More Than Love...[+16/+17]

[Piersicuta]

Va multumesc pentru comm-uri^^
Sorry ca e scurt:((

More Than Love
Capitolul 4

O lumina alba...este tot ce pot vedea in fata ochilor. Ma atrage spre ea, parca vrand sa imi rada existenta de pe fata pamantului. Durerea imi inunda atat trupul cat si sufletul, incep sa alerg, sa scap de aceea gaura alba care ma atrage spre ea, dar fara efect, deja eram inauntrul ei. Ma trezesc bursc, ochii mei deschizandu-se emanand stralucire, frica si suferinta.
-Sakura! sare pe mine Hinata. Oare ce cauta ea aici? Ce s-a intamplat?
Hinata incepe sa imi povesteasca totul, cum eram sa fiu violata de catre Itachi, tocmai in curtea scolii. Lacrimile incep sa imi inunde fata, nu imi venea sa cred, am crezut ca a fost doar un cosmar de care o sa uit in curand. Sufletul meu plange, sangereaza pentru cel care l-am crezut fratele meu, pentru ca i-am dat sanse, si din atatea sanse s-a nascut dependenta, practic i-am dat teren liber ca sa ma violeze. Ochii mei verzi ii intalnesc pe cei ai Hinatei, care incercau sa ma calmeze, sa imi trimite din curajul lor. O imbratisare, atat de calda, de iubitoare, ma fac sa nu mai plang, sa imi accept cruda viata, oribila soarta. Uneori ii multumesc ca este prietena mea, singura mea prietena adevarata, care ma intelege, care ma iubeste si ma accepta cu tot cu defectele mele.
Pe usa intra Naruto urmat de Neji, care avea bratul bandajat, dar totusi intrebarea ramane, cine ma salvat?
-Sakura ne bucuram ca te-ai trezit, spune Naruto incet, usor suparat. Directorul la exmatriculat pe Itachi si gasca, si isi cere scuze pentru cele intamplate.
Ma ridic de pe patul alb si tare si imi imbratisez prietenii, multumindu-le ca mau salvat din ghearele obsedatului de Itachi. Lacrimile se scurg usor pe fata mea, ajungand pe podeaua rece, disparand intr-un final lafel ca sentimentele mele pentru Itachi. Ei stau si se uita la mine ca la felul al paispe'lea si imi spun dintr-o suflare ca nu ei au fost cei care m-au salvat. Imi las capul in jos, fiind oarecum socata de raspunsul lor si observ ca purtam un hanorac negru, foarte larg. Acest parfum...acest mic indiciu, oare cine este salvatorul meu? De ce ma asteptam la acest miros? De ce imi este atat de cunoscut? Oare cine ma salvat? Usor, usor ametesc, iar prietenii mei ma pun usor inapoi pe pat, eu punandu-le intrebarea care ma sacaie atat de tare.
-Ne-a zis sa nu iti spunem, ci sa iti dam asta, spune Neji calm, si imi intinde o hartiuta roz impaturita, apoi toti trei au iesit din cabinet, cu un micut zambet care le lumina fetele usor triste.
Deschid hartiuta si incep sa citesc atenta randurile cu un scris frumos, caligrafic, usor citabil, parea atat de cunoscut, de asteptat, am innebunit sunt sigura.

Draga Sakura,

Vreau sa ne intalnim diseara, in fata ciresiului din curtea ta, vei vedea adevarata mea fata, la miezul noptii sa fi acolo. Sper sa treci peste socul de astazi si sa te pregatesti pentru urmatorul.
XOXO, Eroul din umbra.

Cine este acest Erou din umbra? De unde imi stie casa? De ce vorbesc singura? Imi scutur capul, si deschid usor usa, cu miscari usoare, silentioase, pasesc usor spre scarile profesorilor, vreau sa plec de la scoala, nu vreau sa mai mi se intample ceva. Am fugit pur si simplu, in timp ce diriginta tipa dupa mine sa ma intorc inapoi, dar nu am ascultat, pur si simplu am lasat inima sa decida ce sa fac. Adrenalina a pus stapanirea pe mine, curajul, nebunia si curiozitatea, vroiam cine este acest erou si mai erau doar 6 ore pana la miezul noptii. Oare este cine ma astept eu sa fie?