27-06-2011, 10:14 AM
Hei there ^^, am venit cu nextul. Trebuia pus de ieri, but... un joc, stiti voi, a aparut in calea mea si nu m-am putut abtine :">. Multumesc foarte mult pentru comentarii >:D<. Alexandra, hi hi, stai fara griji, fazele yaoi vor aparea peste vreo 5-6 capitole cred b-). Si inca ce yaoi >:).
Mi-a trecut un gand prin cap. Sa fac capitolele mai mari, adica nu situ, mai mult de 1.500 de cuvinte:-?. Cred ca ar fi mai calumea.
Era undeva nu departe de ora la care cei doi hotarasera sa-si incheie ziua. Noaptea se lasa cu greutate asupra hanului, insa zilele nedormite si tensiunea continua ce se presa asupra lor a facut ca orele sa se scurga cu mai mutla usurinta decat deobicei.
Cu toate acestea, doi ochi rosii sclipeau ca doua diamante in intuneric. Erau doar doua cercuri rosiatice, pupila arsese, iar irisul deveni si el un rosu sticlat. Creatura a facut pasi silentiosi catre persoana de langa el. Si-a intins mana spre abdomenul lui, iesind la iveala unghii lungi si asimetrice. I-a atins corpul, caldura lui strabatandu-i mana si dandu-i peste cap toate celulele din interior. Era ca un electrosoc. Expresia faciala i se schimba intr-un ranjet masochist. Si-a lasat mana condusa si mai jos de propriile impulsuri, acea senzatie continuand sa ramana.
-Ce crezi ca faci? si totul se spulbera intr-o clipita.
Si-a mutat privirea catre mana ce l-a oprit sa continue. Ranjise, apoi a ras sardonic.
-Daca nu vrei sa fi atacat in timpul noptii ai face bine sa-ti schimbi imbracamintea, sau poate sa o pui? a zis, razand de propria gluma si uitandu-se insistent la bustul gol al brunetului.
Sasuke ii arunca o privire amenintatoare, insa Naruto isi pastra aerul batjocoritor.
-Nu mai e Naruto, murmura Sasuke in mintea sa.
Privea cu insistenta la ochii rosii si expresia pe care nu o mai vazuse pana atunci pe fata blondului. Se gandea.
-Hm? Ti-ai inghitit limba, Uchiha?
Se incrunta, privindu-l cu intimidare. Nu ii era frica. Vazuse lucruri mai dezgustatoare la viata lui.
-Ce vrei?
-Ce vreau? Fufufu. Vreau multe, a replicat, indreptand o privire apetisanta catre trupul bine lucrat. Insa momentan am venit doar sa te avertizez.
Sasuke incerca sa treaca peste privirile ce i se aruncau, simtindu-se dea dreptul scarbit doar la gandul lucrurilor care se aflau in acel moment in mintea creaturii.
-Stii de ce apar cei ca mine din Naruto?
A ridicat o spranceana, il privea intrebator.
- ’Cei’ ? Sunt mai multi?
-Fufufu. Nici nu-ti imaginezi, a zis, dandu-si capul pe spate si razand din nou. Suntem atat de multi si in cele din urma unul singur, insa apoi ne transformam iar intr-o gramada si totul revine ca la inceput, iar cliclul se repeta la nesfarsit.
Sasuke n-a zis nimic. Putea simti mirosul de ciresi ce se amesteca cu aerul aproape inexistent din incapere, ii dadea o senzatia de discomfort.
-Cauza, incepuse, iti este atat de cunoscuta si totusi atat de straina.
Brunetul avea impresia ca blondul vorbea din ce in ce mai launtric, facand ca totul sa para atat de misterios, cand de fapt era doar o adunatura de nimicuri. Acesta era talentul lui Naruto.
-Ura.
Sasuke clipi.
-Ii uraste pe toti.
-Putin probabil.
-Fufufu. Naruto a fost un idiot din totdeauna.
Nu sunase ca o intrebare, insa Sasuke confirma cu o miscare usoara a capului, in semn ca e de acord.
-Inima lui e plina de ura care i-a fost daruita in toti acesti ani. Sta acolo, pitita ca o pisica, gata sa sara si sa prinda soarecele. Hm... stii cine e soarecele?
Sasuke afrima din nou, desi nu-i placu analogia facuta. Soarecele, ca si acea creatura care aparuse de nicaieri, putea fi multe lucruri, persoane, insa in mintea lui Naruto doar o singura fiinta putea fi demna sa fie acel ceva. Spre nenorocul pisicii, soarecele se indeparta din ce in ce mai tare, intr-o gaura mica in care pisica nu putea ajunge, iar posibilitatile de castig se subtiau odata cu aceasta indepartare brusca si neasteptata.
-Nu e nevoie de lucruri nefolositoare, ca omorarea unui aliat spre exemplu.
-Eh. Pana la urma tot din Naruto provii, nu-i asa?
Creatura a ras din nou, inchizandu-si ochii, si odata cu ei singura lumina care tinea camera in viata disparuse. Sasuke si-a indreptat privirea catre el.
-Ai grija, tinere Uchiha. S-ar putea ca ceilalti sa apara si sa fie mai mult decat atat. Poti muri usor in ziua de azi, si fara ca Sasuke sa observe, creatura era deja in fata lui, mijindu-si ghiarele de barbia lui Sasuke, tinand ochii inchisi si afisand un zambet istovitor.
Sasuke ranji la randul sau.
-Sa vina atunci. Nu ma deranjeaza.
-Fufufu. Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa apara.
Si disparu.
Corpul lui Naruto a cazut inconstient peste cel a lui Sasuke, dezechilibrandu-l. Au luat amandoi contact cu podeaua, mai mult Sasuke, deoarece Naruto se afla deasupra lui. A stat si s-a gandit. Nu-l vazuse niciodata pe Naruto in postura in care ar putea uri vreodata pe cineva, poate doar pe el insusi ca nu a reusit sa faca un anumit lucru propus, insa pe altii... Ii era dubios scenariul in care Naruto putea sa-si iubeasca satul si in acelasi timp sa-l urasca pana in punctul in care devine o creatura. Putea totusi sa fie o mascarada.
Si-a ridicat capul, aruncand o privire rapida in camera. Intuneric. Inca era intuneric. L-a luat pe Naruto de umeri, impingandu-l. Nu voia sa mai aiba de a face cu vreun molestator la noapte, si ca sa se asigure, s-a indreptat pana in coltul celalalalt al camerii, imbracand un tricou.
-S’ske...
Brunetul si-a intors privire catre locul din care se auzi murmurul de litere, vazandu-l pe Naruto vobind in somn si imbratisand unul din rucsacii rezemati odata de perete.
-Nici cand dormi nu te gandesti la altceva?
S-a asezat la locul sau, inca gandindu-se la cele intamplate. Nu-si putea explica cum a reusit acea creatura sa iasa din Naruto. Sursa era ura lui, din cate aflase, insa un sentiment nu poate pur si simplu sa se materealizeze si sa iasa acel lucru. Nu era totusi de uitat si faptul ca blondul il avea pe Kyuubi. Asta ar fi putut fi o explicatie. Chiar si asa, Kyuubi era un demon, nu avea legatura cu emotiile gazdei. Sau poate era cazul unei alte personalitati a lui Naruto? Sasuke auzise odata de la Orochimaru ca din cauza unor emotii care se acumuleaza dea lungul timpului se poate produce o ’rupere’ – caci asa o numi Orochimaru- la nivelul Sistemului nervos, care sa conduca psihicul individul la divizarea lui in doua parti : cea de toate zilele si cea dominata de emotia acumulata. Chiar si asa, creatura a zis ca sunt mai multi. Nu putea fi cazul a mai multor sentimente aici. Daca ar fi fost, Naruto ar fi innebunit de la bun inceput.
Sasuke s-a intors pe partea in care l-a lasat pe Naruto dormind. A clipat. Nu mai era acolo.
-Deja imi simti lipsa? Sunt chiar aici.
Sasuke s-a intors indignat pe partea celalalta, doi ochi mari, rosii si sticlosi intampinandu-l. Nu s-a dat inapoi, privindu-i cu deznadejde.
-Fufufu. Esti foarte incet, a zis razand, apoi s-a incruntat dintr-o data, apucand cu ghiarele de gatul lui Sasuke. L-a privit intens.
-Esti frumos.
Sasuke se intuneca la fata. I-a ajuns orice alta afirmatie din partea acelei chestii dezgustatoare. A repetata in mintea sa cateva cuvinte ce desemnau un jutsu, iar in clipa urmatoare mana creaturii a fost strabatuta de electricitate. Incepuse sa rada.
-Fufufu. Prea rau pentru tine, insa imi place sa simt durerea. Poti sa continui.
Sasuke a apucat cu brutalitate mana creola, aproape smulgand-o de pe gatul sau.
-Ce. Vrei? vorbi sacadat.
-Am uitat o informatie pretioasa sa comunic, ranjise, apropriindu-se amenintator de Sasuke, pana in punctul in care ii putea simti respiratia. Nu poti sa ne omori, i-a soptit.
Sasuke tresari, insa cand a vrut sa arunce o privire mai buna asupra situatiei, Naruto se intorsese din nou la normal. Au ramas asa pentru un moment. Sasuke se gandi. Daca ar fi luat problema din primul sens propriu al ei, atunci Naruto putea fi omorat. Era simplu, Sasuke si-ar fi scos sabia sau un kunai, fiindu-i mai aroape, si apoi l-ar fi injunghiat pe Naruto. A ramas pe ganduri, amitindu-si batalia de la Valley of the End. Chiar daca il lovise pe Naruto cu chidori intr-un organ vital –inima-, Kyuubi il vindecase si batalia continua. Ofta. Deci posibilitate ca Naruto sa moara era doar aceea in care mai intai trebuia sa-l epuizeze pe Kyuubi de putere, apoi sa lupte cu Naruto si sa incerce sa-l omoare. Dificil, insa nu imposibil. Oricum, daca Kyuubi ar aparea complet, cu toate cele noua cozi si daca ar fi invins, atunci Naruto ar trebui sa ramana inconstient, deci lucrurile deveneau mai simple.
Simti cum doua brate ii cuprind trupul, parul blond ajungand undeva la nivelul barbiei sale, in timp ce o caldura era emanata in plus din zona pieptului sau, semn ca ceva se rezema de el. Sasuke simti o durere zvacnind din corpul lui. Si-a lasat privirea in jos.
-Sakura-chan. Sasuke-i un idiot... vino la mine, stii ca-s mai bun.
Saliva se prelingea dea lungul gurii sale, ajungand pe tricoul lui Sasuke.
-Esti. Un. Om. Mort!
Mi-a trecut un gand prin cap. Sa fac capitolele mai mari, adica nu situ, mai mult de 1.500 de cuvinte:-?. Cred ca ar fi mai calumea.
Training eight:
Era undeva nu departe de ora la care cei doi hotarasera sa-si incheie ziua. Noaptea se lasa cu greutate asupra hanului, insa zilele nedormite si tensiunea continua ce se presa asupra lor a facut ca orele sa se scurga cu mai mutla usurinta decat deobicei.
Cu toate acestea, doi ochi rosii sclipeau ca doua diamante in intuneric. Erau doar doua cercuri rosiatice, pupila arsese, iar irisul deveni si el un rosu sticlat. Creatura a facut pasi silentiosi catre persoana de langa el. Si-a intins mana spre abdomenul lui, iesind la iveala unghii lungi si asimetrice. I-a atins corpul, caldura lui strabatandu-i mana si dandu-i peste cap toate celulele din interior. Era ca un electrosoc. Expresia faciala i se schimba intr-un ranjet masochist. Si-a lasat mana condusa si mai jos de propriile impulsuri, acea senzatie continuand sa ramana.
-Ce crezi ca faci? si totul se spulbera intr-o clipita.
Si-a mutat privirea catre mana ce l-a oprit sa continue. Ranjise, apoi a ras sardonic.
-Daca nu vrei sa fi atacat in timpul noptii ai face bine sa-ti schimbi imbracamintea, sau poate sa o pui? a zis, razand de propria gluma si uitandu-se insistent la bustul gol al brunetului.
Sasuke ii arunca o privire amenintatoare, insa Naruto isi pastra aerul batjocoritor.
-Nu mai e Naruto, murmura Sasuke in mintea sa.
Privea cu insistenta la ochii rosii si expresia pe care nu o mai vazuse pana atunci pe fata blondului. Se gandea.
-Hm? Ti-ai inghitit limba, Uchiha?
Se incrunta, privindu-l cu intimidare. Nu ii era frica. Vazuse lucruri mai dezgustatoare la viata lui.
-Ce vrei?
-Ce vreau? Fufufu. Vreau multe, a replicat, indreptand o privire apetisanta catre trupul bine lucrat. Insa momentan am venit doar sa te avertizez.
Sasuke incerca sa treaca peste privirile ce i se aruncau, simtindu-se dea dreptul scarbit doar la gandul lucrurilor care se aflau in acel moment in mintea creaturii.
-Stii de ce apar cei ca mine din Naruto?
A ridicat o spranceana, il privea intrebator.
- ’Cei’ ? Sunt mai multi?
-Fufufu. Nici nu-ti imaginezi, a zis, dandu-si capul pe spate si razand din nou. Suntem atat de multi si in cele din urma unul singur, insa apoi ne transformam iar intr-o gramada si totul revine ca la inceput, iar cliclul se repeta la nesfarsit.
Sasuke n-a zis nimic. Putea simti mirosul de ciresi ce se amesteca cu aerul aproape inexistent din incapere, ii dadea o senzatia de discomfort.
-Cauza, incepuse, iti este atat de cunoscuta si totusi atat de straina.
Brunetul avea impresia ca blondul vorbea din ce in ce mai launtric, facand ca totul sa para atat de misterios, cand de fapt era doar o adunatura de nimicuri. Acesta era talentul lui Naruto.
-Ura.
Sasuke clipi.
-Ii uraste pe toti.
-Putin probabil.
-Fufufu. Naruto a fost un idiot din totdeauna.
Nu sunase ca o intrebare, insa Sasuke confirma cu o miscare usoara a capului, in semn ca e de acord.
-Inima lui e plina de ura care i-a fost daruita in toti acesti ani. Sta acolo, pitita ca o pisica, gata sa sara si sa prinda soarecele. Hm... stii cine e soarecele?
Sasuke afrima din nou, desi nu-i placu analogia facuta. Soarecele, ca si acea creatura care aparuse de nicaieri, putea fi multe lucruri, persoane, insa in mintea lui Naruto doar o singura fiinta putea fi demna sa fie acel ceva. Spre nenorocul pisicii, soarecele se indeparta din ce in ce mai tare, intr-o gaura mica in care pisica nu putea ajunge, iar posibilitatile de castig se subtiau odata cu aceasta indepartare brusca si neasteptata.
-Nu e nevoie de lucruri nefolositoare, ca omorarea unui aliat spre exemplu.
-Eh. Pana la urma tot din Naruto provii, nu-i asa?
Creatura a ras din nou, inchizandu-si ochii, si odata cu ei singura lumina care tinea camera in viata disparuse. Sasuke si-a indreptat privirea catre el.
-Ai grija, tinere Uchiha. S-ar putea ca ceilalti sa apara si sa fie mai mult decat atat. Poti muri usor in ziua de azi, si fara ca Sasuke sa observe, creatura era deja in fata lui, mijindu-si ghiarele de barbia lui Sasuke, tinand ochii inchisi si afisand un zambet istovitor.
Sasuke ranji la randul sau.
-Sa vina atunci. Nu ma deranjeaza.
-Fufufu. Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa apara.
Si disparu.
Corpul lui Naruto a cazut inconstient peste cel a lui Sasuke, dezechilibrandu-l. Au luat amandoi contact cu podeaua, mai mult Sasuke, deoarece Naruto se afla deasupra lui. A stat si s-a gandit. Nu-l vazuse niciodata pe Naruto in postura in care ar putea uri vreodata pe cineva, poate doar pe el insusi ca nu a reusit sa faca un anumit lucru propus, insa pe altii... Ii era dubios scenariul in care Naruto putea sa-si iubeasca satul si in acelasi timp sa-l urasca pana in punctul in care devine o creatura. Putea totusi sa fie o mascarada.
Si-a ridicat capul, aruncand o privire rapida in camera. Intuneric. Inca era intuneric. L-a luat pe Naruto de umeri, impingandu-l. Nu voia sa mai aiba de a face cu vreun molestator la noapte, si ca sa se asigure, s-a indreptat pana in coltul celalalalt al camerii, imbracand un tricou.
-S’ske...
Brunetul si-a intors privire catre locul din care se auzi murmurul de litere, vazandu-l pe Naruto vobind in somn si imbratisand unul din rucsacii rezemati odata de perete.
-Nici cand dormi nu te gandesti la altceva?
S-a asezat la locul sau, inca gandindu-se la cele intamplate. Nu-si putea explica cum a reusit acea creatura sa iasa din Naruto. Sursa era ura lui, din cate aflase, insa un sentiment nu poate pur si simplu sa se materealizeze si sa iasa acel lucru. Nu era totusi de uitat si faptul ca blondul il avea pe Kyuubi. Asta ar fi putut fi o explicatie. Chiar si asa, Kyuubi era un demon, nu avea legatura cu emotiile gazdei. Sau poate era cazul unei alte personalitati a lui Naruto? Sasuke auzise odata de la Orochimaru ca din cauza unor emotii care se acumuleaza dea lungul timpului se poate produce o ’rupere’ – caci asa o numi Orochimaru- la nivelul Sistemului nervos, care sa conduca psihicul individul la divizarea lui in doua parti : cea de toate zilele si cea dominata de emotia acumulata. Chiar si asa, creatura a zis ca sunt mai multi. Nu putea fi cazul a mai multor sentimente aici. Daca ar fi fost, Naruto ar fi innebunit de la bun inceput.
Sasuke s-a intors pe partea in care l-a lasat pe Naruto dormind. A clipat. Nu mai era acolo.
-Deja imi simti lipsa? Sunt chiar aici.
Sasuke s-a intors indignat pe partea celalalta, doi ochi mari, rosii si sticlosi intampinandu-l. Nu s-a dat inapoi, privindu-i cu deznadejde.
-Fufufu. Esti foarte incet, a zis razand, apoi s-a incruntat dintr-o data, apucand cu ghiarele de gatul lui Sasuke. L-a privit intens.
-Esti frumos.
Sasuke se intuneca la fata. I-a ajuns orice alta afirmatie din partea acelei chestii dezgustatoare. A repetata in mintea sa cateva cuvinte ce desemnau un jutsu, iar in clipa urmatoare mana creaturii a fost strabatuta de electricitate. Incepuse sa rada.
-Fufufu. Prea rau pentru tine, insa imi place sa simt durerea. Poti sa continui.
Sasuke a apucat cu brutalitate mana creola, aproape smulgand-o de pe gatul sau.
-Ce. Vrei? vorbi sacadat.
-Am uitat o informatie pretioasa sa comunic, ranjise, apropriindu-se amenintator de Sasuke, pana in punctul in care ii putea simti respiratia. Nu poti sa ne omori, i-a soptit.
Sasuke tresari, insa cand a vrut sa arunce o privire mai buna asupra situatiei, Naruto se intorsese din nou la normal. Au ramas asa pentru un moment. Sasuke se gandi. Daca ar fi luat problema din primul sens propriu al ei, atunci Naruto putea fi omorat. Era simplu, Sasuke si-ar fi scos sabia sau un kunai, fiindu-i mai aroape, si apoi l-ar fi injunghiat pe Naruto. A ramas pe ganduri, amitindu-si batalia de la Valley of the End. Chiar daca il lovise pe Naruto cu chidori intr-un organ vital –inima-, Kyuubi il vindecase si batalia continua. Ofta. Deci posibilitate ca Naruto sa moara era doar aceea in care mai intai trebuia sa-l epuizeze pe Kyuubi de putere, apoi sa lupte cu Naruto si sa incerce sa-l omoare. Dificil, insa nu imposibil. Oricum, daca Kyuubi ar aparea complet, cu toate cele noua cozi si daca ar fi invins, atunci Naruto ar trebui sa ramana inconstient, deci lucrurile deveneau mai simple.
Simti cum doua brate ii cuprind trupul, parul blond ajungand undeva la nivelul barbiei sale, in timp ce o caldura era emanata in plus din zona pieptului sau, semn ca ceva se rezema de el. Sasuke simti o durere zvacnind din corpul lui. Si-a lasat privirea in jos.
-Sakura-chan. Sasuke-i un idiot... vino la mine, stii ca-s mai bun.
Saliva se prelingea dea lungul gurii sale, ajungand pe tricoul lui Sasuke.
-Esti. Un. Om. Mort!
![[Imagine: asdsadfu.jpg]](http://img855.imageshack.us/i/asdsadfu.jpg/)
Sank you, Valkyrja *hug*