putut sa isi ia macar larevedere de la Vincent ca prietenul ei. Dupa o jumatate de ora in care statuse nemiscata, doar cu privirea pierduta in gol si cu o multime de ganduri ce ii veneau in cap ca niste vartejuri se hotari sa ceara nota si sa plece. Odata iesita afara aerul rece de inceput de iarna ii invada narile si ii intra pe sub haine, facand-o sa tresara. Deja se inserase, iar Shibuya era foarte aglomerat. La ora aceea pe strada circulau de la elevi ce si oameni care isi terminasera programul de munca ce alergau grabiti spre casa pana la turistii curiosi care se plimbau alene pe strazi admirand cladirile, facand poze sau citind din brosurile turistice. Toata aceasta agitatie era ametitoare pentru satena de 16 ani, astfel ca reusi sa isi faca drum prin multime pentru a ajunge la un mijloc de transport. Trenul era destul de aglomerat asa ca fata reusi cu greu sa se agate de o bara pentru a nu cadea. Drumul spre casa i se paru lung si obositor, reusi sa ii stoarca si ultima picatura de energie care ii mai ramasese. Astfel , intrata in casa se duse direct spre dormitorul ei si se tranti in pat.
-Ai venit? Intreba mama sa deschizand usor usa de la camera fetei. Nu vrei sa cobori sa mananci cu mine si cu Ito?
Akane abia putea sa isi mentina ochii deschisi, o privi pe mama sa si dadu din cap in semn ca nu vrea sa vina sa manance. Aeasta zambi si ii ura “noapte buna” inchizand usa in urma ei . Fata ofta si se intoarse cu fata spre tavanul alb si inexpresiv. Se parea ca Zack inca nu ajunsese acasa deoarece nu se auzea nici muzica nici acordurile de chitara dispre camera lui. Deci Rinoa nu mintise in legatura cu intalnirea.
“ Poate Zack chiar va reusi sa o faca sa uite de Kadaj”, gandi fata, numai gandul la acest fapt facand-o sa zambeasca.


Intre timp***

Dupa ce Rinoa parasi localul, se simti putin vinovata. O mintise pe Akane, dar altfel nu ar fi putut sa o convinga sa se intalneasca cu Vincent, iar acesta poate fi de multe ori foarte convingator.
“ – Vreau sa o aduci pe Akane la cafeneau din Shibuya, ii zise brunetul privind-o incruntat in timpul repetitilor.
- De ce nu o chemi tu? Intreba Rinoa indignata. Acum imi dai si ordine, iti zic, nu o aduc pe Akane nicaieri. Daca vrei o poti chema si singur, ii zise aceasta strambandu-se.
Deodata simti cum o mana o apuca strans de umar.
-O vei chema tu acolo fara sa mai comentezi nimic, ai inteles? Ii zise brunetul privind-o agresiv in ochii. Nu glumea deloc si parea destul de enervat.
- OK, am inteles. O voi aduce acolo, dar sa nu te astepti sa vina sigura. E destul de incapatanata, mai ales cand vine vorba de locuri noi, ii raspunse bruneta si se smuci din stransoare lui.”
-Da…deci nu a fost vina mea, ii voi explica totul mai tarziu si ma va intelege….
-Hei, ce faci, vorbesti singura? Se auzi o voce.
Bruneta isi intoarse privirea, era Zack care acum statea in fata ei zambind.
-Ai intarziat sa sti, ii zise acesta si o pupa usor pe obraz. Hai, vreau sa te duc undeva. Cred ca iti va placea, spuse acesta apucand-o de mana si trangand-o dupa el prin multime. Dupa cateva minute de mers ajunsera in fata unui bloc si intrara in el.
- Unde mergem? Intreba Rinoa curioasa vazand ca Zack apasa pe butonul liftului, insa baiatul nu ii raspunse, doar afisa un zambet copilaresc si intra in lift facandu-i semn sa vina dupa el. Apasa butonul pentru ultimul etaj si se intoarse spre fata.
-Iti va placea, am descoperit locul asta acum cateva zile, vroiam sa ajung la niste cursuri de chitara si m-am ratacit. Se pare ca a fost mai bine asa, altfel nu ajungeam aici. Liftul se opri la ultimul etaj. Haide, am ajuns , zise acesta si o lua de mana pana in dreptul unei usi pe care o deschise.
-Ce este aici? Intreba Rinoa cam nesigura de gesturile lui Zack.
- Dupa tine, ii raspunse acesta facandu-i semn sa o ia inainte.
Era o priveliste minunata, de pe acoperisul acelui bloc se putea vedea tot cartierul. Razele soarelui de amurg colorau intreaga priveliste in nuante rosiatice, cateva lumini timide de la apartamente facandu-si loc prin multimea de panouri publicitare ce acopereau centrele comerciale. Zack scoase din ghiozdan un fel de perne si le puse pe jos pentru ei doi si o trase pe fata langa el.
-E minunat, nu am urcat niciodata pe un bloc, dar nu am crezut ca e asa de frumos, zise aceasta vizibil emotionata privind in jur cu rasuflarea taiata.
Zack o privi multumit, ii placea sa o vada zambind si ar fi facut orice sa ii vada acel zambet fermecator tot timpul. Isi lua chitara si o scoase din husa. Compuse mai de mult un cantec pe care planuia sa il cante cuiva drag, iar acum simti ca veni momentul sa o faca. Trase aer in piept si incepu sa cante fara sa o priveasca pe fata. Doar dupa ce termina se intoarse sa vada reactia ei. Rinoa il privea cu ochii mari si nedumerita, nu se astepta la asta, nu atunci si nu de la el. Observase ca avea chitara la el dar nu stia ca se descurca atat de bine . Dupa ce termina cantecul ea nu putu sa zica nimic, ramasese blocata uitandu-se la el. Baiatul zambi stanjenit si lasa chitara jos.
-Imi placi, zise acesta uitandu-se in ochii fetei si se apropie de fata ei sarutand-o timid pe buzele reci incalzindu-le cu ale lui.
Fata ramase nesmiscata in timpul sarutului, nu vroia sa se lase prada lui, gandul acesta o speria.
- Trebuie sa plec, zise Rinoa deodata si se ridica repede fugind spre iesire. Nu lua liftul ci cobori pe scari fara sa se uite in spate. Ce o apucase? De ce fugise asa? Il placea pe Zack, dar ii era frica. Ii era frica de o noua dezamagire, nu mai vroia sa fie ranita. Ajunsa jos o lua la fuga pierzandu-se in multime, lacrimile curgandu-i siroaie pe obrajii fini, vantul uscandu-le lasand in urma numai urme.

***

A doua zi Akane se trezi cu o durere de cap din nou.
“ Chiar ar trebui sa imi iau o vacanta”, gandi aceasta in drum spre liceu, daca o tinea tot asa devenea un zombie. Ce atata gandire irosita pe niste lucruri inutile, mai bine se concentra pe liceu, oricum venea perioada examenelor de iarna. Asa isi ocupa si timpul, macar isi batea capul cu ceva util. In timp ce se gandea la acestea telefonul ii suna, era un mesaj de la un numar necunoscut.
“ Vei avea o surpriza”