02-07-2011, 05:11 PM
Thx. M/am obisnuit cu ideea ca scrierile mele nu sunt prea lecturate. Am postat pe mai multe forumuri, chiar am publicat in doua reviste, dar cititori am avut putini.
Ma flatezi cu " minunatia asta " ;)) ... Ei bine, la noi, in Romania se petrece actiunea, Bucuresti, in prezent.
- Ne despărţea doar un perete, se strâmbă el, cu afectare, amintindu-şi. Dar cred că ştiaţi şi asta, adăugă ameninţător.
- Am fost şi la el, săptămâna trecută, zise ea, cu voce joasă.
- Da?... se miră Desalonta. Şi, cum de mai trăieşte după vizita voastră?... adăugă sarcastic.
- Nu suntem aşa de periculoase, rânji Andreea. De altfel, ştii bine că n-avem voie să ne atingem de voi.
- Ah, şi eu care credeam că ăsta a fost un avertisment, bombăni el, masându-şi braţul rănit. Dacă o faceţi, veţi fi nişte vânători vânaţi, mai spuse, cu satisfacţie în glas. Şi nu v-ar sta prea bine, nu? Rymnotech-ul are protecţie totală; aţi început drăguţ, dar nu ştiu dacă veţi mai scăpa de misiunea asta.
- Ştii ceva, amice? strigă Adelina, nervoasă. N-am de gând să ascult cum îmi dă mie note un Regis de doi bani! Stai acolo cuminte, pe curu’ tău, dacă nu vrei să-ţi provoc o durere de zile mari…
Andreea îşi înăbuşi râsul. Mariusz zâmbi, compasional.
- De ce te ofensezi, doamnă vânător? N-am spus nimic rău despre dumneata.
- Te-am împuşcat ca să încetezi cu “ nu ştiu cu ce se mănâncă “ . Am venit să te avertizăm cu o chestie.
- Asta am făcut şi cu domnul Roxolan. N-a mai auzit de noi, dupa asta, completă Andreea.
- Suntem obligaţi moral să facem treaba asta. E datoria noastră.
- Bine, oftă Mariusz. Vă ascult.
Andreea se apropie de geam şi ridică una din lamele jaluzelei. Nimeni nu bănuia nimic, angajaţii îşi vedeau de treburile lor.
- Ştii desigur ce anume ne deranjează la persoana dumitale.
- Că eşti o antichitate care trebuia să fie demult oale şi surcele, e treaba ta, zise Adelina. Pe noi ne deranjează pericolul care îl prezentă partea ta negativă. Bine, n-ai omorât pe nimeni, dar o poţi face oricând.
- Vorbim de hiperactivitatea şi de magnetismul dumitale sexual. Te respectăm ca legendă printre Căluşari, dar valenţele tale de zburător nu dau bine. Eşti de o complexitate morbidă, domnule.
- Într-un cuvânt, abstinenţă totală, căci dacă până acum, am auzit de femei leşinate sau intrate în comă dintr-un simplu sărut, din pricina electricităţii din corpul dumitale - spuse Andreea, încercând să rămână serioasă - dacă omori pe cineva, nu te vom mai cruţa.
- Nu, zău?... zâmbi Mariusz.
- Chiar de-ar fi să vă întoarcem unul împotriva celuilalt.
- Şi probabil de a o ucide pe Florenţa, înainte, nu? sugeră el, făcând o asociere cu propunerea lui Leonard.
- Da, aprobă Adelina, clătinând din cap. Nu ne-ar face plăcere, să ştii.
- Hm, vă cred, răspuse Desalonta, cu un rictus şi se ridică de la birou. Mergeţi liniştite atunci, le mai zise. Sursele voastre sunt destul de slabe, dacă n-aţi aflat că medicul meu lucrează la un tratament pentru problema asta, deci nu există riscul de a răni măcar pe cineva, în următoarea perioadă ori secol. Oricum, nu din cauza pe care aţi adus-o voi în discuţie…
- Tratament?! Ce tratament? sări Adelina, uimită.
- Vă pun în legătură cu Edgar, medicul meu. Dacă doriţi, adăugă cu un zâmbet bonom.
- Edgar Stancovici? întrebă blonda, cu un fel de teamă. Mariusz încuviinţă. Dacă e el, atunci putem pleca liniştite, într-adevăr. N-ai putea fi pe mâini mai bune decât ale dumnealui.
Zâmbi politicos şi se retrase spre uşă. Cele două făcură un gest de rămas bun şi ieşiră din cabinet, lăsându-l pe Mariusz într-o cumplită ceaţă.
Formă numărul de interior al medicului. În timp ce suna, Edgar se ivi pe uşa biroului. Trase fotoliul pe care sezuse Adelina şi se aşeză repede.
Ma flatezi cu " minunatia asta " ;)) ... Ei bine, la noi, in Romania se petrece actiunea, Bucuresti, in prezent.
- Ne despărţea doar un perete, se strâmbă el, cu afectare, amintindu-şi. Dar cred că ştiaţi şi asta, adăugă ameninţător.
- Am fost şi la el, săptămâna trecută, zise ea, cu voce joasă.
- Da?... se miră Desalonta. Şi, cum de mai trăieşte după vizita voastră?... adăugă sarcastic.
- Nu suntem aşa de periculoase, rânji Andreea. De altfel, ştii bine că n-avem voie să ne atingem de voi.
- Ah, şi eu care credeam că ăsta a fost un avertisment, bombăni el, masându-şi braţul rănit. Dacă o faceţi, veţi fi nişte vânători vânaţi, mai spuse, cu satisfacţie în glas. Şi nu v-ar sta prea bine, nu? Rymnotech-ul are protecţie totală; aţi început drăguţ, dar nu ştiu dacă veţi mai scăpa de misiunea asta.
- Ştii ceva, amice? strigă Adelina, nervoasă. N-am de gând să ascult cum îmi dă mie note un Regis de doi bani! Stai acolo cuminte, pe curu’ tău, dacă nu vrei să-ţi provoc o durere de zile mari…
Andreea îşi înăbuşi râsul. Mariusz zâmbi, compasional.
- De ce te ofensezi, doamnă vânător? N-am spus nimic rău despre dumneata.
- Te-am împuşcat ca să încetezi cu “ nu ştiu cu ce se mănâncă “ . Am venit să te avertizăm cu o chestie.
- Asta am făcut şi cu domnul Roxolan. N-a mai auzit de noi, dupa asta, completă Andreea.
- Suntem obligaţi moral să facem treaba asta. E datoria noastră.
- Bine, oftă Mariusz. Vă ascult.
Andreea se apropie de geam şi ridică una din lamele jaluzelei. Nimeni nu bănuia nimic, angajaţii îşi vedeau de treburile lor.
- Ştii desigur ce anume ne deranjează la persoana dumitale.
- Că eşti o antichitate care trebuia să fie demult oale şi surcele, e treaba ta, zise Adelina. Pe noi ne deranjează pericolul care îl prezentă partea ta negativă. Bine, n-ai omorât pe nimeni, dar o poţi face oricând.
- Vorbim de hiperactivitatea şi de magnetismul dumitale sexual. Te respectăm ca legendă printre Căluşari, dar valenţele tale de zburător nu dau bine. Eşti de o complexitate morbidă, domnule.
- Într-un cuvânt, abstinenţă totală, căci dacă până acum, am auzit de femei leşinate sau intrate în comă dintr-un simplu sărut, din pricina electricităţii din corpul dumitale - spuse Andreea, încercând să rămână serioasă - dacă omori pe cineva, nu te vom mai cruţa.
- Nu, zău?... zâmbi Mariusz.
- Chiar de-ar fi să vă întoarcem unul împotriva celuilalt.
- Şi probabil de a o ucide pe Florenţa, înainte, nu? sugeră el, făcând o asociere cu propunerea lui Leonard.
- Da, aprobă Adelina, clătinând din cap. Nu ne-ar face plăcere, să ştii.
- Hm, vă cred, răspuse Desalonta, cu un rictus şi se ridică de la birou. Mergeţi liniştite atunci, le mai zise. Sursele voastre sunt destul de slabe, dacă n-aţi aflat că medicul meu lucrează la un tratament pentru problema asta, deci nu există riscul de a răni măcar pe cineva, în următoarea perioadă ori secol. Oricum, nu din cauza pe care aţi adus-o voi în discuţie…
- Tratament?! Ce tratament? sări Adelina, uimită.
- Vă pun în legătură cu Edgar, medicul meu. Dacă doriţi, adăugă cu un zâmbet bonom.
- Edgar Stancovici? întrebă blonda, cu un fel de teamă. Mariusz încuviinţă. Dacă e el, atunci putem pleca liniştite, într-adevăr. N-ai putea fi pe mâini mai bune decât ale dumnealui.
Zâmbi politicos şi se retrase spre uşă. Cele două făcură un gest de rămas bun şi ieşiră din cabinet, lăsându-l pe Mariusz într-o cumplită ceaţă.
Formă numărul de interior al medicului. În timp ce suna, Edgar se ivi pe uşa biroului. Trase fotoliul pe care sezuse Adelina şi se aşeză repede.
One whistle makes their god
Uploaded with ImageShack.us
Scriu: Regis de Aeternum - proza
Citesc: Capitulare, Rape me my friend.
Public aici:
http://suspans.ro/literatura/proza/blestemat
Uploaded with ImageShack.us
Scriu: Regis de Aeternum - proza
Citesc: Capitulare, Rape me my friend.
Public aici:
http://suspans.ro/literatura/proza/blestemat