Viaţa mea e frumoasã exact asa cum e ...

[Pustoaica_cu_ochii_verzi]

Viata mea e frumoasa exact asa cum e...

Capitolul 6

Lupta! Planul Sakurei. Saku-Kari in actiune! ( partea I )

Iar aceasta mica relatare a lui Sai mi-a transmis cativa fiori si m-a facut sa imi dau seama cat pot fi oameni de diferiti, cum unii dau vina pe altii pentru problemele lor, cum altii fug de responsabilitati si mai raman cei care infrunta totul cu capul inainte. Cu fiecare cuvant pe care il spun, cei din fata mea ma fac sa fiu mai puternica si mai dornica de o lupta cu ei. Nu imi mai este teama. Incep sa revin la normal si sa-mi dau seama ca sunt tot oameni la fel ca noi, cu un trecut nefericit, la fel ca si mine. In timp ce fostii mei camarazi discutau despre ce ar trebui sa faca cu noi – se targuiau de parca eram niste papusi, nu niste fiinte – eu imi intorc usor capul uitandu-ma la Karin. Pentru prima data in toti acesti ani de cand am cunoscut-o, am putut sa-i citesc ura in ochi si puteam sa-i simt bataile inimii. Se pare ca se calmase si nici ei nu-i mai era teama de ceea ce va urma. Eu ma tarasc usor in spate astfel incat sa nu fac zgomot iar ea in fata, in aceeasi liniste. Ajunse una in fata celeilalte, nici nu apuc sa scot un cuvant pentru ca o aud pe Karin cum imi spune ca ei nu-i mai pasa de nimic, tot ce vrea e sa-i vina de hac tradatoruluii de Sai. Hmm... era la fix pentru mine, aveam un plan. Am ramas asa, privind in gandindu-ma daca aceasta era ce-a mai buna idee. Da! Planul meu nu avea cum sa dea gres! Imi indrep buzele spre urechea lui Karin si incep sa-i sosotesc micutul meu plan. Aceasta imi zambeste si imi sugereaza sa trecem la actiune. Ii intorc zambetul dupa care scot din micutul meu ghiozdan un kunai si tai sfoara cu care sunt legat si apoi si pe a lui Karin. Sarim in doi copaci opusi si asteptam. Cu coada ochiului Sasuke se uita spre locul in care „ ne aflam” sau mai bine zis ar fi trebuit sa ne afla noi, legate fedeles. Dintr-o data da cu piciorul nervos in pamant si incepe sa injure. Se putea citi foarte usor mania pe fata lui, iar pe fata lui Sai, disperarea ca cineva l-ar putea deconspira. Eu desi eram un kunochi foarte buna, cu greu ma abtineam sa nu rad la vederea fetelor celor doi. Cam dupa un sfert de ora, s-au mai calmat si il aud pe Uchiha, rational ca intotdeuna, spunand „ Hinata, foloseste Byakugan-ul! Nu pot sa fi ajuns prea departe!”. Cand am auzit asta, am inchis ochii si am zis in soapta „ Mitsoshisu”. Aceasta era o tehnica speciala dezvoltata de mine impreuna cu Karin impotriva Byakugan-ului. Drept dovadata Hinata ii raspunse brunetului ca probabil ne-am miscat repede deoarece ea nu vede pe nimeni si nu simte chakra nici uneia. Zambesc, dar cand observ ca Sasuke tocmai s-a mutat in raza mea si ca il pot rani... mortal, devin serioasa. Trimit un kunai cu explozibil pe el, acesta era destinat mostenirorului clanului Uchiha dar se pare ca nu si-a atins tinta. Doar la zgariat usor pentru ca s-a miscat foarte repede, totusi bomba nu a fost in zadar. In cateva secunde de la contactul cu pamantul a explodat, facand un minunat spectacol de foc. Rapid, impreuna cu coechipieramea am coborat prin fum, incercand sa le simtitm chakra celor 4 si sa vedem daca putem lovi in vrun punct mortal. Din pacate i-am putut depista dar din acea pozitie a lor, nu-i puteam omori pe loc. Asa ca am asteptat ridicarea fumului. Hmpf... eram in fata cu probabil cei mai cunoscuti Ninja din cate sate. Dar corpurile noastre nu exprimau frica, nu aveam de ce. Il aud pe Uchiha cum le zice blondului si Hinatei sa plece, iar acetia il ascua si prasesc imediat campul de lupta. Eram doi la doi spre nefericirea lor. Privirea mea era aspra si buzele erau stranse ferm, trebuia totusi sa fim prudente, nicodata nu sti la ce sa te astepti de la tipi ca ei. Strang tare pumnul dupa care il las sa faca contact cu solul, acesta crapand in bucati din care a iesit numai foc. Se pare ca i-am prin in capcana noastra. Karin face un jutsu si incepe sa arunce cu foc, baietii nu aveau unde sa se duca. Totusi se pare ca au sarit in sus cam doi metri si ceva si imensa bila de foc arunca de carin nu le-a facut nici macar o zgarietura. Vazandu-i inca in aer, sar si eu dupa ei, imi incarc pumnii cu chakra si incerc sa-i lovesc. Se pare ca le-am subestimat viteza... Nu-i nici o proble lupta inca nu s-a terminat. Ma las usor pe spate si spun „ Mikonotirusu” si dintr-un lac aflat in apropiere se formeaza un dragon care incepe sa-i atace. Revin la sol, eu si Karin aflandu-ne in parti opuse si ne punem amandoua in genunchi, rostind un jutsu. Vad cum apara rece ii izbeste cu duritate pe baieti peste fata, inrosindu-i. Revenind la sol, erau prinsi din nou in capcana noastra de foc, in care va avea loc jutsu-ul.
Se pare ca erau prinsi sau poate... nu?

Scuzati ca este scurt!! :X