01-07-2011, 06:43 PM
Buna dragilor. Am venit cu nextul. Mi-a venit si mie in sfarsit inspiratia si am facut si capitolul 2 la acest fic. Deci, va urez: Lectura Placuta !!!
Este chiar mostenitorul marelui rege Muriho Uchiha? Wow! Dar ce cauta aici la ora asta? Nu ar fi trebuit sa fie la palat?
Pai acesta a fost capitolul al 2-lea. Sper ca va placut. AStept cat mai multe commuri, pareeri si desigur critici cat mai dure.
Va pup dulce.
Bye.
Who I Really Am?
Capitolul 2
- Fericirea apare pentru prima oara in viata cuiva -
Este chiar mostenitorul marelui rege Muriho Uchiha? Wow! Dar ce cauta aici la ora asta? Nu ar fi trebuit sa fie la palat?
Pentru un moment uit de toata durerea si suferinta pe care le simteam. Eram incremenita. Totul in jurul meu disparuse, eram numai eu si el. Stateam nemiscati si ne uitam unul la altul. Ma privea adanc in ochi, facandu-ma sa-mi pierd mintile. Ochii lui de un negru atat de intens erau plini de blandete si bunatate, ma inebuneau. Mi-am adancit si mai mult privirea in a lui, pentru a putea trece de acel abis imbietor si a putea vedea in interiorul lui, a sufletului sau. Negrul parca nu se mai termina, cu cat ne adanceam mai mult privirile, cu atat mai apasator si mai intens, era infinit. Oricat de mult m-as fi straduit sa trec de infinitul abis nu as putea, era imposibil.
Nimeni nu facea nimic. Doar stateam pierduti fiecare in ochii celuilalt. Parca amandoi asteptam ca celalalt sa faca sau sa zica ceva, dar niciunul dintre noi nu avea curajul sa faca asta. Cred ca am stat asa ceva. Nici nu mai simteam cum trece timpul, parca era oprit in loc pentru a simti momentul. Secundele treceau, minutele la fel, poate ca si orele, dar mie nu-mi pasa, nu ma mai interesa. Pentru prima data in viata mea nu vreau sa se terminte ceva, vreau ca acest moment sa dureze la nesfarsit. Cat de pacat ca intr-o anumita clipa totul se va sfarsi, iar fericirea mea va fi spulberata, acum si pentru totdeauna. Stai, ce? Ce tocmai am simtit, sau mai bine zis simt? Nu-mi vine sa cred, pentru prima data de cand traiesc simt acest sentiment de fericire, de bucurie. Este atat de placut. Fara sa-mi dau seama, pe fata mea si-a facut loc un mic, mai mare, zambet. Este ca un fel de miracol pentru mine. Este atat de bines a zambesti.
Deodata tot peisajul devine si mai divin. El isi misca in repaus bratul, punandu-si incetisor palma calda, care emana atata blandete si caldura, pe obrazul meu fin si plin de lacrimi. Simteam cum lacrimile inghetasera si acum se topeau, exact ca zapada primavera, iar acel zambet dulce de pe buzele mele era ca un ghiocel plapand ce anunta sosirea primavera, plecarea cumplitei ierni si alunga toata triustetea, durerea si suferinta din sufletul meu, din inima, din mine. Uitasem de tot. Simteam numai fericire si bucurie., iar asta se putea observa foarte usor.
Eu inca nu dedeam nici un fel de semn de viata, eram atat de fermecata, de vrajita de el, de orice lucru mic si insemnat care era legat de el. Totul in jurul meu, de fapt al nostru, era magic, parca eram intr-un basm, cel mai frumos si magic basm care ar putea exista vreodata. Cerul nu mai era sumbru, posomorat si trist, ci vessel, bucuros si foarte fericit, exact ca mine. Soarele ne zambea cu cel mai mare si plin de puritate si iubire zambert pe care il avea. Razele lui straluceau orbitor de frumos si ferecator, incalzind Pamantul si o data cu el si inimile nostre inghetate. Copacii din jurul nostrum erau roz, semanand cu vata de zahar, raspandind peste tot in jurul lor un miros dulceag si divin, imbatator de dulce, minunat. Iarba pe care ne aflam capatase un verde atat de deschis, de plin de viata si culoare, care te facea sa vrei sa stai intins acolo, in mijloc naturii care acum semana cu o lume mirifica de basm.
Noi ne apropiam din ce in ce mai mult unul de altul, niciunul din noi nestiind ce avea sa se intample. Privirile noastre erau inca nedespartite. Din momentul in care ne-am privit pentru prima oara in ochi nu ne-am mai putut despartii, am ramas inghetati, inghetati de prea multa fericire si blandete. Ochii lui aveau ceva special, ceva ce ma facea sa mor sa-I vad, sa-iexplorez si sa-i iubesc. Inima incepea sa-mi bata din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trecea, iar eu ma simteam din ce in ce mai bine. Golul din inima mea nu mai era acolo. Nu mai simteam nici un fel de durere, tristete sau suferinta. Totul era perfect, poate cam prea perfect. Oricum ar fi mie imi place extreme de mult, ma facea sa ma simt implinita, vie, reala, eu cu adevarat. Simteam ca si cum toata acea durere si tristete pe care am simtit-o sa fie doar o masca pentru persoana care sunt eu cu adevarat. Tocmai acum imi dau seama, dupa optisprezece ani atat de grei, de durerosi si de sangerosi pentru inima mea, acum imi dau seama ca in nici o clipa pana acum nu am fost cu adevarat eu. Dupa atatia ani in care sufletul si inima mea plangeau dupa fericire si iubire, ani in care eu am crezut ca va fi prea tarziu sa mai ajung la fericire, totul s-a schimbat. Poate ca am gasit si schimbarea de care aveam nevoie. Totul este minunat.
Pur si simplu nu ma pot oprii din zambit cand ma uit la el. Ma simt apreciata, in siguranta, iubita. El ma face sa ma simt mai bine decat se poate. Ma face sa zambesc, sa uit de probleme si tristete, sa vreau sa-mi traiesc cu adevarat viata, sa nu mai fie o povara pentru mine faptul ca exist. Totul a incep in sfarsit sa capete contur. Viata mea tocmai acum incepe cu adevarat, iar eu pot sa zic pentru prima oara ca nu este prea tarziu pentru nimic, dar mai ales pentru fericire. Este totul bine in sfarsit.
Intr-o fractiune de secunda totul devine si mai perfect decat este, deoarece el se apropie de mine din ce in ce mai mult. Chiar daca o face cu o viteza mai mica decat a melcului, tot este perfect. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, mai exact de fata mea. Ii pot simti parfumul. Mirosul emanat de el este divin. Nu exista nici un coltisor al mintii mele care sa nu fie invadat de el, care sa mai poata gandii logic, care sa nu fie afectat de fericire. Este cu adevarat cel mai frumos moment din viata mea, pe care cu siguranta nu-l voi putea uita vreodata, nici daca as vrea. Raman socata de ceea ce fata. Nu pot spune ca nu imi place, dar ... nici nu stiu ce sa zic. Este o senzatie atat de placuta, incat nici nu stiu cum sa o mai descriu. Deodata … .
Nimeni nu facea nimic. Doar stateam pierduti fiecare in ochii celuilalt. Parca amandoi asteptam ca celalalt sa faca sau sa zica ceva, dar niciunul dintre noi nu avea curajul sa faca asta. Cred ca am stat asa ceva. Nici nu mai simteam cum trece timpul, parca era oprit in loc pentru a simti momentul. Secundele treceau, minutele la fel, poate ca si orele, dar mie nu-mi pasa, nu ma mai interesa. Pentru prima data in viata mea nu vreau sa se terminte ceva, vreau ca acest moment sa dureze la nesfarsit. Cat de pacat ca intr-o anumita clipa totul se va sfarsi, iar fericirea mea va fi spulberata, acum si pentru totdeauna. Stai, ce? Ce tocmai am simtit, sau mai bine zis simt? Nu-mi vine sa cred, pentru prima data de cand traiesc simt acest sentiment de fericire, de bucurie. Este atat de placut. Fara sa-mi dau seama, pe fata mea si-a facut loc un mic, mai mare, zambet. Este ca un fel de miracol pentru mine. Este atat de bines a zambesti.
Deodata tot peisajul devine si mai divin. El isi misca in repaus bratul, punandu-si incetisor palma calda, care emana atata blandete si caldura, pe obrazul meu fin si plin de lacrimi. Simteam cum lacrimile inghetasera si acum se topeau, exact ca zapada primavera, iar acel zambet dulce de pe buzele mele era ca un ghiocel plapand ce anunta sosirea primavera, plecarea cumplitei ierni si alunga toata triustetea, durerea si suferinta din sufletul meu, din inima, din mine. Uitasem de tot. Simteam numai fericire si bucurie., iar asta se putea observa foarte usor.
Eu inca nu dedeam nici un fel de semn de viata, eram atat de fermecata, de vrajita de el, de orice lucru mic si insemnat care era legat de el. Totul in jurul meu, de fapt al nostru, era magic, parca eram intr-un basm, cel mai frumos si magic basm care ar putea exista vreodata. Cerul nu mai era sumbru, posomorat si trist, ci vessel, bucuros si foarte fericit, exact ca mine. Soarele ne zambea cu cel mai mare si plin de puritate si iubire zambert pe care il avea. Razele lui straluceau orbitor de frumos si ferecator, incalzind Pamantul si o data cu el si inimile nostre inghetate. Copacii din jurul nostrum erau roz, semanand cu vata de zahar, raspandind peste tot in jurul lor un miros dulceag si divin, imbatator de dulce, minunat. Iarba pe care ne aflam capatase un verde atat de deschis, de plin de viata si culoare, care te facea sa vrei sa stai intins acolo, in mijloc naturii care acum semana cu o lume mirifica de basm.
Noi ne apropiam din ce in ce mai mult unul de altul, niciunul din noi nestiind ce avea sa se intample. Privirile noastre erau inca nedespartite. Din momentul in care ne-am privit pentru prima oara in ochi nu ne-am mai putut despartii, am ramas inghetati, inghetati de prea multa fericire si blandete. Ochii lui aveau ceva special, ceva ce ma facea sa mor sa-I vad, sa-iexplorez si sa-i iubesc. Inima incepea sa-mi bata din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trecea, iar eu ma simteam din ce in ce mai bine. Golul din inima mea nu mai era acolo. Nu mai simteam nici un fel de durere, tristete sau suferinta. Totul era perfect, poate cam prea perfect. Oricum ar fi mie imi place extreme de mult, ma facea sa ma simt implinita, vie, reala, eu cu adevarat. Simteam ca si cum toata acea durere si tristete pe care am simtit-o sa fie doar o masca pentru persoana care sunt eu cu adevarat. Tocmai acum imi dau seama, dupa optisprezece ani atat de grei, de durerosi si de sangerosi pentru inima mea, acum imi dau seama ca in nici o clipa pana acum nu am fost cu adevarat eu. Dupa atatia ani in care sufletul si inima mea plangeau dupa fericire si iubire, ani in care eu am crezut ca va fi prea tarziu sa mai ajung la fericire, totul s-a schimbat. Poate ca am gasit si schimbarea de care aveam nevoie. Totul este minunat.
Pur si simplu nu ma pot oprii din zambit cand ma uit la el. Ma simt apreciata, in siguranta, iubita. El ma face sa ma simt mai bine decat se poate. Ma face sa zambesc, sa uit de probleme si tristete, sa vreau sa-mi traiesc cu adevarat viata, sa nu mai fie o povara pentru mine faptul ca exist. Totul a incep in sfarsit sa capete contur. Viata mea tocmai acum incepe cu adevarat, iar eu pot sa zic pentru prima oara ca nu este prea tarziu pentru nimic, dar mai ales pentru fericire. Este totul bine in sfarsit.
Intr-o fractiune de secunda totul devine si mai perfect decat este, deoarece el se apropie de mine din ce in ce mai mult. Chiar daca o face cu o viteza mai mica decat a melcului, tot este perfect. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, mai exact de fata mea. Ii pot simti parfumul. Mirosul emanat de el este divin. Nu exista nici un coltisor al mintii mele care sa nu fie invadat de el, care sa mai poata gandii logic, care sa nu fie afectat de fericire. Este cu adevarat cel mai frumos moment din viata mea, pe care cu siguranta nu-l voi putea uita vreodata, nici daca as vrea. Raman socata de ceea ce fata. Nu pot spune ca nu imi place, dar ... nici nu stiu ce sa zic. Este o senzatie atat de placuta, incat nici nu stiu cum sa o mai descriu. Deodata … .
Pai acesta a fost capitolul al 2-lea. Sper ca va placut. AStept cat mai multe commuri, pareeri si desigur critici cat mai dure.
Va pup dulce.
Bye.