A fi diferit, nu inseamna a fi ciudat

[Anna]

Uitati nextul:*:
Capitolul 2:Noua in Konoha.
Hinata:


Imediat ce m-am trezit,eu si Tsunade ne pregateam bagajele si verificam daca totul era in regula.Intre timp am ajutat-o sa puna toate cartile de vrajitorie si farmece,armele,plantele medicinale ce ne ajutau in lupta pentru vindecare,si potiunile.Tsunade tinea la chestiile astea ca ochii din cap,si am ajuns eu sa ii imit obiceiurile.Am ajuns sa ii imit obiceiurile,asemeni unui copil pe ale mamei lui.Ea i-a tinut locul mamei mele,si a fost o inlocuitoare bune,fiindca nu mi-as imagina viata fara ea,fara sfaturile ei,fara pedepsele ei si mai ales fara acel zambet special.
Intre timp am adunat toate lucrurile intr-un cufar mai mare,si l-am transportat in masina.Fix atunci au ajuns si muncitorii care au dus mobila intr-un camion.Se uitau cu dispret catre noi,fiindca le-am trezit \\\"somnul cel dulce\\\".Daca ar fi fost dupa mine,le-as fi spus vreo cateva vorbe \\\"frumoase\\\",insa Tsunade ma apucase de mana si imi spusese ca sa stau locului.M-am uitat la ea urat insa a zis ca nu trebuie sa imi bat capul.am oftat in sinea mea si am fost de acord,nu puteam sa o refuz.
Dupa ce am terminat si cu aceasta treaba,ne-am imbarcat si am urcat in masina.M-am uitat mult timp in urma,si am simtit o urma de dor in suflet.Tot ce am putut sa fac era sa las o lacrima sa imi cada pe obraz si sa i-o las drept amintire.Nu plangeam prea des,insa nu puteam sa ma abtin cand era nevoie.
Tsunade se uita la mine prin oglinda retrovizoare.Acum ca soarele rasarise,se reflecta in ochii mei rosii si inlacrimati.Intre timp,mi-am pus pe Mp4,melodiile mele favorite si am lasat sa ascult.Prima din lista era Placebo-Passive Agressive.Am ascultat pana am adormit.
In scurt timp am ajuns intr-un loc strain,total strain mie.Era o oaza dintr-o padure,copacii fiind plini de flori roz,atat de mari incat petalele cadeau la fiecare miscare simpla.Sub un copac,era un tanar rezemat de trunchi.Avea vanatai pe fata,iar trupul ii sangera destul de rau.Avea un par ciufulit de o nuanta de blond auriu.Ochii lui de un albastru splendid,priveau in gol desi erau chinuiti.M-am dus rapid catre el,si am vrut sa-mi folosesc puterile sa-l vindec.In cateva ore,putea sa nu-si mai faca griji.Insa el ma apucase de maini,si le tinuse strans,iar dupa imi pusese mana pe obraz.Nu stiu de ce,incepuse sa zambeasca,un zambet strengar care ma facuse involuntar sa zambesc,mai ales cand ma pierdeam in ochii lui albastrii.Intre timp,vroia sa se apropie spre mine,chiar daca ii era greu,insa inainte sa-l pot opri,isi zdorbi buzele de buzele mele intr-un sarut lung.Nu stiu de ce,ma simteam atat de bine in bratele lui,chiar daca era ranit.Nu puteam decat sa profit de acest sentiment si sa-l imbratisez la randul meu,si sa ma pierd in bratele lui...atat de sigure,atat de puternice insa atat de tandre!
Imediat,sarutul inceta iar eu incepusem sa-i admir chipul,in timp ce el imi mangaia obrajii.Parea obosit dupa atatea lupte,atat de fragil...Vroiam sa-l ajut,insa nu stiam cum iar acest gand ma baga in sperieti.Lacrimile imi curgeau pe obraji,insa eu le-am adunat repede in palme,si i le-am pus la rana.Aceasta incepuse sa scoata mici aburi,insa incepea sa se vindece.O abilitate speciala de a mea,lacrimile puteau sa vindece.I-am dat pelerina de culoare inchisa jos,pana il lasasem intr-o bluza albastru-bleu cu maneci lungi.Ii dadusem si bluza jos,si m-am lasat pe pieptul lui si am inceput sa plang.Lacrimile nu incetau sa se opreasca,insa rana incepea sa se vindece iar asta ma bucura enorm.In scurt timp,ramasese doar o urma mare de sange,care isi pierduse sursa.M-am uitat la el,si acesta ma admira si imi spusese doar atat:
-Ai niste ochi atat de frumosi...
Insa asta fusese tot ce apucase sa spuna,fiindca o sulita il patrunse chiar in fata mea.Acesta nu avusese timp sa respire macar.Am inceput sa tip si sa plang in acelasi timp,iar intre timp baiatul devenise praf.Atunci am inceput sa plang,in timp ce strangeam praful in maini.Incepuse sa bata vantul,cu o forta de neoprit,care facea sa cada petalele precum fulgii de nea.Am cazut peste praf,si am ramas acolo nemiscata,in timp ce ma pierdeam printre petale.Un miros placut de ciresi imi invada narile,iar eu ramasesem paralizata,in timp ce petalele ma acopereau,si tot odata imi acopereau lacrimile si tristetea din suflet.Incepusem sa devin si eu,incetul cu incetul praf,pana cand am inceput sa zic fara sa vreau:
-Unde esti iubirea mea?
In acea clipa m-am trezit instantaneu.Chiar in acel moment,ajunsesem in fata noii case,iar Tsunade incepea sa despacheteze alaturi de ceilalti,insa eu ramasesem paralizata in acea clipa.Transpiratia de pe tample nu inceta sa se opreasca,la fel si cu panica din sufletul meu.Am coborat rapid din masina,si am mers sa-i ajut pe ceilalti,insa deja terminasera treaba.Tsunade imi spusese sa ma duc sa ma inscriu la liceu si ca ne vom auzi abia diseara deoarece mai avea cate ceva de rezolvat.Nu am comentat nimic,mi-am luat actele si m-am dus imediat catre liceu.Am ajuns in scurt timp,printre care directorul amabil ma primi imediat si ii explicasem situatia.Acesta avea parul alb,prins intr-o coada si cu niste ochelari ovali pe nas.Il chema Kabuto,si cand mi-a dat foaia cu orele de curs si altele,si imi dadu uniforma.I-am multumit si am plecat in drumul meu.Intre timp,cand coboram scarile,m-am izbit fara sa vreau de cineva.Toate cartile imi cazusera cu zgomot,insa inainte sa mai apuc sa le strang,cineva deja mi le inmana.M-am uitat in jos cu jena spunand:
-Scuze,sunt o toanta,nu te-am vazut...insa inainte sa mai zic ceva,mi-a inghetat tot trupul,deoarece acel blond in vis imi aparu in fata,insa el nu imi vazuse groaza ci spusese zambind
-Mi se intampla,apropo vad ca esti noua aici,cum te cheama?
-Hyuuga Hinata,dar pe tine?
-Uzumaki Naruto,se pare ca vom fi in aceasi clasa.
-Ma bucur,spusesem zambind.
Acesta se uita prin incapere nonsalant,insa ma intrebase deodata:
-Organizez o petrecere diseara,poate ne vedem pe acolo...uite adresa,spusese in timp ce imi dadu o bucata de hartie.
-Mersi,o sa fac tot posibilul,ii raspunsesem zambind.
Apoi plecasem fara sa ma uit in urma,ingroizita de tot ce se intamplase.Deja il vazusem in vis,si acum in realitate,ce se intampla?
Tot ce imi venea in minte era ca sa nu moara inca cineva din cauza mea.

Melodia din vis:http://www.youtube.com/watch?v=6WselK-1Zb8
Stiu ca este cam scurt,va rog sa ma iertati:\">:*