Love does not take account of race! (~Yaoi~)

[Aliss_anime]

"Capitolul 1"

O noapte, ca oricare alta...

Picaturile pareau atat de colorate in sclipirea pupilelor mele dilatate, se scurgeau lin pe pielea alba precum prima zapada cazuta iarna. Desi incercam sa ma abtin din rasputeri simteam nevoie de a ma apropia de ele, mirosul lor ma atragea parca intr`o capcana periculoasa. Imi desprinsesem buzele din stransoarea de dinainte, varful limbii avandu`l cu un milimetru in afara. Inghitisem de mai multe ori in sec, intrebandu`ma in continuu daca e normal ceea ce fac. Insa nu apucam bine sa ma razgandesc, ca o voce din interior imi spunea sa nu ma abat din drum. Lichidul colorat mi`a atins varful limbii, Doamne ce savoare intensa..e atat...atat de magic si intepator la gust. Simteam pe parcurs ca nu aveam sa ma mai opresc din, "gustat", spun asta deoarece fara a`mi da seama imi devoram propria incheietura. In momentul de fata nu`mi mai pasa de carnea frageda ce atarna precum panzele de paianjeni, sau de faptul ca intreaga fata imi era patata de sange.
Cat despre mine, nu sunt prea multe de spus, sau cel putin eu consider asta. M`am nascut in Transilvania, patria vampirilor, cum dealtfel sa nu spun asta cand si eu fac parte din aceasta categorie. Insa candva, de mult, de aproximativ 180 de ani eram om, traind sub domniatia primei civilizatii. Daca va intrebati cum am devenit vampir? Stiu, e ciudat dar eu mi`am dorit asta, asa ca l`am implorat pe creatorul meu sa ma faca o astfel de fiinta. Avand numai douazeci si unu de ani, boliile ce se raspandeau pe atunci ma inspaimantau teribil. Imi placea viata, vruiam sa traiesc, sa vad, sa cunosc, iar faptul ca cine stie poate boala ma va afecta si pe mine, m`a facut sa iau aceasta decizie. Nu regret, chiar daca soarele nu`mi apare in fata ochiilor, drept sa spun noaptea mi se pare mult mai placuta. In plus ceilalti vamipri din fratia mea imi sunt foarte buni prieteni. Aaa..am uitat sa va spun ca la fel ca la oameni si la noi exista fratii diferite, bune sau rele. Eu de exemplu traiesc intr`o fratie destinata uciderii varcolacilor, acelor fiinte hidoase, care ucid atat oameni cat si vampiri numai din placere. Nu stiu de ce in ultima vreme s`au inmultit considerabil, insa palatul regelui nostru Dracula este in pericol de a fi cucerit. Multi au luptat cu ei, si tot la fel de multi au pierit in lupta datorita lipsei de hrana. Nu omoram oameni pentru sange, avem totusi o constiinta chiar si dupa ce ajungem fiinte blestemate, de cele mai multe ori animalele ne sunt hrana. Dar odata cu aparitia varcolacilor, animalele nu mai vin prin preajma noastra, iar cele care vin sunt ucise de catre ei. Deci de aceea multi dintre vampiri au murit de foame sau slabiti in lupte.
Imi sterg urmele de sange cu ajutorul manecii de la camasa bleo pe care o purtam, oftand adanc. Pentru cat timp va mai trebuii sa induram asta? Imi lovesc nervos pumnul de toaleta din fata patului ce sprijinea o oglinda imensa. Nu`mi puteam vedea reflectia in ea, insa banuiam ca am acelas par negru, lung pana la jumatea taliei, si ochii rosii precum cea mai coapta capsuna. In urechea stanga cei cinci cercei argintii scoteau sunete imperceptibile provocate de ciocnirea intre ei. Ah, daca mai stateam mult in casa simteam ca innebunesc. Ora 22:30 noaptea, bun inca e devreme pentru varcolaci, deci pot sa ies la o scurta plimbare. Imi trag mantia neagra peste umeri, iesind pe fereastra camerei, nu obisnuiam sa folosesc usa, la ce bun sa mai ocolesc atata drum, cand am aceste puteri supraomenesti.
Padurea parea linistita, mergeam pe o poteca ce avea ca acoperis crengile unor brazi frumos mirositori. Ciripitul pasarelelor ma linistea vizibil, iar luna rotunda precum o minge de fotbal stralucea cu o intensitate de nedescris. Am zambit in coltul buzelor privind`o intens, suvitele lungi de par imi erau purtate de valuri reduse ale vantului. Desi la un momentdat ajunsesem sa cred ca este vantul, atunci cand umarul mi`a fost atins de o greutate presanta m`am intors brusc. Cu palma lipita parca de umarul meu, se inalta o silueta de barbat aparent mai mare ca mine cu doi ani, inalt si atletic. Ochii lui violet ma fixau intru totul vrand sa`mi citeasca gandurile, in timp ce parul blond ca spicul graului, scurt, ii statea rasfirat pe chip. Isi arcuise buzele carnose, de un rosu plapand intr`un zambet fortat, tinandu`si a2a palma pe obrazul meu ce prinsese o tenta de roz. Noroc cu intunericul ! Desi vruiam sa zic ceva, prezenta lui ma intimida cu fiecare secunda ce trecea printre noi. Probabil, observandu`mi stanjenirea s`a indepartat putin de mine aplecandu`se usor in semn de salut. Hmm, dupa miros parea a fi om, nicidecum vampir in plus corpul ii era cald.

- Sti, imi spune facand o scurta pauza pentru a`mi cuprinde din nou obrazul intre palme. Pari un vampir atat..de dulce..

Cum? Stie ca sunt vampir? Atunci el ce este? Om, vampir sau..nu..varcolac, dar cum am omis asta. Cum de nu m`am gandit ca numai un varcolac poate lua orice infatisare. La dracu, acum sunt si slab, nu am nici arme, ce fac..

- Eu.. imm..eu..

- Stai linistit, nu sunt un baiat atat de rau, murmura printre buze indepartandu`se de mine, ne mai vedem! spune disparand din raza mea vizuala.

Imi las trupul tremurand sa cada incet pe pamant, inca respiram accelerat incercand sa ma conving pe mine insumi ca totul fusese un vis, pardon un cosmar teribil.
M`am uitat fugar cu ochii de vampir, prin jur, insa totul parea linistit ca si cum nimic nu ar fi perturbat linistea de mai devreme. Nu, clar mintea mea a luat`o razna. Toate gandurile imi sunt sterse intr`o clipita la sosirea ei...Parea agitata, trupul subtirel acoperit de rochita albastra, mulata pe anumite zone, scurta pana la genunchi si decoltata in zona sanilor era rupta intr`o parte. Parul roscat ii curgea precum un rau peste umeri, accentuandu`i ochii de un violet stralucitor. Cade in genunchi, imbratisandu`ma strans, lasand cale libera catorva lacrimi marunte. Ii cuprind chipul rosu intre palme, sautandu`i scurt buzele tremurande, ma uimea prezenta ei, aici...

- Maite, ce faci aici? Ti`am mai spus ca este periculos ca un om sa colinde aceste locuri noaptea..Ii spun eu, ingrijorat de starea ei.

Isi asaza capul pe pieptul meu, inchizand ochii, asa cum obijnuia sa faca mereu.

- Mi`a fost dor de tine Danny, nu mai suport distanta asta, imi spune privindu`ma adanc in ochi.

Eram deacord cu ea, nici eu nu mai suportam gandul de a o stii departe, in lumea oamenilor unde ispitele colcaiau la tot pasul. O iubeam si inca o iubesc, dar nu ii pot fura inocenta la numai saisprezece ani. Merita sa cunosca soarele, sa se bucure de lumina, familie...

- Maite, te iubesc!

Se lasa moale in bratele mele, mumurand si ea aceleas cuvinte cu vocea ca de privighetoare. Imi trec degetele prin parul ei, sarutandu`i crestetul capului, inatotdeauna incelegea esenta cuvintelor dincolo de adevaratele lor sensuri.

Bun, fic nou, astept pareri (cel putin una pls) Lectura placuta!

[Verrine]

Prima b-). Eh... ti'as fi lasat comm de aseara, dar netul meu tampit cade la 12.57 si n-am mai avut timp o.O.
Asa, deci avand in vedere ca este fic yaoi, cum sa nu las eu comentariu? 8->.
Bun, deci e mai SF asa din cate am citit. Nu ma deranjeaza in mod special chestia asta, nu am nimic cu vampirii sau varcolacii, insa sa nu exagerezi si sa iasa ceva gen twilight cu plodaraie si chestii:)). Imi place ca ai plasat actiunea in tara la noi o.O. Cred ca pare mai interesant asa.
Personajul principal este tipul acela Danny si probabil o sa apara in capitolele viitoare si varcolacul :X. Inca de la inceput ai precizat faptul ca Danny este indragostit de un om, de o femeie in special o.O[ good point:>]. E bine asa, ma bucur ca varcolacu are oponenti:>. Ma intreb ce se va intampla cu cei doi.
La modurile de expunere stai bine. Am vazut cateva greseli de tastare... Cred ca una dintre ele era "vruiam", celelalte nu le mai stiu. Oricum, n'are rost sa le insir :-J. Imi place foarte mult cum descrii actiunea, nu-i nici foarte pompos si cu un catralion de metafore, dar nici ceva sec si banal. Pentru prima data cand gasesc o descriere bine proportionata 8->.
Asa, cam atat pentru moment. Ar fi fost dragut sa pui si nsite poze ale personajelor. Sunt tare curioasa sa avd cum arata Maite cu rochia aceia si parul roscat o.O.
A da, sa nu uit cum fac mai mereu. Imi place titlul ^:)^, da o nota de originalitate ficului.
Gata, acum am terminat. Hugs >:D< si astept urmatorul capitol.

[Aliss_anime]

Ms frumos pentru comm >:D< Ma bucur ca iti place si daps e gen SF dar nush pentru cat timp, eh sper sa citesti in continuare (deocamdata nu va fi vreo actinue de "aceea";)) ) pupici dulci:*

"Capitolul 2"

Un nou personaj, vampir!

Penele erau asezate in linie dreapta falfaind la orice atingere blanda a vantului. Imensitatea pura a fiecarui firicel de puf negru le dadea un plus de aer demonic, gata sa te transpuna intr`o lume cu totul diferita.
Isi intinsese aripile perfect in bataia fugara a razelor lunii, trupul fiind acoperit de monotona camasa neagra ce punea bine in evidenta formele apetisante. Picioarele acoperite de blugii inchisi la culoare, se indepartasera putin lasand un mic spatiu intre ele. In jurul baiatului cu par blond, scurt, si ondulat in patru suvite. Se formase un cerc in flacari albastre, ce`l impiedica sa faca vreo miscare.

Cum ar trebuii sa procedez acum? Ma simt incoltit, pur si simplu nu il pot ranii, nu pot sa`i mai fac asta inca o data. Chiar daca..sunt cine sunt. Il privesc si parca toate clipele din trecut imi sageteaza inima. Sangele lui imi vibreaza in vene cu aceias intensitate apasatoare. Cad in genunchi razbit de greutatea ce`mi apasa umerii nemilos. Gata! Ajunge, nu mai suport tentatia..
Ma numesc Dean, am douazeci si doi de ani si studiez artele plastice la Universitatea de Arta din Brasov. Sunt un barbat in devenire, putin mai special datorita trecutului meu si a vinovatiei ce inca ma urmareste la tot pasul. De`a lungul timpului am incercat sa ma adaptez ritmului uman, stergand urmele invizibile din prejur. Locuiesc intr`o casa darapanata, singur traspunandu`ma dintr`o tara in alta, mereu pe fuga! Da, asta e viata unui inger razvratit inpotriva lui Dumnezeu, razvratit inpotriva fratelui sau, mana dreapta a demonilor...Cat regret acea zi, cate as mai da sa indrept lucrurile ce m`au facut asa. Insa iertarea mea nu a venit, si nici nu o sa vina, dar vreu...vreau sa mor in bratele lui, atat! Privesc ceasul de pe noptiera oftand, iara se facuse ora 03:00 dimineata si eu nu inchisesem nici macar un ochi. Cred ca ziua la mine a devenit noapte deoarece numai atunci pot dormii, si noaptea zi. Ma ridic din pat, prinzandu`mi parul blond intr`o coada de cal, apoi sorb linistit din paharul cu apa. Aruncat la intamplare pe podea. Arunc o privire asupra cerului instelat, asezandu`ma pe marginea patului. Deodata simt o prezenta stranie in incapere, miros adanc parfumul linistindu`ma. Nu scot nici`un sunet preferand sa privesc cum corzile se ciocneau intre ele scotand un sunet linistitor, imi placea sa le ascult tumultul plin de mister. Degelele lui tineau obiectul dur intre ele, miscandu`se in ritumul indicat de note. M`a privit cu ochi calzi de parinte protector, a lasat chitara deoparte prinzandu`mi palmele intre ale sale. Pareau atat de calde si fine incat simteam ca aveam sa`mi pierd echilibrul. Era tatal meu, omul pe care il stimam din tot sufletul si il iubeam mai presus decat propria`mi viata. Desi, dupa moartea mamei la nasterea mea, viata lui luase o intorsatura radical, el stiuse sa ma protejeze si sa lupte pentru mine. Dar odata cu acea zi..sentimentele mele pentru el urmau sa piara in cenusa timpului. Hmm, ciudat cum spiritul lui face acelas lucru in fiecare seara, dar deja m`am obijnuit cu asta. Decid ca este momentul oportun pentru o plimbare scurta si linistitoare, asa ca ies din casa lasand "ingerul" sa`si faca treaba.
Adoram tacerea misterioasa a noptii cu luna plina, imi aducea aminte de...Mihail?! Ce cauta aici si mai ales de cand a devenit el varcolac? Ma dau doi pasi in sapte, ascunzandu`ma dupa un arbore gros. Aceias infatisare, doar suntem frati gemeni, insa cu suflete si scopuri total diferite..Din cate puteam sa observ, se pare ca vorbea cu un tip dragut, dar extrem de agitat. Vampir. Mda se pare ca lumea asta chiar a devenit o fortareata pentru fiinte supraomenesti, interesant. Conversatia lor nu a durat mai mult de cinci minute, iar spre disperarea mea nu am putut sa aud nimic. Sunt doar un inger jumatate demon-jumatate bun, si nu am nici pe departe puterea auzului fin. In fine, dupa ce frate`miu a plecat cu acea privire "intrebatoare", o pamanteanca a venit in locul lui, cred ca sunt iubiti..Are vrajeli in el, ce tip pe gustul meu! Cred ca ii voi face o vizita asa ca intre viitori "prieteni". Telefonul imi vibreaza deranjant in bujunar, ma indepartez de cei doi indragostiti pentru a putea raspunde neobservat apelului. Deschid clapeta punand`o la urechea dreapta:

- Dean, unde dracu esti? Aud o voce de partea celalta a telefonului, una nu prea fericita.

Ma asez pe iarba plina de roua, gandindu`ma daca e bine sa`l informez de mica mea escapada in Transilvania.

- Sti, ingerii de partea lui Dumnezeu nu au voie sa dracuie, iar referitor la mine..colind prin Transilvania..

Na ca i`am spus`o, murmur eu in gand.

Am simtit cam un val de aer rece ma cuprinde, si in mai putin de cinci minute ma aflam in vechea casa din Brasov. Asezat pe un scaun din lemn de nuc, picior peste picior, cu o expresie nervoasa pe chip, statea cel mai bun prieten al meu Nick. Infatisarea lui nu era de vezi Doamne cel mai frumos inger al Domnului, ci mai degraba pornind de la parul rozaliu si ochii rosii, puteai spune ca este o..papusa. Da o papusa! Care uneori reusa sa ma calce rau pe nervi.

- Dean, imi spune ridicandu`se de pe scaun pentru a fi la acelas nivel cu mine, noi avem de prins un demon..iar tu..tu te prostesti prin Transilvania! ! !
Unda mama naibii ti`a fost mintea, sti ca fratele tau te urmareste de mult.

Avea dreptate riscasem mult, dar simteam nevoia sa`l vad si in plus acel baiat, vampir, mi`a captat destul de mult atentia. Il privesc adanc in ochi dandu`i de inteles ca ma duc sa omor demonul, insa defapt aveam sa fac o vizita...

[Verrine]

Hi, hi, i'm here. ;))
Au aparut noi personaje o.O, bestial @-). Deci un semi'inger este frate geaman cu un varcolac=)). Nici nu vreau sa ma gandesc ce va urma de acum incolo:)).
Well, ma bucur ca acest capitolul nu a fost unul de duzina si in ce sens... Ma gandeam ca o sa citesc deja "faze" intre varcolacul si vampirasul nostru:>. Ma bucur ca nu s-a intamplat asa. Ii da o nota de originalitate ficului. Mi-a placut dialogul dintre Nick si Dean, pot spune ca baiatul a pus punctul pe i : )). Nu ma asteptam ca Nick sa aibe parul roz o.O.
However, am observat o greseala de tastare. Vreau sa ti-o spun deoarece ai folosi-o de doua ori in aceasi propozitie o.O.

Da, asta e viata unui inger razvratit inpotriva lui Dumnezeu, razvratit inpotriva fratelui sau, mana dreapta a demonilor...

Se scrie "impotriva".
Asa... si am mai vazut ceva. Ai scris "obijnuit", era "obisnuit".
Cam atat. Astept capitolul viitor ^:)^.

[Aliss_anime]

Capitol nou, ms frumos pentru comm, vot si cititorilor ;)) pwp:*

" Season 1, chapter 3, first"


Tu si Eu. Din nou o echipa!

Last night !

Transilvania.

Pasam pe acelas covor fasaietor de frunze moarte. Le auzeam strigatul de disperare insa nu`mi pasa, continuand sa le joc in picioare ca pe niste nimicuri. La urma urmei erau doar niste frunze care la momentul indicat de soarta urmau sa piara uitate de toti cei care le`au admirat o vara.
M`am aplecat domol asupra uneia, o frunza argintie, uscata, descompusa. Stiam deja, stiam ca avea sa moara, dar eu..poate voi ajunge si eu ca ea. Candva, singura, murind pe un pamant umed intre zeci de frunze.
Trist, atat de trist incat si cerul a inceput sa verse lacrimi de disperare. Picaturile incolore imi atingeau furioase pielea, zdrobindu`se in alte cateva picaturi mai mici, si mai speciale ca purele margaritare. Imi place, adoram senzatia de frisoane ce`mi invaluia trupul amortit. Asa simteam ca uit, ca ma indrept spre o lume unde totul este roz, unde nu exista nici viata si nici moarte. Doar amagire.
Intr`un final ma ridic de pe pamantul rece, continuand sa merg pe poteca ce ducea spre iesirea din parc. Soarele isi scosese razele cristaline printre norii de un albastru mirific, facand ploaia sa inceteze. Vazand ca nu mai are nici`un rost sa ma grabesc spre casa, m`am oprit langa bordura de ciment ce delimita o piscina imensa, care avea in centru o frumoasa fantana artezinana. Aceasta intruchipa doi ingeri: unul cu aripi albe, mari si chipul brazdat de doua lacrimi amare, iar altul cu aripi negre zambind invingator catre celalat. Ciudat, dar adevarat asta se intampla de prea multe ori in viata reala. Imaginea ce se oglindea in apa mi`a atras atentia intr`un mod subit. Un chip de adolescenta, alb ca prima zapada cazuta iarna, cu ochii de un violet deschis, mari, conturati de genele lungi si dese. Buzele carnoase, rosii ca o capsuna bine coapta si parul roscat, lung, prins in doua codite de catre pamblicile albastre. Oare eram eu? Da, eu eram acel inger coborat din rai, in acest iad plin de pacate. In acesta lume plina de rautate, ma intreb de ce? De ce Dumnezeu nu ma ia din nou alaturi de el, dar niciodata nu mi se raspunde. Sunt evitata, ca intotdeauna, evitata de propriile ganduri. Plang, ma eliberez de furia de dinauntru, nu o mai pot tine. Ma mistuie mult prea rau. Imi lovesc neputincioasa pumnul de pamant, reusind sa ma ranesc putin. Insa nici durerea nu ma mai alina, eram singura, mult prea singura pentru ca cineva sa ma poata consola vreodata. Simt un parfum mult prea putrnic, il inhalez nesatula, era al lui. Ma intorc disperata dupa el, insa vad doar o iluzie creata de ganduri. Hmm, ce proasta pot fi, este vampir iar razele soarelui il pot ucide.

*

Dupa ce am parasit parcul, am decis ca trebuie sa`l vad pe Danny ceea ce trebuia sa`i spun era mult prea important. Cu cat ma apropiam mai mult de locul nostru, cu atat inima imi sangera mai rau. Trebuia sa o fac, nu mai suportam chinul de a`l sti departe, de a ma stii pe mine suferind zi de zi. La un momentdat m`am oprit dupa un arbore pentru a`l privii cateva secunde. Era atat de adorabil, si azi...azi venise imbracat exact ca un om normal, intr`o pereche de pantaloni negri din satin si o camasa alba, de gat avand legata o esarfa roz cu picatele negre. Venise asa pentru mine, insa nu, nu aveam de gand sa mai dau inapoi. Trag aer in piept afisandu`ma in fata lui, m`am lasat pe vine lunandu`i palmele intre ale mele. Mi`a zambit cu caldure, sarutandu`mi scurt buzele tremurande. Incepusem sa plang, vazand asta m`a indepartat putin, cuprinzandu`mi obraji intre palme. Ii puteam citi sclipirea nedumerita din ochi...

- Danny trebuie sa vorbim.

I`am spus expirand treptat.

- M`am decis sa plec, in New York, aici totul este prea greu pentru mine. Si tu..

Insa nu am apucat sa continui deoarece lacrimile lui m`au oprit, plangea, plangeam amandoi. Oare voi putea, voi putea sa renunt la iubirea din inima mea, sa`l las asa.

- Imi pare rau iubitule, dar tu esti deja practic mort..

Ce, ce spusesem? Cum il putusem ranii in acest hal? Doamne cum de am ajuns asa, cum de ura m`a impins sa fac lucrul asta. S`a ridicat in picioare, intorcandu`se cu spatele catre mine pentru as sterge lacrimile ce inca ii acopereau chipul. Desi am vrut sa`i ating umarul, s`a retras rapid.

- Ai dreptate, totul trebuie sa se termine aici. Te iubesc, te rog sa`ti amintesti asta acolo...

Mi`a spus sarutandu`ma asa cum nu a mai facut`o niciodata. Stiam. Era sarutul de adio!


Now.

Bucuresti. Spitalul de Psihiatrie nr 9.

- Eu...L`am vazut, va jur ca l`am vazut...

Chipul femeii era alb ca varul la amintirea acelui barbat hidos, stia prea bine ca era vorba despre un varcolac, dar nimeni nu parea sa dea crezare spuselor unei sclerozate. Ochii ei mari ca doua cepe, varsau lacrimi dupa lacrimi evidentind din ce in ce mai mult spaima de moarte. Doctorul o privii prin ochelarii cu rame argintii, oftand adanc cat mai avea sa suporte toanele unor nebuni. Insa asta e, el singur isi alesese o asemenea meserie, cat de cat banoasa. Sorbii zgomotos dintr`o ceasca de ceai, nota ceva intr`un carnetel apoi spuse:

- Stai linistita, incearca sa te relaxezi. Aici nu exista nici`un varcolac, totul este in mintea ta. Acum i`ati medicamentele si intoarcete in salon.

Nu facuse nici`o pauza intre propozitii, vrand sa para cat mai convingator. Femeia facuse intocmai, strangand cat putea de tare pumnii pentru a nu face un atac de nervi. Pasii marunt in salonul intunecat, simtind un miros puternic de carne putreda, se aseza pe pat tinandu`si genunchii stransi la piept. In doar cateva secunde o mana se infripse in abdomenul ei, lasand matele impreuna cu celelalte organe sa iese la suprafata. Sangele curgea precum un radu furios, in timp ce monstrul se infructa cu bucati de carne inca calde. Un zgomot puternic ii atrase atentia, se opri din mancat intorcandu`se cu tot trupul catre fereastra. La vederea celui venit, varcolacul isi lua forma umana cazand in genuchi, inima il ardea mult prea tare.

- Mihail, nu..nu pot sa cred...

Spuse ingerul cu aripi negre apropiandu`se de el, se apleca asupra acestuia cautandu`i privirea rece si indiferenta. Cuprinde barbia fratelui sau intre degete adaugand:

- Daca accepti sa`mi bei sangele vom devenii din nou o echipa. Iar tu nu vei mai fi o asemenea fiinta...absolut hidoasa. Vom salva lumea Mihail !

Blondu`l il privii uimit pe barbatul din fata lui, insa se supuse deschizandu`si buzele pentru a primii acel sange magic. Imediat ce acesta ii patrunse in vene o pereche de aripi albe, mari isi facura aparitia.

- Dean...

Rosti tanarul buimac, neantelegand unde se afla si de ce hainele ii erau patate de sange.

- Bine ai revenit, fratioare !

Coming Soon...