Prietenie sau ura...

[Zuzy Is Angell]

scz de intarziere si cum v-am promis o sa va zik si zilele in care vor aparea capitoele
Lent dar totusi in viteza - marti, 5 iulie
A story+18 - marti, 5 iulie
Prietenie sau ura - azi, 3 iulie
Faima inainte de orice - luni, 4 iulie
P.S.-pentru a afla cand se vor afisa urmatoarele capitole( dupa ce le postez pe astea) accesati-mi profilul



Cap. 12 p.1[O veste distrugatoare]

Dar nu apuc sa ies din birou ca dau peste o figura necunoscuta. Ma dau cativa pasi inapoi si iau pozitica de lupta.
-Stai calme printesa, nu vreau sa-ti fac nimic.spunea barbatul din fata mea. Am crezut doar ca aici e baia.ma minte el cu nerusinare.
De unde stiu ca ma minte? Deoarece ii vedeam aura. Una spunea el si alta spunea aura lui. Imi revin in pozitia de „drepti” si dispar intr-un nor de fum. Unde m-am dus? La Alex in dormitor. De ce? Pentru a-l intreba cine e barbatul de jos. Cum sunt eu foarte norocoasa, am intrat fix cand el iesea de la dus. Dece se intampla mereu asta? Acum sa revenim. Ii spun sa-si ia ceva pe el si ca ave de discutat. Dupa ce se imbraca ma intreaba ce vreau.
-Cine e tipul de jos? Satin, ochi caprui, o privire care arunca fulgere si slabanog.
-Prietenul lui sormea, de ce?ma intreaba el destul de ingrijorat.
-Am cam facut cunostinta cu el intr-un fel sau altul.spun eu ridicandu-ma in picioare sa plec.
Nu inchid bine usa incaperii din care am iesit, ca dau peste aceeasi persoana. Ma sperii putin, dar in urmatoarea fractiune de secunda ma trezesc in camera lui Alex, mai precis in patul lui. Ma uit in stanga si in dreapta si-l observ lipit de usa incaperii. De ce nu puteam afla ce spune aura sa? Ei bine, el este singura persoana pe care puterile mele nu functioneaza. Ciudat? Va spun eu ce este ciudat. Ciudat este tipul peste care tot dau si am vaga impresie ca brunetul stie mai multe decat lasa sa se vada. Deodata simt parca niste ace care imi inteapa tot corpul. Am mai avut odata aceasta senzatie, dar s-a intamplat cand…..Oh, nu! Sar ca si arsa din pat, il indepartez pe brunet din usa si ies din camera, indreptandu-ma spre camera mea. Ma duc la noptiera de langa pat si incep sa scotocesc fiecare sertaras.
-Nu mai e.soptesc eu.
-Asta cauti?se aude o voce, care se pare ca venea din pragul usi.
Intorc capul si vad ca era acelasi nenorocit de mai devreme. Deci asta cauta. Ma ridic de jos si ii spun sa mi-o dea inapoi, dar din pacate nu sunt ascultata. Incearca sa o sfarame, insa nu-i prea reuseste. Se uita cand la mine, cand la lacat si imi arunca o privire gen:”A avut dreptate.”. Aceleasi ace ca mai devreme ma cuprind si cad jos. S-a mai intamplat asta cand l-a avut Karin, dar durerea nu se simtea asa de tare. Ceva nu este in regula cu tipul asta si nu ma voi lasa pana nu aflu.
-Se pare ca a avut dreptate. Nu pot face nimic atata timp cat purtatorul este in viata.
Dupa ce spune asta arunca lantisorul in pat si pleaca. Ma ridic repede de jos si il insfac, iar apoi il bag in buzunar. Asta a fost o lectie sa nu-l mai lasa in dormitor, sau in oricare alt loc. dupa o zi asa agitata, cred ca merit si eu putina odihna. Ma trantesc pe suprafata moale si alba a patului si adorm instantaneu.

Alex:

Stateam in camera mea si incercam sa adorm. A fost o zi destul de zbuciumata. Oare ar fi bine daca i-as spune? Nu, nu cred ca este o idee buna. Totusi nu-mi vine sa cred.
~~Flashbake~~
Eram in biroul tatei si vorbeam cu el despre niste afaceri si deodata imi suna telefonul.
-Alo?raspund eu cu putine semne de intrebare, deoarece nu cunosteam numarul.
-Nu intreba cine sunt, ci doar asculta cu atentie. Familia regala nu mai exista.spune persoana de la celalalt capat.
Nu apuc sa mai intreb ceva ca se intrerupe.
~~EndFlashbake~~
Se pare ca regele si regina nu mai sunt. stiu ca aveau multi dusmani, dar cum au putut sa lase garda jos? Off….sunt atat de multe intrebari, iar eu nu ma simt in stare in acest moment sa le caut un raspuns. Incerc sa adorm, dar tipetele care veneau de afara nu ma lasau in pace. Ma ridic din pat, ma indrept spre usa, o deschid si fac cativa pasi spre scari. Nu apuc sa pun piciorul pe a doua scara ca o vad pe roscata cum trece pe langa mine ca fulgerul si intra in camera ei. Mda, se pare ca a aflat. Ma intorc la o suta optzeci de grade si ma indrept cu pasi marunti spre camera ei. Pun urechea la usa si incerc sa aud ce se petrece dincolo de bucata de lemn. Tipete? Nu. Lucruri aruncate de perete? Da. Lampa cum este aruncata pe geam? Da. De unde stiu de lampa? Am vazuta pe peretele din sticla de la capatul holului. Deschid incet usa si o vad cu statea jos cu genunchi la piept si plangea. Ce viata amara. Sa pleci de acasa la o varsta frageda, sa lucrezi intr-un bordel, deoarece celelalte locuri de munca erau ziua si erai la scoala, sa afli ca ai o sora care te uraste si acum sa afli si ca parinti tai sunt decedati? Cate i se vor mai sparge in cap? Toata indiferenta pe care o am in suflet pentru ea, acum a discparut si a fost inlocuita cu un sentiment de….mila? Nu, este un sentiment care ma indeamna sa ma duc la ea si sa o iau in brate, sa-i spun ca totul o sa fie bine ca ii voi fi alaturi. Pentru nicio alta persoana nu am simtit asta pana acum, mai ales pentru o fata. Inchid usa si ma intorc la mine in dormitor. Ma trantesc in pat si adorm cu gandul la ea.

~~To be Continued~~