23-07-2011, 12:31 PM
More Than Love
Capitolul 6
Dedicat lui: Miky [sisu meu]
Capitolul 6
Dedicat lui: Miky [sisu meu]
Stateam unul peste altul, privindu-ne fix in ochii, inimile noastre vorbind pentru noi, iubirea incercand sa ne lipeasca. Picioarele mele erau in jurul bazinului lui, iar mainile dupa gatul sau, iar el avea pe fata un micut zambet inocent, putin jenat de situatia in care ne aflam si pozitia in care eram, buzele noastre fiind la distanta de doar zece centimetri.
-Cine este acolo? se aude vocea Karinei, iar eu in gand incercam sa ma rog sa plece, si chiar asta s-a intamplat.
Rasuflu usurata si ma trantesc pe spate, Sasuke venind langa mine intrebandu-ma daca vreau sa continuam. Atat de dulce, scump, si pervers, atat de....imposibil. Da, este doar un vis pentru mine, acel sarut a fost doar un vis, care cu timpul se va sterge din memoria mea, care va ajunge intr-un colt intunecos al inimii mele. Usor, usor, gandul imi zboara la Itachi, la promisiunea care mi-a facut in urma cu trei ani, promisiunea care si-a incalcat-o, chiar el, cel care i-a dat ,,nastere\"
******
-Itachi, nu trebuie sa faci asta, spun eu in timp ce Itachi se aseaza in genunchi in fata mea.
-Promit, incepe el sa zica, micute picaturi de sudoare se scurg pe fruntea lui remarcand ca el este stresat, ca de acum, continua el, cine iti va face rau, va avea de aface cu mine, cine te va rani, si eu il voi rani, de cine te vei indragosti...Atunci eu ma voi impaca cu gandul ca surioara mea o sa devina femeie, spune acesta si se ridica saruntandu-mi fruntea.
Raman nemiscata pentru cateva minute, apoi lacrimile se scurg pe fata mea, ajungand undeva pe podea, ii sar in brate ascuzandu-mi fata trista in pieptul lui, ascultand melodia vietii, inima lui. Ma simteam asa de bine, de protejata in bratele lui, era mai mult decat un frate pentru mine, erau un al doilea tata. De ce mereu soarta e asa de cruda cu mine? Si de ce fericirea ezita sa apara?
******
Priveam cum norii acopera luna, cum inca o zi se duce, inca o speranta. O stea luceste cel mai tare dintre toate, o stea imi dea curajul in fiecare seara, in fiecare zi, sa lupt incontinuu, pentru ca lumea este un loc rau si dur, unde oamenii sunt lafel, steaua tatalui meu. Imi pun capul pe genunchi si incep sa visez la familia perfecta, tata viu, mama aceeasi si eu...Exact ca acum ceva timp, dar visele raman vise, visele niciodata nu se implinesc. In gand imi pun o dorinta inocenta ca mama sa redevina ea, pe care o iubeam asa de mult. Lacrimile se scurg usor din ochii mei verzi, atragand atentia brunetului care vine si ma imbratiseaza. Cum as putea eu sa fac chestia asta? Daca eu nu am avut iubirea necesara de ce sa ii fac pe altii sa sufere? De ce sa o fac sa sufere pe cea care mi-a dat viata, pe mama? Se vede ca il iubeste, iar eu nu ma pot opune iubirii ei, nimeni nu poate. Ma retrag din imbratisare, si ma ridic in picioare vrand sa merg in casa, dar brunetul ma apuca de incheietura, lipindu-mi corpul de al lui, cerand din priviri un sarut. Fara macar sa contientizez ceea ce urma sa fac, l-am pleznit....pe cel care il iubesc cel mai mult. Lacrimile mele incep sa curga mai abundent, ajungand precum un rau pe fata mea...
-Sasuke, spun eu incet, te rog nu face asta, ma ranesti mai mult, te rog frumos, dute la mama, iubeste-o cum si ea te iubeste. Termin fraza si alerg spre intrare, lasandu-l pe brunet cu gura cascata, spunandu-mi numele de nenumarate ori.
In casa sunt intampinata de aceeasi atmosfera rece, dura, fara pic de iubire, aceeasi de cand a murit tata. O vad pe mama in bucatarie gatind si pur si simplu.... o imbratisez pe la spate, aceasta scapand un ou pe jos, ramanand socata de gestul meu negandit. Ceea ce am facut a fost un impuls din inima, am nevoie de o imbratisare materna, am nevoie de mama. Imi inec fata trista in parul ei roscat, incepand sa plang mai tare, strangand-o mai tare in brate. Acesta se intoarce cu fata la mine, rupand imbratisarea mama-fica, iar eu, crezand ca vrea sa ma plezneasca imi inchid ochii, dar nu a fost asa pentru ca in urmatorul moment simt cum ea ma imbratiseaza, soptindu-mi incet sa ma linistesc ca totul va fi bine, in timp ce imi mangaia parul rozaliu. Raman socata de gestul ei, iar in inima mea incep sa ma urasc pe mine, pentru tot ce i-am zis. Imbratisarea, cuvintele ei, ma simt atat de bine, nu vreau sa plec, vreau sa raman mereu la pieptul mamei. Dupa un timp, dupa cateva minute superbe, ochii incep sa mi se inchida, o sarut pe obraz in semn de noapte buna si ma duc in camera mea, trantindu-ma pe pat si adormind imbracata. Tristete, atata tristete in inima unui copil ca mine...care incurand face 18 ani.
-Multumesc tata, spun eu incet, iar o ultima lacrima se scurge pe chipul meu.
Ma scuzati pentru eventualele greseli de tastare:\"> sper ca va placut^^
Odododododo ;x
Lumea asta te distruge,Te induce în eroare, Fură tot şi apoi fuge,Te răneşte şi te doare! x333
Gânduri Nespuse, Neştiute şi Inexplicabile