More Than Love...[+16/+17]

[Piersicuta]

Yeah, Elz face un fic nou, ideeile nu imi dau pace. Sper sa va placa^^. Nu este cine stie ce fiind primul capitol.

Tip Critica: Orice fel.
DISCLAIMER : Nu deţin nici un personaj din animeul Naruto creat de Masashi Kishimoto şi nu fac profit de pe urma acestora, deasemenea versurile prezente in urmatoarele capitole nu imi apartin

More Than Love
Capitolul 1

~~~Prolog~~~

,,Stateam in micuta mea camera mov, uitandu-ma atent pe fereastra parca incercand sa gasesc pe cineva, sau mai bine zis ceva. Incerc sa numar stelele dar ma pierd inca de la prima incercare. Micutii fulgi de nea cadeau din cerul innegrit semnaland incheierea unui an frumos, bogat si totusi trist. Revelionul, atat de frumos pentru unii, atat de trist pentru mine, il urasc, la fel ca si Craciunul, sarbatorile de iarna ma fac sa imi amintesc de tatal meu, de aceea nu particip la nici o actiune cand vine vorba de ele. Mai bine stau in camera mea, varsand rauri de lacrimi decat sa stau acolo afara sa ma distrez in timp ce tatal meu e mor...
O lacrima se prelinge pe chipul meu alb scaldat in intuneric, urmata de inca una, si inca una. Tatal meu....cel mai bun tata existent, a murit in noaptea de Craciun, intr-un accident sinistru de masina, impreuna cu iubitul meu. Cand am aflat, la frageda varsta de 14 ani, am ramas marcata pe viata, doua persoane dintr-o impuscatura. Ne-a jurat ca nu va pleca niciodata de langa noi, ca ne va iubi si proteja, iar pentru ca a fost atat de bun, ingerii l-au luat, nu merita sa stea intr-o lume asa de rea ca acesta. Il iubeam, il iubesc si il voi iubi mereu pe tata mai mult decat pe mama, pentru ca mama mea.., da mama care mi-a dat viata, este o scorpie pe care o urasc mai mult decat pe cel mai mare dusman al meu. Vine acasa tarziu, cu fel si fel de barbati si sunt uneori supusa perversitatilor lor majore, sanii mei sunt tinta acestor oameni de nimic, iar de fiecare cand se intampla ma plang mamei, iar ea ma intreaba daca mi-a placut? Sau raspunanzu-mi ca trebuie sa fiu pregatita. Pregatita pentru ce? Pentru c***areala?. Off, oftez sonor in timp ce ochii mei verzi varsa lacrimi amare, cu maneca plovarului albastru incerc sa mi le adun, ca nu cumva cineva sa ma vada plangand.
-Tati, oare unde esti? spun eu, punand mana pe geamul rece, cautand pe cer steaua tatalui meu, parca incercand sa ii ating chipul, dar in zadar, Hiroshimi nu este vizibil in acesta noapte, nu este vizibil iarna...
Hiroshimi Haruno, tatal meu, scumpul meu tata, singurul care ma iubeste cu adevarat, acum mort, zacand in mormantul lui mic, fara nici macar o lumanare aprinsa. De ce tata? De ce? De ce nu mai luat si pe mine cu tine?
Ma ridic usor de pe scaun, si pornesc jos, de unde muzica rasuna mai ceva ca in club. Lacrimile mele nu mai inseamna nimic, pentru ca sunt sterse cu timpul, eu nu mai insemn nimic, pentru ca nu mai am in inima cui sa stau.''

Ochii mei verzi, se deschid precum mugurii primavara. Clipesc pentru a acomoda cu lumina din camera. O noua zi, o noua suferinta, un nou barbat adus de mama, inca un risc asumat. Stiu ca este mama, dar pur si simplu o consider o c***a. Parul ei odinioara roz, este acuma rosu ca focul, iar ochii ei albastri sunt acoperiti de niste lentile mari rosii. Buzele ei sunt exagerat de mari, pline de botox, iar sanii ei mai au putin si explodeaza de la silicon. Karin Haruno pe numele ei, este asa zisa mea mama, mama care mi-a dat viata, mama care ma uraste, mama pe care o urasc. S-a schimbat atat de mult de la moartea tatei, incat... cred ca vrea sa ma omoare, sa scape de mine, nu vrea pe cineva care sa ii amintesca de tata. Vederea incepe sa se incetoseze semn ca imi vine sa plang, alung orice gand trist si ma ridic din pat cu scopul de a ma imbraca. O pereche de balerini negrii, o pereche de colanti negri, o bluza alba, lunga sub fund, si o vestuta in carouri sub sani. Off, culoarea negru, culoarea care ma reprezinta, pana si parul meu rozaliu are o suvita neagra, folosesc mai mult negru decat alb, pentru ca viata mea este o lume neagra, incolora...
-Sakura, mars pana jos, vreau sa iti prezint pe cineva, tipa mama mea la mine, ca la un caine, desi cainele ei, Mister FlufyPuff este tratat mai bine ca mine.
Deschid usa mare, maronie si cobor scarile. La parter mama se lingea cu unul care mai mult de 18 ani nu avea, rusine mamii mele ca la 40 de ani ai ei, umbla cu dinastia cu 22 de ani mai mici decat ea, adica de varsta mea. Mama nu imi permite sa am un iubit, pentru ca trebuie mai intai sa treaca pe la ea prin pat, sa vada daca este ,,bun''. Ma rog, deci tipul avea parul negru cu reflexii albastre, corpul bine lucrat, buzele atat de carnoase, ahh, pot spune ca este un vis, un vis inchis cu lacatul pentru mine, pentru ca daca m-ar prinde mama, as ajunge la tata, o idee care mie imi place, dar nu am nimic cu tipul...momentan.. Deci de acum trebuie sa-l numesc ,,tatal’’ meu? Haha, ce ma rad, nu se va intampla asta. Tusesc fortat, anuntandu-mi prezenta in camera, cred ca daca nu tuseam o faceau in fata mea, atat de nesimtiti sunt. Imi dau ochii peste cap asteptand sa vad ce are de zis Karin, dar vad ca se uita la mine ca la felul al paispe'lea de parca mar intreba ce caut aici. Imi dau ochii peste cap si o intreb pe ,,mamica'' mea.
-Mama, spun eu cu scarba, cine este acest tip? Cati ani are? Intreb eu suspicios.
Ahh, si-a deschis ochii, atat de negri, atat de misteriosi, nu m-as mai satura privindu-I, daca as putea toata viata sa ii deslusesc misterele doar uitandu-ma in ochii lui, plutind pe un norisor alb numai eu si el imbratisati, buzele noastre gustandu-se, iar mainile mele jucandu-se in parul lui negru precum noaptea. Imi scutur capul, incercand sa uit acest gand/
-El este Sasuke, Sasuke Uchiha, tatal tau, noul tau tata, spune Karin ranjind cu aceeasi scarba ca a mea.
-Ma faci sa rad, spun eu incepand sa rad, tu crezi ca eu il voi numi pe Sasukepuki al tau ,,tatal meu’’? Sti ceva da-ti foc si stingete cu benzina ca de la mine nu o sa scoti asta, spun eu intorcandu-ma cu spatele, placand spre camera mea.
Doamne ce tupeu pe ea, cica sa ii spun ,,tata’’, maine la ajunul porcilor, ca de la mine nu o sa auda asta. Ajung in camera si ma trantesc in pat, iar usa se tranteste cu forta si pe ea isi face aparitia...Ghiciti cine? Sasukepuki al scumpei mele Karin. Se naspusteste asupra mea parca nu a mai vazut vreodata o fata. Hmm, bine la varsta mea am forme bine conturate, sanii mari, fund bombat, pot face orice baiat sa cada pe spate, dar sunt si tinta numerorsilor nemernici care vor doar o noapte cu mine gen barbatii pe care ii aduce mama.
Ahh ochii lui, atat de mistici, atat de iubitori, ma pierd pur si simplu in ochii lui, nici macar de 2 min. nu il stiu si deja ma indragostesc. Buzele lui, sunt atat aproape de ale mele. Mai aproape....