05-07-2011, 04:11 PM
Ei bine, sper sa va satisfac si cu acest nou capitol. Fara alte introduceri, Enjoy!
Cap. 6 – Umbre
Fugeam cat ma tineau picioarele pe acea alee plina de umbra. Ma uitam dupa cel care ma urmarea. Il cautam cu privirea in stanga si-n dreapta. Cate o umbra imi distragea complet atentia si imi alunga tot curajul si gandirea rationala din mine. O alta umbra mi-a furat privirea, de data asta venind dinspre un tufis. Disparu complet, asa ca inchid ochii si ma sprijin cu spatele de scoarta dura a ciresului batran si gros din spatele meu. Imi mai reglez respiratia iar bataile inimii o apuca inapoi pe calea normalului. Deschid ochii si in fata mea se afiseaza o fetita de vreo cinci sau sase anisori, imbracata intr-o rochita alba, plina de praf, pana deasupra genunchilor. Ochii sai negri ma fixau intr-o privire sadica. Suvitele lungi si blondine, prinse in doua codite neglijente ii ofereau un aspect si mai straniu. In manutele sale mici se afla o papusa cu hainutele rupte, cu plasticul de pe maini si chip sfasiat si cu parul foarte incalcit.
-Vrei sa te joci cu mine? ma intreba ea pe un ton inocent, apropiindu-se cu pasi calculati de mine.
Voiam sa ma dau mai in spate dar nu mai aveam unde. Ma uitam speriata siincercam sa imi calculez sansele de reusita daca o sa o iau la goana. Erau destul de bunicele, dar era posibil in aceiasi masura si un esec. Dar totusi panica era prea mare asa ca am ales varianta usoara. Am luat-o la goana printre crengile uscate de pe jos. Simteam cum piciorul meu deja dadea semne de oboseala, dar nu aveam de gand sa raman langa fiinta aceea extrem de ciudata. O craca totusi ma impiedica sa continui, astfel incat odata incurcat piciorul meu in ea, corpul deja facu contactul brutal cu pamantul rece si umed. Inchid ochii pentru o secunda si ma obisnuiesc cu durerea de cap cauzata de miscarea brusca, iar dupa ce ii deschid i-am zarit piciorusele goale printre frunzele aramii cazute pe pamant. Se apleca grijuliu catre mine si imi atinse usor obrazul cu manuta ei libera, rece si aspra.
-Cu piciorusul bolnav ar fi mai bine doar sa mergi. Imi promiti ca nu mai alergi?
Tonul ei atat de calm, lipsit de griji si plin de dragoste atunci cand mi se adresa ma inspaimanta mereu.
-Ma duc sa iti aduc ceva rece sa pui la obraz. Nu vreau sa se invineteasca un chip atat de frumos ca al tau, mi-a spus dupa care pleca.
Ma ridic in sezut si observ acea umbra plimbandu-se iar.
-Cine esti? am intrebat si vocea mi se opri in gat.
In fata mea, la cam zece metri, aparu… nu, nu poate fi el. Itachi ma privea atat de satisfacut de panica mea incat nici nu se mai obosea sa se mai prezinte.
-Nu te apropia de mine! l-am avertizat eu dar fara rost; continua sa se apropie de mine cu pasii sai siguri. Dispai din viata mea! Lasama-n pace, t***a! am tipat la el cat am putut de tare.
Manuta fetitei de acum doua minute imi pusese pe obraz o compresa cu apa rece. Am reusit sa ii zaresc fustita rupta intr-o parte, probabil chiar pentru mine. Incepu sa fuga cu o viteza incredibila si sari cu gura la gatul lui Itachi. Il auzeam gemand de durere, dupa care pe camasa isi facura aparitia mici dare de sange.
O mana calda si moale ma zguduia mai apoi de umar. Deschid ochii speriata si incep sa gafai.
-Sasuke. eram atat de fericita ca era langa mine.
-S-a intamplat ceva? ma intreba el ingirjorat. Sakura, ai avut un somn asa agitat!
Totusi, desi el nu mai putea de ingrijorare, eu rasuflam usuraca ca am scapat atat de usor din acel cosmar. Ma simteam de parca ar fi fost o crima sa iubesc pe altcineva. Dar daca nu ma trezea acum, cine stie ce imagini groznice ar mai fi putut crea mintea mea?
Ma linistesc intr-un final si zaresc pusa pe bordul masinii o punga din hartie. Sasuke vazu ca ma uit la ea si ma informa ca a luat ceva de mancare de la un fast-food. Deschid pachetul in timp ce Sasuke deja rotea cheia in contact, iar motorul masinii incepu sa toarca linistit. Brunetul lua din spate o punga identica cu a mea de unde a scos un hamburger pe care a inceput sa il manance in timp ce conducea.
-Ar fi o idee rea daca iti cer sa imi povestesti ce s-a intamplat in vis? ma intreba el calm, cu ochii la drum.
Am inceput sa ii povestesc fiecare particica din visul meu, strangandu-mi genunchii la piept ca sa retraiesc cu mai putina intensitate momentele acelea groaznice. Un semafor il facu pe Sasuke sa puna frana si sa apuce sa ma privesca pentru cateva momente in ochi. Intinse mana catre chipul meu si il mangaie usor. Ii tineam mana intr-a mea de parca nu as mai fi vrut sa ii dau drumul niciodata. De parca voiam sa profit de acea caldura divina din ea care ma linistea la fiecare atingere. Ne priveam intens in ochi si nu voiam sa mutam sub orice chip privirea in alta parte. Chipurile noastre se apropiau mai mult, si mai mult. Era ca o numaratoare inversa: cinci centimetri, patru centimetri, trei centimetri, dar s-a oprit. Sangele imi circula de nebun prin vene si imi infunda urechile. Brunetul ofta trist si incepu din nou sa conduca, adus inapoi pe pamant de soferii care il asteptau clacsonand. Isi lua mana pentru cateva secunde din stransoarea mea si o muta pe schimbatorul de viteze, dupa care o cauta pe a mea si o strangea cu afectiune. Mi-am lasat capul pe umarul sau pri priveam drumul. Atatea ganduri au reusit sa ma cuprinda…
Oare acel vis vrea sa prevesteasca ceva, sau e doar una din “operele†subconstientului meu? Orice ar fi, ajung la concluzia ca e o tampenie. Una buna totusi, l-a adus pe Sasuke ceva mai aproape de mine.
Masina se opri brusc langa o padurice, iar vocea blanda a brunetului ma invita la o mica plimbare inainte de a ajune acasa. Stai, acasa? Deci nu mai trebuie sa imi caut apartament? Desi ideea ma incanta, ba chiar ma aducea in extaz, totusi ma simteam putin ciudat sa locuiesc cu un baiat. Dar totusi am lasat asta intr-un coltisor al cutiei mele mentale pentru mai tarziu.
Am inceput sa merg dupa brunet care admira locurile si se bucura de fiecare gura de aer proaspat. Mi-a luat doar cateva secunde sa vad acel cires urias… perfect identic cu cel din visul meu.
-Vreau sa testez ceva, asteapta putin aici te rog, i-am spus brunetului luandu-mi inima in dinti.
Am mers la acel cires si ma uitam cu atentie de jur imprejur. Am ajuns in spatele lui, unde au inceput sa ma innebuneasca iar alte umbre. Am inceput sa tip…
~ Va urma! ~
Ei bine, sper ca v-a placut! Din cauza voastra, inspiratia mea curge ca apaa asa ca next-ul este in lucru. Sper sa il termin curand! Bye >:D<
Cap. 6 – Umbre
Fugeam cat ma tineau picioarele pe acea alee plina de umbra. Ma uitam dupa cel care ma urmarea. Il cautam cu privirea in stanga si-n dreapta. Cate o umbra imi distragea complet atentia si imi alunga tot curajul si gandirea rationala din mine. O alta umbra mi-a furat privirea, de data asta venind dinspre un tufis. Disparu complet, asa ca inchid ochii si ma sprijin cu spatele de scoarta dura a ciresului batran si gros din spatele meu. Imi mai reglez respiratia iar bataile inimii o apuca inapoi pe calea normalului. Deschid ochii si in fata mea se afiseaza o fetita de vreo cinci sau sase anisori, imbracata intr-o rochita alba, plina de praf, pana deasupra genunchilor. Ochii sai negri ma fixau intr-o privire sadica. Suvitele lungi si blondine, prinse in doua codite neglijente ii ofereau un aspect si mai straniu. In manutele sale mici se afla o papusa cu hainutele rupte, cu plasticul de pe maini si chip sfasiat si cu parul foarte incalcit.
-Vrei sa te joci cu mine? ma intreba ea pe un ton inocent, apropiindu-se cu pasi calculati de mine.
Voiam sa ma dau mai in spate dar nu mai aveam unde. Ma uitam speriata siincercam sa imi calculez sansele de reusita daca o sa o iau la goana. Erau destul de bunicele, dar era posibil in aceiasi masura si un esec. Dar totusi panica era prea mare asa ca am ales varianta usoara. Am luat-o la goana printre crengile uscate de pe jos. Simteam cum piciorul meu deja dadea semne de oboseala, dar nu aveam de gand sa raman langa fiinta aceea extrem de ciudata. O craca totusi ma impiedica sa continui, astfel incat odata incurcat piciorul meu in ea, corpul deja facu contactul brutal cu pamantul rece si umed. Inchid ochii pentru o secunda si ma obisnuiesc cu durerea de cap cauzata de miscarea brusca, iar dupa ce ii deschid i-am zarit piciorusele goale printre frunzele aramii cazute pe pamant. Se apleca grijuliu catre mine si imi atinse usor obrazul cu manuta ei libera, rece si aspra.
-Cu piciorusul bolnav ar fi mai bine doar sa mergi. Imi promiti ca nu mai alergi?
Tonul ei atat de calm, lipsit de griji si plin de dragoste atunci cand mi se adresa ma inspaimanta mereu.
-Ma duc sa iti aduc ceva rece sa pui la obraz. Nu vreau sa se invineteasca un chip atat de frumos ca al tau, mi-a spus dupa care pleca.
Ma ridic in sezut si observ acea umbra plimbandu-se iar.
-Cine esti? am intrebat si vocea mi se opri in gat.
In fata mea, la cam zece metri, aparu… nu, nu poate fi el. Itachi ma privea atat de satisfacut de panica mea incat nici nu se mai obosea sa se mai prezinte.
-Nu te apropia de mine! l-am avertizat eu dar fara rost; continua sa se apropie de mine cu pasii sai siguri. Dispai din viata mea! Lasama-n pace, t***a! am tipat la el cat am putut de tare.
Manuta fetitei de acum doua minute imi pusese pe obraz o compresa cu apa rece. Am reusit sa ii zaresc fustita rupta intr-o parte, probabil chiar pentru mine. Incepu sa fuga cu o viteza incredibila si sari cu gura la gatul lui Itachi. Il auzeam gemand de durere, dupa care pe camasa isi facura aparitia mici dare de sange.
O mana calda si moale ma zguduia mai apoi de umar. Deschid ochii speriata si incep sa gafai.
-Sasuke. eram atat de fericita ca era langa mine.
-S-a intamplat ceva? ma intreba el ingirjorat. Sakura, ai avut un somn asa agitat!
Totusi, desi el nu mai putea de ingrijorare, eu rasuflam usuraca ca am scapat atat de usor din acel cosmar. Ma simteam de parca ar fi fost o crima sa iubesc pe altcineva. Dar daca nu ma trezea acum, cine stie ce imagini groznice ar mai fi putut crea mintea mea?
Ma linistesc intr-un final si zaresc pusa pe bordul masinii o punga din hartie. Sasuke vazu ca ma uit la ea si ma informa ca a luat ceva de mancare de la un fast-food. Deschid pachetul in timp ce Sasuke deja rotea cheia in contact, iar motorul masinii incepu sa toarca linistit. Brunetul lua din spate o punga identica cu a mea de unde a scos un hamburger pe care a inceput sa il manance in timp ce conducea.
-Ar fi o idee rea daca iti cer sa imi povestesti ce s-a intamplat in vis? ma intreba el calm, cu ochii la drum.
Am inceput sa ii povestesc fiecare particica din visul meu, strangandu-mi genunchii la piept ca sa retraiesc cu mai putina intensitate momentele acelea groaznice. Un semafor il facu pe Sasuke sa puna frana si sa apuce sa ma privesca pentru cateva momente in ochi. Intinse mana catre chipul meu si il mangaie usor. Ii tineam mana intr-a mea de parca nu as mai fi vrut sa ii dau drumul niciodata. De parca voiam sa profit de acea caldura divina din ea care ma linistea la fiecare atingere. Ne priveam intens in ochi si nu voiam sa mutam sub orice chip privirea in alta parte. Chipurile noastre se apropiau mai mult, si mai mult. Era ca o numaratoare inversa: cinci centimetri, patru centimetri, trei centimetri, dar s-a oprit. Sangele imi circula de nebun prin vene si imi infunda urechile. Brunetul ofta trist si incepu din nou sa conduca, adus inapoi pe pamant de soferii care il asteptau clacsonand. Isi lua mana pentru cateva secunde din stransoarea mea si o muta pe schimbatorul de viteze, dupa care o cauta pe a mea si o strangea cu afectiune. Mi-am lasat capul pe umarul sau pri priveam drumul. Atatea ganduri au reusit sa ma cuprinda…
Oare acel vis vrea sa prevesteasca ceva, sau e doar una din “operele†subconstientului meu? Orice ar fi, ajung la concluzia ca e o tampenie. Una buna totusi, l-a adus pe Sasuke ceva mai aproape de mine.
Masina se opri brusc langa o padurice, iar vocea blanda a brunetului ma invita la o mica plimbare inainte de a ajune acasa. Stai, acasa? Deci nu mai trebuie sa imi caut apartament? Desi ideea ma incanta, ba chiar ma aducea in extaz, totusi ma simteam putin ciudat sa locuiesc cu un baiat. Dar totusi am lasat asta intr-un coltisor al cutiei mele mentale pentru mai tarziu.
Am inceput sa merg dupa brunet care admira locurile si se bucura de fiecare gura de aer proaspat. Mi-a luat doar cateva secunde sa vad acel cires urias… perfect identic cu cel din visul meu.
-Vreau sa testez ceva, asteapta putin aici te rog, i-am spus brunetului luandu-mi inima in dinti.
Am mers la acel cires si ma uitam cu atentie de jur imprejur. Am ajuns in spatele lui, unde au inceput sa ma innebuneasca iar alte umbre. Am inceput sa tip…
~ Va urma! ~
Ei bine, sper ca v-a placut! Din cauza voastra, inspiratia mea curge ca apaa asa ca next-ul este in lucru. Sper sa il termin curand! Bye >:D<
![[Imagine: Lawliet.gif]](http://i286.photobucket.com/albums/ll114/Xanime_fanaticX010/Death%20Note/Lawliet.gif)
Cioco mania :pls: ^_^