Oare merita?

[uselessHope]

hello, nu am mai scris de mult deoarece am fost ocupata cu liceul si acum ca e vcanta si pentru ca am primit un mesaj in care eram rugata sa redeschid ficul am zis sa incerc...

Capitolul XVIII

-Akane?!!!
Pentru un moment Akane incremeni, o singura persoana ii venea in minte ca o putea striga. Nici nu mai putea percepe daca era voce de baiat sau fata, atat de panicata era.

“ Mai bine ma prefac ca nu am auzit”, gandi fata si continua sa mearga, grabind insa vizibil pasul spre intrarea in liceu facandu-si loc printre elevii din curte. Nu vroia sa dea ochii cu el, stia ca odata si odata se va intampla, dar nu atunci, nu in ziua aceea. Nu avea starea necesara pentru a ii putea vorbi, inca avea imaginea privirii lui de la petrecere, acea privire de gheata care o sageta fara mila. Doar gandul ca acele sageti inghetate o vor lovi din nou o facu sa mearga mai repede. Ajunsa in clasa rasufla usurata , putea sa se ascunda foarte usor sub banca sau in spatele colegului din fata care era destul de solid ca sa o acopere, iar el oricum nu venise niciodata la ea in clasa, deci putea sa se calmeze.
“Trebuie sa ma relaxez, daca fac cursa asta in fiecare pauza o sa o iau razna, nu se va intampla nimic, nu va veni sa ma caute”, nu credea in lucrurile despre autosugestie, insa in acele momente se agata de ce putea. Deodata o mana o apuca de umar fapt ce a determinat-o sa sara in sus.
-Ce fugi asa? Cine te fugareste? Se auzi deodata o voce feminina, putin amuzata.
Akane ridica privirea, era Tifa care statea in fata ei cu o expresie putin nedumerita.
-Te-am strigat, dar tu deja o luasei la fuga, am venit dupa tine, dar m-a salutat o colega si te-am pierdut, daca era o proba pentru mersul rapid sigur ai fi luat cu brio, zise aceasta razand.
“Deci Tifa era, desteapto, sunt mai paranoia decat credeam, chiar ar trebui sa ma calmez”, gandi satena surazand din cauza propriei prostii.
-Da…sunt cam aiurita, am dormit putin si m-a trezit mama din somn, sti cum e atunci cand te trezeste cineva brusc, toata ziua esti o epava, cel putin mie asa mi se intampla, zise aceasta incercand sa para naturala, tu ce faci?
Tifa o inspecta pret de cateva secunde, niciodata nu a putut sa fie mintita de Akane, tot timpul o prindea si isi dadea seama cand ceva nu e in regula.
-Nu te cred, dar in fine, cred ca stiu de cine fugeai. Oricum nu a venit la liceu asa ca nu te mai panica aiurea, ii raspunse fata razand. Te-am strigat ca vroiam sa te intreb ce s-a intamplat mai exact la petrecere, eu cand am ajuns in hol Vincent parca inebunise, iar Rinoa tot il tinea. Daca le vedeai fetele celor din jur, nimeni nu facea nimic, doar se uitau uimiti , iar unii incepusera sa se amuze sis a strige “Bataie” ca niste destepti ce sunt, desigur niste inapti, ca altfel nu am cum sa ii numesc.
Akane ramase muta si o privea pe Tifa cu niste ochii mari. Ii venea sa intre in pamant de rusine, totul se intamplase din cauza ei si numai a ei.
-S-au batut, nu-i asa? Intreba aceasta intr-un final aproape in soapta.
-Nu…ti-am zis, era Rinoa intre ei apoi a venit inca un tip, nu stiu cine era si in fine. Oricum, daca il vedeai pe Noctis, aceeasi atitudine indiferenta, Vincent mai avea putin si exploda, iar el nu avea nici o problema, se uita la el ca si cum ar fi fost vreun amarat...
Simti ca i se luase o piatra de pe inima, Noctis nu era ranit…
Orele trecura repede si fara vreun eveniment special, Tifa ii mai povestise ce se mai intamplase la petrecere, insa nu stia nimic de Noctis. Nici Cloud nu se mai intalnise cu el de atunci, parca intrase in pamant sau poate doar plecase cu tatal sau pentru afacerea familiei. La sfarsitul orelor toti erau epuizati, profesori reusisera sa stoarca toata energia din elevi. Akane nu avea chef de nimic, odata ce clopotelul suna se ridica alene de pe scaun si se indrepta spre iesire fara sa o astepte pe Rinoa, care era neobisnuit de vesela fata de ziua precedenta cand plangea fara oprire. Nu rostise niciun cuvant despre Kadaj toata ziua , asa ca nici Akane nu indrazni sa o intrebe pentru a nu-i strica dispozitia. Daca vroia sa vorbeasca despre asta o putea face si fara sa fie intrebata.
-Hei, Akane, asteapta-ma si pe mine, o striga Rinoa chiar cand era in dreptul usii, hai sa mergem sa bem un suc, nu am chef sa ma duc acasa acum, ce zici? Intreba fata zambind
Akane fusese de acord, nu mai iesise de mult numai cu Rinoa si asa avea ocazia sa afle si de ce este asa de fericita. Pornira amandoua spre o cafenea aflata in Shibuya pe care o recomandase Rinoa. Era un local destul de mare pentru inghesuiala de magazine din Shibuya nuantele de maro in combinatie cu canapelele si mesele joase dadeau cafenelei un aer primitor.
-Interesant local, spuse Akane intr-un tarziu. Ea intotdeauna era impotriva lucrurilor noi de orice fel, asa ca se cam impotrivise initial la propunerea prietenei sale de a merge intr-un loc diferit. Inspecta cu privirea intreg localul vizibil multumita de ce vedea.
-Da stiu, l-am descoperit si eu acum cateva zile cand…., insa se opri, incercand sa schimbe subiectul fara ca Akane sa observe, insa fara success. Rinoa nu stia foarte bine sa minta, iar Akane o prindea de fiecare data. Era usor sa o detectezi cand mintea, isi rotea tot timpul inelul de pe deget, ocolea sa priveasca in ochii celui mintit si schimba subiectul.
-Cand ce? Intreba satena incruntandu-se.
-Da, a fost plictisitor azi la liceu, credeam ca mai aveam putin si adorm, spuse aceasta cu un zambet fortat.
-Sti ca tot timpul te prind…, insa nu putu sa isi termine fraza, privirea ramanandu-i atintita spre intrare, ramasese cateva secunde incremenita uitandu-se uimita in acea directie, iar apoi, pe neasteptate ii aparu un zambet ironic pe buze si se intoarse spre Rinoa. Deci asta era Rinoa, nu-i asa?
Pe usa tocmai intrase Vincent