31-07-2011, 07:28 PM
Ficul nu mai are mult public, se pare ca comentariile au scazut mult.
Ma uit la ea cu blandete, corpul ei firav sta jos lipid de podeaua de piatra, receala din sufletul meu nu cred ca se compara cu frigul pe care probabil il simte ea, acum. Am iubit-o precum o vrajitoare, o femeie care m-a vrajit cu nobletea, puritatea, amabilitatea, intelegerea, frumuseea, iar cu zambetul sau gingas mi-a inchis gura.
Luna imi este prietena, ea stie cat de greu imi este in astfel de momente si cat sufar ca nu ma pot schimba. Stelele sunt chemate pe nume, fiecare are o data de descoperire, si un scop nobil ce le intareste : " Sa le dea speranta celor ce nu pot sa se vada." . Cand te uiti la luna si te gandesti la cel drag ii simti dragostea si afectiunea, dar cand privesti stelele si de gandesti la visurile tale atunci se trezeste in tine satisfactia.
Cerul negru pare patat cu rosu, dungi lungi de iubire taiate cu sfiala de cutitul ratiunii. Ochii mei tristi privesc iubirea din fata mea, blandetea gingasa imi acopera pupilele, o lacrima fierbinte plina de durere strapunge orgoliul grosonal si isi face prezenta in scena. O sterg iute cu dosul palmei care acum este patat cu amaraciunea sufletului meu.
Gandurile fugare se rasucesc precum intr-o tornada, sentimentele stau in sir si asteapta sa fie strigate ca sa intre in sufletul meu. Durerea si dezamagirea inca sunt acolo, inauntru, nu o sa iasa prea curand ca sa fie inlocuite cu fericirea. Respiratia este accentuata, iar micile bucatii de cristal apar tot mai mult, sunt un las si un insensibil cateodata, dar ea...
Plec din camera, dar nu inainte sa intorc capul si sa ma uit la corpul ei prabusit. Coridorul mi se pare mult mai lung ca la ducere, atunci eram furios pe viata si pe Sakura, dar acum sunt furios pe mine, pe lasitatea de care am dat dovada. Cred ca Dumnezeu, care m-a vazut, a scapat o singura lacrima pentru sufletul meu, dar restul cred ca au fost cuvinte dure ce nu le-a mai scos prin buzele sale niciodata.
Coridorul era pe jos cu gresie, placile albe se potriveau cu tavanul si peretii zubravitii cu aripile ingerilor, parca merg prin tunelul de dincolo unde ma asteapta El ca sa ma judece. O lumina orbitoare se prezinta fugata, acum chiar cred ca am murit si am ajuns pe cealalta lume fara sa trec pe la un preot. Din pacate realitatea doare, desi este un cliseu vechi si ramolit de la atatea persoane care l-au spus, el are o putere de intelegere si de realitate la fel de mare cat insusi numele Domnului.
Lumina se stinge, am fost iertat ? Nu. Era pur si simplu sala de antrenament, iar venirea noptii i-a obligat pe oameni sa aprinda becurile. Dar le-au stins, probabil ca trebuie sa plece si au aprins becurile ca sa vada daca au luat tot. Ma indrept cu pasi mici pana acolo, holul parca se micsoreaza, dorinta de-a impusca creste si lungimea scade considerabil.
Ma indrept spre spatiul pregatit pentru impuscaturi, multe compartimente pregatite special cu geamuri se arata in fata ochilor mei inchisi. Sala este una ca oricare alta, dar impartita in trei mari parti: partea fortei, unde se gasesc toate echipamentele speciale pentru exercitii fizice, partea de lupta corp la corp si cea in care sunt eu. Peretii sunt acoperiti cu poze cu criminali, cand vrei sa-ti plangi amarul iei o poza si o pui la tinta, dar eu nu folosesc decat corpul obijnuit, fara poza sau ceva.
Pun mai multe gloante la pistol ca nu am si ma pregasesc sa trag. Imi fixez ochi pe micul punct rosu aflat in dreptul inimii, trag, iar un zgomot asurzitor aproape mi-a spart timpanul. Glontul iute a nimerit zona sufletului, locul firav unde se gasesc toate sentimentele bune si negative. Starea mohorata apare din nou, sunt precum un caine plouat ce cauta iubire, iar firicelele de ploaie, in cazul lui, ating asfaltul realizand o muzicalitate aproape surda.
Vreau sa plang plecum o fata in sanul mamei, sa simt caldurea acelei fiinte ce imi vrea binele, sa ascult sfaturile ei linistitoare si atat de binevoitoare, sa-mi pupe crestetul capului cu buzele ei trandafirii, iar firele de par sa-mi stearga lacrimile de pe obrajii imbujorati precum a treia mana. Dar nici nu stiu cum arata, care este caracterul ei, in toate visele mele mi-am imaginat-o ca fiind o zeita. Dar o fica a lui Dumnezeu nu-si paraseste nou nascutul cum a facut ea, poate nu este asa cum mi-o aminteam.
-De ce ai folosit un glont alb ? De ce nu m-ai omorat ? se aude vocea plapanda a lui Sakura in spatele meu. Sasuke ?
Nu am putere sa ma intorc si sa-i privesc ochii slipitori cum ma preseaza ca sa-i raspund. Inima a inceput sa ma doare, sentimentul ca ea este in spatele meu si se uita la mine este precum miscarea in reluare a unei furnici. Respiratia fuge fara stirea mea accentuand starea de nesiguranta in care ma aflu, ea se uita la mine si probabil isi face o idee despre mine si caracterul pe care l-am dobandit acum.
Am tras in ea cu un glont alb, am uitat sa setez glontul, mintea mea se gandea la trecut, la acele momente frumoase, dar poate iubirea din sufletul meu nu m-a lasat s-o omor. Ochii mei precum cerul noptii vede dare de rosu, culoare sangerie este atat de puternica, mereu o sa-mi aminteasca cat de mult o iubesc pe Sakura si cum m-as topi la picioarele ei precum ciocolata dulce si fina.
Asteapta un raspuns din partea mea, iar eu nu stiu ce sa-i spun, ce cuvinte dulce sau amare sa folosesc. Nu pot sa spun ca mor daca nu este lenga mine, ca vreau sa-i simt parfumul in fiecare zi si sa stiu ca este a mea pe vecie. Am iubit-o de la o varsta frageda, inca de la sapte ani imi imaginam nunta: privirea ei imbracata in rochie alba ca spuma laptelui, buzele ca doua perle rosiatice cum se deschid si da un raspuns afirmativ, cum o sa-i iau corpul fragil si o sa trec pragul casei, luna de miere, si cate alte momente.
-Nu am vrut ca copii sa creasca fara mama. -spun eu inca stand cu spatele la ea. Din pacate iubirea noatra, daca mai exista, este taiata de copii ei, facuti cu un alt barbat.- Sunt director la o scoala cu clasele I-VII, acolo sunt si copii tai, Lisa si Leon. Cladirea este vecina cu... dar nu cred ca te intereseaza trecutul, si cu atat mai putin eu. spun dupa ce stau sa ma gandesc bine la situatie, nu vreau sa rada din nou de mine.
__________________________________________________________________
Nu stiu daca este un capitol foarte bun, -am facut intr-un moment cam nepotrivi, dar sper ca este in regula.
Nu este corectat, dupa ce am reusit sa intru pe zup nu am terminat sa citesc tot, saream de la o propozitie la alta.
Astept critica si comentarii cat mai multe :x
Capitolul VI
( Pistol, gloante si un raspuns )
( Pistol, gloante si un raspuns )
<< Sasuke >>
Ma uit la ea cu blandete, corpul ei firav sta jos lipid de podeaua de piatra, receala din sufletul meu nu cred ca se compara cu frigul pe care probabil il simte ea, acum. Am iubit-o precum o vrajitoare, o femeie care m-a vrajit cu nobletea, puritatea, amabilitatea, intelegerea, frumuseea, iar cu zambetul sau gingas mi-a inchis gura.
Luna imi este prietena, ea stie cat de greu imi este in astfel de momente si cat sufar ca nu ma pot schimba. Stelele sunt chemate pe nume, fiecare are o data de descoperire, si un scop nobil ce le intareste : " Sa le dea speranta celor ce nu pot sa se vada." . Cand te uiti la luna si te gandesti la cel drag ii simti dragostea si afectiunea, dar cand privesti stelele si de gandesti la visurile tale atunci se trezeste in tine satisfactia.
Cerul negru pare patat cu rosu, dungi lungi de iubire taiate cu sfiala de cutitul ratiunii. Ochii mei tristi privesc iubirea din fata mea, blandetea gingasa imi acopera pupilele, o lacrima fierbinte plina de durere strapunge orgoliul grosonal si isi face prezenta in scena. O sterg iute cu dosul palmei care acum este patat cu amaraciunea sufletului meu.
Gandurile fugare se rasucesc precum intr-o tornada, sentimentele stau in sir si asteapta sa fie strigate ca sa intre in sufletul meu. Durerea si dezamagirea inca sunt acolo, inauntru, nu o sa iasa prea curand ca sa fie inlocuite cu fericirea. Respiratia este accentuata, iar micile bucatii de cristal apar tot mai mult, sunt un las si un insensibil cateodata, dar ea...
Plec din camera, dar nu inainte sa intorc capul si sa ma uit la corpul ei prabusit. Coridorul mi se pare mult mai lung ca la ducere, atunci eram furios pe viata si pe Sakura, dar acum sunt furios pe mine, pe lasitatea de care am dat dovada. Cred ca Dumnezeu, care m-a vazut, a scapat o singura lacrima pentru sufletul meu, dar restul cred ca au fost cuvinte dure ce nu le-a mai scos prin buzele sale niciodata.
Coridorul era pe jos cu gresie, placile albe se potriveau cu tavanul si peretii zubravitii cu aripile ingerilor, parca merg prin tunelul de dincolo unde ma asteapta El ca sa ma judece. O lumina orbitoare se prezinta fugata, acum chiar cred ca am murit si am ajuns pe cealalta lume fara sa trec pe la un preot. Din pacate realitatea doare, desi este un cliseu vechi si ramolit de la atatea persoane care l-au spus, el are o putere de intelegere si de realitate la fel de mare cat insusi numele Domnului.
Lumina se stinge, am fost iertat ? Nu. Era pur si simplu sala de antrenament, iar venirea noptii i-a obligat pe oameni sa aprinda becurile. Dar le-au stins, probabil ca trebuie sa plece si au aprins becurile ca sa vada daca au luat tot. Ma indrept cu pasi mici pana acolo, holul parca se micsoreaza, dorinta de-a impusca creste si lungimea scade considerabil.
Ma indrept spre spatiul pregatit pentru impuscaturi, multe compartimente pregatite special cu geamuri se arata in fata ochilor mei inchisi. Sala este una ca oricare alta, dar impartita in trei mari parti: partea fortei, unde se gasesc toate echipamentele speciale pentru exercitii fizice, partea de lupta corp la corp si cea in care sunt eu. Peretii sunt acoperiti cu poze cu criminali, cand vrei sa-ti plangi amarul iei o poza si o pui la tinta, dar eu nu folosesc decat corpul obijnuit, fara poza sau ceva.
Pun mai multe gloante la pistol ca nu am si ma pregasesc sa trag. Imi fixez ochi pe micul punct rosu aflat in dreptul inimii, trag, iar un zgomot asurzitor aproape mi-a spart timpanul. Glontul iute a nimerit zona sufletului, locul firav unde se gasesc toate sentimentele bune si negative. Starea mohorata apare din nou, sunt precum un caine plouat ce cauta iubire, iar firicelele de ploaie, in cazul lui, ating asfaltul realizand o muzicalitate aproape surda.
Vreau sa plang plecum o fata in sanul mamei, sa simt caldurea acelei fiinte ce imi vrea binele, sa ascult sfaturile ei linistitoare si atat de binevoitoare, sa-mi pupe crestetul capului cu buzele ei trandafirii, iar firele de par sa-mi stearga lacrimile de pe obrajii imbujorati precum a treia mana. Dar nici nu stiu cum arata, care este caracterul ei, in toate visele mele mi-am imaginat-o ca fiind o zeita. Dar o fica a lui Dumnezeu nu-si paraseste nou nascutul cum a facut ea, poate nu este asa cum mi-o aminteam.
-De ce ai folosit un glont alb ? De ce nu m-ai omorat ? se aude vocea plapanda a lui Sakura in spatele meu. Sasuke ?
Nu am putere sa ma intorc si sa-i privesc ochii slipitori cum ma preseaza ca sa-i raspund. Inima a inceput sa ma doare, sentimentul ca ea este in spatele meu si se uita la mine este precum miscarea in reluare a unei furnici. Respiratia fuge fara stirea mea accentuand starea de nesiguranta in care ma aflu, ea se uita la mine si probabil isi face o idee despre mine si caracterul pe care l-am dobandit acum.
Am tras in ea cu un glont alb, am uitat sa setez glontul, mintea mea se gandea la trecut, la acele momente frumoase, dar poate iubirea din sufletul meu nu m-a lasat s-o omor. Ochii mei precum cerul noptii vede dare de rosu, culoare sangerie este atat de puternica, mereu o sa-mi aminteasca cat de mult o iubesc pe Sakura si cum m-as topi la picioarele ei precum ciocolata dulce si fina.
Asteapta un raspuns din partea mea, iar eu nu stiu ce sa-i spun, ce cuvinte dulce sau amare sa folosesc. Nu pot sa spun ca mor daca nu este lenga mine, ca vreau sa-i simt parfumul in fiecare zi si sa stiu ca este a mea pe vecie. Am iubit-o de la o varsta frageda, inca de la sapte ani imi imaginam nunta: privirea ei imbracata in rochie alba ca spuma laptelui, buzele ca doua perle rosiatice cum se deschid si da un raspuns afirmativ, cum o sa-i iau corpul fragil si o sa trec pragul casei, luna de miere, si cate alte momente.
-Nu am vrut ca copii sa creasca fara mama. -spun eu inca stand cu spatele la ea. Din pacate iubirea noatra, daca mai exista, este taiata de copii ei, facuti cu un alt barbat.- Sunt director la o scoala cu clasele I-VII, acolo sunt si copii tai, Lisa si Leon. Cladirea este vecina cu... dar nu cred ca te intereseaza trecutul, si cu atat mai putin eu. spun dupa ce stau sa ma gandesc bine la situatie, nu vreau sa rada din nou de mine.
__________________________________________________________________
Nu stiu daca este un capitol foarte bun, -am facut intr-un moment cam nepotrivi, dar sper ca este in regula.
Nu este corectat, dupa ce am reusit sa intru pe zup nu am terminat sa citesc tot, saream de la o propozitie la alta.
Astept critica si comentarii cat mai multe :x