Viaţa mea e frumoasã exact asa cum e ...

[Pustoaica_cu_ochii_verzi]

Viata e frumoasã exact asa cum e …

Capitolul 3

Omul care care aduce atatea amintiri …

Si deodata , de nicaieri isi face aparitia... Sasuke?! Ce naiba cauta asta aici? Este imposibil, este imposibil ca destinul sa ne readuca pe acelasi drum… Omul acesta , pe care acum cativa ani il iubeam cu disperare, pentru care mi-as fi dat viata, care m-a facut sa sufar atat, sa apara din nou in calea mea…
Da, acesta este Sasuke din faimosul clan Uchiha. Se pare ca s-a schimbat mult anii acestia in care nu ne-am vazut, s-a inaltat destul de mult si parul il are albastru ca cerul noptii iar ochii negri ca pana corbului .
- Sakura , mult timp de cand nu ne-am mai vazut , nu ?
- Jegosule , pieri din fata mea! Nu meriti nici macar sa fi privit!
- Da ? Unde este fetita care acum cativa ani incerca sa intre in vorba cu mine? Si care isi dorea mai mult ca orice un pic de atentie din partea mea?


FlashBack


Era o zi senina de primavara si toti copii se jucau in voie pe campul plin cu flori… numai eu eram singura sau nu? Observ destul de repede un baietel – pe langa care se dadeau cam toate fetele – la umbra unui cires. Cu pasi timizi, in speranta ca acesta nu ma va ignora cum facea toata lumea ma indrept catre el .
- Bu-buna! zic eu timida. Cum te cheama? continui eu cu un mic zambet pe fata.
- Nu te intereseaza! Ce ar fi sa pleci? Cum le-am spus si celorlalte fete, nu am timp de voi! Chiar ma scoateti din minti, ce nu intelegi ca mi s-a luat de voi, obsedatelor! se rasteste acesta la mine
Trista si cu lacrimi in ochi incerc sa-i explic ca nu doream decat sa fim prieteni, dar in zadar explicatiile mele pentru ca el mi le-a taiat cu un “ pleaca “ rece…
Am luat-o la fuga plangand , neprivind inapoi si gandindu-ma “ de ce? “. De ce mereu sunt gonita? De ce nimeni nu imi doreste prezenta? Chiar le-am facut ceva acestor oameni care ma trateaza cu atata raceala?

End FlashBack


- … sau unde este copila care mi-a jurat iubire si si-ar fi sacrificat toata viata pentru mine? continua el.



FlashBack


- Sasuke-kun, te rog, te implor, fac orice, numai nu pleca! strig cu ochii invadati de lacrimi. Chiar daca tu crezi ca in sat nu poti sa evoluezi asa de mult, imi voi lua din timpul meu, te voi ajuta cu jutsu-urile, cu tot ce doresti, numai nu pleca! Intelege ca nu pot trai fara tine! Intelege ca te iubesc mai mult ca orice pe lumea asta! Jur, mi-as da si viata pentru tine… strig eu cu toata puterea.
- Sakura… tu esti… nefolositoare! spune el cu raceala in voce.
Am ramas incremenita. Amutisem, nu mai eram capabila sa scot nici macar un cuvant, nimic .
- Tsunade mi-a dat dreptul sa ma duc sa ma antrenez inafara satului atat timp cat doresc si mi-a spus ca voi fi mereu bine venit aici. Si in plus, deja ti-am dat prea multe explicatii. Oricum esti nefolositoare, pentru mine nu insemni nimic. Este adevarat ca viata de shinobi insemna sacrificii dar nu acestea pe care vrei tu sa ti le asumi. Pentru mine nu insemni si nu vei insemna vrodata ceva.
- Dar …
Deja era prea tarziu , Sasuke-kun… disparuse .

End FlashBack


- Fata aceea… ii raspund eu cu o voce hotarata, a disparut! am accentuat eu ultimele doua cuvinte.
Acesta incepe sa rada dupa care incearca sa ma atace, dar eu barez multa usurinta lovitura care trebuia sa faca contact cu fata mea, mult prea usor .
In momentul in care Karin imi spune “ Nikytsu “ imi dau seama ca el nu era singur.
Deodata in fata nostra apar inca doua personae si raman uimita sa vad ca acestea sunt… Naruto si Hinata. Ce mult s-au schimbat.
Nici nu apuc sa spun ceva pentru ca ma trezesc cu o lovitura puternica in stomac si deodata ma simt trasa de par. Nu ma durea nimic mai tare decat orgoliul , pentru ca Hinata ma pusese in genunchi in fata jigodiei aleia de om. Intorc usor capul pentru a-i vedea chipul. Pentru prima data am putut citi in ochii ei, ura. Nu o cunosteam foarte bine, de obicei ea era retrasa si timida dar niciodata nu i se putea citi acea ura pe fata. Deodata aud un icnet de durere, imi intorc repede privirea si pot observa un firicel de sange care isi face aparitia din buza roscatei. Si stau si ma uit stupefiata cand vad cum Sai il saluta pe acel om de nimic ca si cand ar fi prieteni.
“ Ce naiba se intampla aici … “