More Than Love...[+16/+17]

[Piersicuta]

More Than Love
Capitolul 10

I've become so numb I can't feel you there
I've become so tired so much more aware
I've becoming this all I want to do
Is be more like me and be less like you


Au trecut trei luni decand sunt cu Sasuke sub acelas acoperisi, trei luni groaznice, dureroase pentru sufletul meu, inima mea, pentru mine. Stiti cum este sa iti vezi persoana pe care o iubesti cel mai mult, pe care o doresti in fiecare noapte, care vrei sa te sarute, sa te aline, cum se saruta cu mama ta? Toate acele saruturi, atingeri, alinari, cuvinte dulci, pe care le doresti cu ardoare tu, sunt date altcuiva? Stiti cine este de vina? Eu...Pentru ca sunt o proasta, eu cred ca el este al meu, cred ca el ma iubeste. Toate acele saruturi, atingeri, sunt in zadar, ma foloseste, de ce mereu sunt asa de naiva? Atat de proasta? Cum pot eu sa cred, o fata de optisprezece ani, ca poate avea o relatie cu tatal ei, de aceeasi varsta? Ati zice ca e normal, ca doi adulti ca noi sa se iubeasca, doar pentru ca suntem de aceeasi varsta, dar cand el este tatal tau, totul se schimba, totul devina o lupta imposibila...

Mana mea face contact cu geamul rece, ochii mei cautau o raza de speranta, un ajutor de sus, ceva, orice, numai sa nu mai sufar, nu mai vroiam sa sufar. Lacrimile mele se scurg din ochii verzi precum frunzele primavara, si aluneca pe obrajii precum piersica, ajungand undeva, in intuneric. Eu sunt nascuta pentru suferinta, tot ce am iubit mi s-a luat, iar acum, viata se joaca cu mine. Acest Sasuke, acest inger, ma face sa sufar zilnic, numai cand il vad, numai cand ii simt prezenta, inima mea bate cu putere, picioarele nu mai ma tin, iar sufletul tanjeste dupa el, sperante false. Lacrimile mele curg, curg incontinuu, le las sa imi vorbeasca, sa ma aline ele, pur si simplu, sa imi arate suferinta, prin tot ce trec de trei ani jumate in coace. Gemetele mele de durere, durere sufleteasca, se aud in incapere, unde tot ce domneste este o liniste, o liniste apasatoare.

-Sakura? -se aude vocea cristalina a mamei, scumpa mea mama. S-a schimbat atat de mult, nu numai fizic, ci si moral. O iubesc, dinnou, e dulce, atat de iubitoare, pot sa ii zic tot, absolut tot, nu ma critica sau injura, ci ma asculta si alina. Mangaierile ei ma linistesc, imbratisarile ei ma fac sa regret totate lacrimile pe care le vars.- Scumpa mea, s-a intamplat ceva? - Nu ii raspund, nu am curajul sa ii zic tot ce se intampla, cum ar suna:,, Mama, sti eu il iubesc pe Sasuke si vreau ca tu sa nu mai fi cu el, pentru ca ma doare.''?. Oribil, stiu, de aceea, mai bine tin totul in mine, pana la momentul potrivit. Ma arunc in bratele ei protectoare, si incep sa plang mai tare, fara sa ii spun motivul, iar ea ma alina, mama mea.

Itachi, am nevoie de Itachi. Gandul meu zboara la el, mereu, durerea mea o are si el, ne cunoastem unul pe celalalt mai bine decat pe noi insine. In toate aceste trei luni, am inceput sa il cunosc, sa ii accept imbratisarile calde, saruturile fugare, dar nu simteam nimic, el era fratele meu pe care il iubesc enorm. El nu a avut niciodata o iubita, ceea ce ma amuza putin, pentru ca el un baiat frumos, dupa care fetele se tin scai, nu a avut iubita. Eu sunt surioara lui mai mica, Piticot, cum ma alinta el. Un zambet dulce imi apare pe chipul inundat de lacrimi, iar mama imi zambeste cald, sarutandu-ma pe frunte.

-Iubita mea, - incepe aceasta sa imi zica pe vesnica ei voce blanda-, de trei luni te porti ciudat, abia daca mananci, daca iesi din camera, asa ca m-am decis sa te scot la un picnic...-Zambetul meu dulce se transforma in unul de fericire, o sa petrec mai mult timp cu mama mea, cu scumpa mea Karin, dar, inevitabil aceasta continua, stergandu-mi zambetul de pe fata, transformandu-l in unul de tristete-... Dar nu o sa te duc eu, pentru ca am treaba la servici, o sa mergi cu Sasuke, ca sa va cunoasteti mai bine. E bine? -De ce? De ce mereu totul se invarte in jurul lui Sasuke? Cine este el? Tatal meu...Oftez in sinea mea, lasand o ultima lacrima sa imi alunece pe chip, si dau aprobator din cap, mergand spre baie pentru a ma imbraca, mama plecand din camera, lasandu-ma in linistea mea mortuara, linistea cu care m-am obisnuit de atata timp.

Cobor incet scarile, gandul meu fiind plecat undeva pe Luna, capul meu este plin de ganduri, prea multe, mult prea multe. O zi intreaga numai eu el? Cum o sa rezist tentatiei? Cum o sa rezist sa nu il sarut, sa nu il simt aproape, sa ii zic cuvinte dulci. Ahh, ispita, ispita lui Satana, de ce te iei mereu de mine? Simt o mana rece cum ma ia de incheietura si ma trage afara, Sasuke. Nemernicul, iar vrea sa imi provoace durere, dar, de data asta, nu o sa ii mai dau satisfactie, o sa fiu eu, dura, rea si rece, cum eram si inainte ca el sa existe.

In mai putin de douazeci de minute eram in varful unui deal, la picnic. Atat de adancita sunt in ganduri? Raspunsul este evident, mult prea evident. Inima mea incepe sa imi bata cu putere, in timp ce mainile mele tremura si transpira, iar genunchi ma lasa, parca as fi din plastilina. Respiratia lui, fiorii revin, iubirea infloreste. Cum o sa fiu eu dura in preajma celui pe care il iubesc? Nu o sa pot, nu o sa pot, pur si simplu NU O SA POT. Ma asez pe patura si ma uit la priveliste. Florile multicolore te imbatau cu mirosul lor dulce, vantul adia lin, iar pasarile cantau. O mana se plimba pe gatul meu, facandu-ma sa ma sperii, dar ma calmez cand vad ca este numai....Sasuke.

-Sti...de la un timp am inceput sa te iubesc...-Timpul s-a oprit in loc, totul a devenit roz, ce a zis? A zis ca ma iubeste? Dar cum? Doamne este un vis, sigur este un vis, ochii mei se inchid, iar noi ne apropiem unul de celalalt din ce in ce mai mult. Mirosul lui de levantica ma atrage, ma face sa il doresc si mai mult, inima mea este dornica sa ii simta bataile inimii lui, buzele mele tanjesc dupa buzele lui, sufletul meu, il vrea cu orice pret pe al lui, iar corpul meu, vrea sa fie aceeasi cu el, eu si el, o singura persoana.- Ca pe o fica...-Continua acesta, distrugandu-mi totul in jurul meu, toata lumea mea roz a devenit gri si rece, inima mea parca plangea si sangera, parca s-a rupt in mii si mii de bucatale, sufletul meu este patat, iar eu, abia ma abtin sa nu plang. Dar, de ce se apropie asa de mine?

-Daca ma iubesti ca pe o fica...de ce ne sarutam? -Iar in acel moment, inevitabilul s-a intamplat, ne-am sarutat. Buzele mele se framantau in ritmul buzelor lui, in timp ce mainile lui ma ridicau de jos si ma asezau in poala lui, picioarele mele fiind in jurul bazinului lui. Ma musca usor de buza inferioara, facandu-ma sa gem subtil, un zambet pervers aparandu-mi pe chipul alb, gandurile zburandu-mi in scene ceva mai incinse in dormitor. Cu miscari usoare ii deschei primii trei nasturi de la camasa, incepand sa ii mangai muschii atat de apetisanti. Limba lui se plimba in voie prin lacasul meu umed, cautand ceva anume, fiind intr-un duel continuu cu limba mea.

Aceste saruturi, ce dor mi-a fost de buzele lui, atingerile lui, corpul lui, parfumul, simplu prezenta. Mainile lui se plimbau pe spatele meu, incecand sa mi-l incalzeasca, deschizandu-mi fermoarul de la rochia bej pe care o purtam, iar buzele lui imi dezmierdau gatul, muscandu-l usor, facandu-ma sa icnesc usor, el zambind rautacios. Ce bine e, mai mult, mult mai mult, sufletul meu, corpul meu cauta placere trupesca, il vrea pe el, toata noaptea daca trebuie. Distractia ne este intrerupta de catre telefon, un telefon urgent de la mama, care ne cheama rapid acasa, pentru nu stiu ce prostie. Incep sa injur ca ne-a stricat cheful, eu care vroiam sa se ajunga ceva mai departe, si pornim inapoi acasa.

Deschidem usa, iar in fata mea sunt patru oameni, Kakashi, mama, Naruto si Hinata. Pupilele mi se maresc, inghit in sec.Toti stateau pe canapea, uitandu-se la noi ca la felul al paispe'lea. Inima mea simt cum cedeaza deci a venit clipa. Este timpul adevarului...