30-05-2011, 10:06 PM
Multumesc foarte mult pentru commurile voastre.Inseamna mult pentru mine^^ Ma bucur ca primul capitol a avut un asemenea impact desi,chiar nu ma asteptam la asa ceva.Iar acum,dati-mi voie sa pun urmatorul capitol si sa-i dezvalui identitatea personajului misterios ce va racaie atat :)) si nu uitati,astept commuri^^
Hunter:
CAP. II
‘’...Si l-am vazut.Statea acolo si ma privea cu ochii lui caprui si ageri,ma examina cu mare atentie si,pentru o clipa,am avut impresia ca citesc in expresia lui o tristete si o dezamagire ce ma faceau sa ma simt si mai mizerabil decat eram...’’
-Si tu cam cine ai fi?Se auzi vocea aspra si plina de importanta a lui Akihiro,in timp ce privea absolut dezinteresat persoana din fata lui.
Insa nici un raspuns nu se lasa auzit din partea acelei persoane misterioase.Nici macar nu-l privi pe brunet pentru o clipa ci atentia lui era indreptata numai si numai asupra lui Kaito.Il impinse pe brunet din calea lui,croindu’si drum spre birou,intrand inauntru si apropiindu’se de blondin.Isi dadu jacheta ce’o avea pe el jos si il ajuta pe Kaito sa se ridice in sezut,invelindu-l in acea bucata de material ce-i venea ca o patura.Se vedea cu ochiul liber diferenta dintre blondin si persoana misterioasa insa,ce nu intelegea sarmanul nostru baiat,era de ce el se afla aici si-l ajuta.Il privi atent in timp ce lacrimile lui continuau sa curga iar obrazul lovit inca’i zvacnea.Nu putuse trece cu vederea privirea lui atat de tandra,calda si protectoare pe care tipul o avea acum,total diferita de ce-a de mai devreme cand astepta la usa.Il stranse pe Kaito la piept,sarutandu-i crestetul capului,soptindu’i ceva la ureche ce’l facuse pe pusti sa tresara usor si sa se agate de tip,apoi se intoarse spre brunet ce privea totul cu un mare dezgust
-Am avut mari pretentii din partea dumneavostra,Dl.Akihiro,insa m-ati dezamagit iar eu nu suport sa fiu dezamagit.
-Serios?Si ma rog cine esti tu sa-mi spui mie asta?
-Osagi Hunter,nu va mai amintiti de mine?
Si in clipa urmatoare chipul brunetului pali asemenea unei stafii,instalandu’se nelinistea si agitatia in comportamentul lui.Acel nume il bulversa de tot ca si cand insusi Satana era in fata lui si’i spusese ca venise dupa el.
-H-Hunter...eu...iertati-ma,nu am stiut...
-Taci!Nu mai vreau sa aud nici o scuza.Esti pur si simplu patetic si ai indraznit sa te atingi de ce’i al meu.Inadmisibil!
-Domnule,ati inteles totul gresit,nu e ceea ce pare...
-Am vazut totul cu propii mei ochi,am auzit strigatele disperate ale lui Kaito si jignirile tale.Voi avea eu grija sa fi tratat cu aceeasi moneda.Cat despre Kaito,e timpul sa se intoarca la familia lui.
Si auzind asta,Kaito il privi confuz si speriat.Nu intelegea nimic din discutia asta insa nici nu era in stare sa inteleaga fiind inca bulversat de cele intamplate.Hunter il lua pe blondin in bratele lui ca si cand si-ar fi purtat mireasa spre patul unde aveau sa devina un tot intreg,iar acesta se ghemui speriat la pieptul lui.Un simplu gest din partea lui Hunter a fost de-ajuns ca doua namile de oameni sa intre in incapere si sa-l inhate pe Akihiro.Dupa cum si el a spus,brunetul a platit cu aceeasi moneda.A ajuns sa fie violat de cei doi la fel cum si el il violase pe Kaito,poate chiar mai rau.Camera se umplu rapid de strigatele disperate si pline de durere a brunetului insa nimeni nu-l auzea la fel cum nici blondinul nu a fost auzit.Cei doi l-au pus in pozitie de capra,legandu-i mainile la spate,impingand in el ca intr-o papusa gonflabila ce nu avea sentimente,gemetele lui fiind blocate de mandria unuia dintre namilele alea ce i-a fost baga in gura pana la capat.Intre timp,Hunter il luase de-acolo pe micul blondin ducandu-l afara unde masina ii asteptau.Tot drumul Kaito nu si-a putut lua ochii de la salvatorului lui.Il coplesea sentimentul ca avea sa scape de tot chinul si nu putea uita cele trei cuvinte ce Hunter i le-a soptit atunci la ureche:’’Sunt fratele tau’’.Atat i-a fost de-ajuns blondinului sa se linisteasca si sa se lase pe mainile lui.Nu stia de ce insa avea mare incredere in el inca din momentul in care l-a privit.Ar fi putut fi un impostor,s’ar fi putut da drept fratele blondinului doar ca sa’i faca rau insa Kaito simtea ca nu era deloc asa,ci din contra,vedea numai bunatate in ochii lui Hunter si se simtea atat de bine in bratele lui mari si protectoare.Credea ca in sfarsit a scapat de anii aceea de chinuri si injosiri,ca va fi fericit si ca nu va mai trebui sa faca lucrurile la care Akihiro l-a supus insa...oare chiar asa era?
Hunter:
CAP. II
‘’...Si l-am vazut.Statea acolo si ma privea cu ochii lui caprui si ageri,ma examina cu mare atentie si,pentru o clipa,am avut impresia ca citesc in expresia lui o tristete si o dezamagire ce ma faceau sa ma simt si mai mizerabil decat eram...’’
-Si tu cam cine ai fi?Se auzi vocea aspra si plina de importanta a lui Akihiro,in timp ce privea absolut dezinteresat persoana din fata lui.
Insa nici un raspuns nu se lasa auzit din partea acelei persoane misterioase.Nici macar nu-l privi pe brunet pentru o clipa ci atentia lui era indreptata numai si numai asupra lui Kaito.Il impinse pe brunet din calea lui,croindu’si drum spre birou,intrand inauntru si apropiindu’se de blondin.Isi dadu jacheta ce’o avea pe el jos si il ajuta pe Kaito sa se ridice in sezut,invelindu-l in acea bucata de material ce-i venea ca o patura.Se vedea cu ochiul liber diferenta dintre blondin si persoana misterioasa insa,ce nu intelegea sarmanul nostru baiat,era de ce el se afla aici si-l ajuta.Il privi atent in timp ce lacrimile lui continuau sa curga iar obrazul lovit inca’i zvacnea.Nu putuse trece cu vederea privirea lui atat de tandra,calda si protectoare pe care tipul o avea acum,total diferita de ce-a de mai devreme cand astepta la usa.Il stranse pe Kaito la piept,sarutandu-i crestetul capului,soptindu’i ceva la ureche ce’l facuse pe pusti sa tresara usor si sa se agate de tip,apoi se intoarse spre brunet ce privea totul cu un mare dezgust
-Am avut mari pretentii din partea dumneavostra,Dl.Akihiro,insa m-ati dezamagit iar eu nu suport sa fiu dezamagit.
-Serios?Si ma rog cine esti tu sa-mi spui mie asta?
-Osagi Hunter,nu va mai amintiti de mine?
Si in clipa urmatoare chipul brunetului pali asemenea unei stafii,instalandu’se nelinistea si agitatia in comportamentul lui.Acel nume il bulversa de tot ca si cand insusi Satana era in fata lui si’i spusese ca venise dupa el.
-H-Hunter...eu...iertati-ma,nu am stiut...
-Taci!Nu mai vreau sa aud nici o scuza.Esti pur si simplu patetic si ai indraznit sa te atingi de ce’i al meu.Inadmisibil!
-Domnule,ati inteles totul gresit,nu e ceea ce pare...
-Am vazut totul cu propii mei ochi,am auzit strigatele disperate ale lui Kaito si jignirile tale.Voi avea eu grija sa fi tratat cu aceeasi moneda.Cat despre Kaito,e timpul sa se intoarca la familia lui.
Si auzind asta,Kaito il privi confuz si speriat.Nu intelegea nimic din discutia asta insa nici nu era in stare sa inteleaga fiind inca bulversat de cele intamplate.Hunter il lua pe blondin in bratele lui ca si cand si-ar fi purtat mireasa spre patul unde aveau sa devina un tot intreg,iar acesta se ghemui speriat la pieptul lui.Un simplu gest din partea lui Hunter a fost de-ajuns ca doua namile de oameni sa intre in incapere si sa-l inhate pe Akihiro.Dupa cum si el a spus,brunetul a platit cu aceeasi moneda.A ajuns sa fie violat de cei doi la fel cum si el il violase pe Kaito,poate chiar mai rau.Camera se umplu rapid de strigatele disperate si pline de durere a brunetului insa nimeni nu-l auzea la fel cum nici blondinul nu a fost auzit.Cei doi l-au pus in pozitie de capra,legandu-i mainile la spate,impingand in el ca intr-o papusa gonflabila ce nu avea sentimente,gemetele lui fiind blocate de mandria unuia dintre namilele alea ce i-a fost baga in gura pana la capat.Intre timp,Hunter il luase de-acolo pe micul blondin ducandu-l afara unde masina ii asteptau.Tot drumul Kaito nu si-a putut lua ochii de la salvatorului lui.Il coplesea sentimentul ca avea sa scape de tot chinul si nu putea uita cele trei cuvinte ce Hunter i le-a soptit atunci la ureche:’’Sunt fratele tau’’.Atat i-a fost de-ajuns blondinului sa se linisteasca si sa se lase pe mainile lui.Nu stia de ce insa avea mare incredere in el inca din momentul in care l-a privit.Ar fi putut fi un impostor,s’ar fi putut da drept fratele blondinului doar ca sa’i faca rau insa Kaito simtea ca nu era deloc asa,ci din contra,vedea numai bunatate in ochii lui Hunter si se simtea atat de bine in bratele lui mari si protectoare.Credea ca in sfarsit a scapat de anii aceea de chinuri si injosiri,ca va fi fericit si ca nu va mai trebui sa faca lucrurile la care Akihiro l-a supus insa...oare chiar asa era?