20-05-2011, 11:42 PM
Heiii, dragilor >:D<.
Am venit mult mai devreme cu nextul fata de data trecuta. Tin sa anunt ca urmatorul capitol il voi pune pe la inceputul lui iulie, cand termin si eu cu scoala si evaluarile nationale :-s.
Hope u like it! XD
tamoshiku: Ma bucur atat de mult ca iti place:*. Daca demonul este Itachi? Hmm... vei vedea daca citesti capitolul asta:>. Si nu ma deranjeaza sa te anunt :].
pandora96: Otiliiici:*. Sper sa-ti placa si nextu :].
Myawa :]: Cititoarea mea fidela >:D<. Am facut niste gaste happy din nou:)). Ma bucur ca iti plac ideile mele, iar in capitolu' asta am incercat sa tin cont de sfaturile tale.
P.S.: Ii rog dulce ca o savarina pe cei care au facut spam (comentarii mai mici de 3 randuri) sa le editeze. Chiar imi doresc ca ficul meu sa se reintoarca la Naruto Fics pentru ca eu una zic ca merita.
Thx XD!
In ultimele saptamani, m-am tot gandit la propunerea atacatorului. Sau ar trebui sa spun… lui Uchiha? Asemanarea dintre el si Sasuke este uimitoare: ochii, parul brunet, pielea de culoare deschisa si privirea aceea mereu rece. In plus, tehnica genjutsu pe care a folosit-o e specifica clanului Uchiha. Si totusi, am auzit ca Sasuke e ultimul supravietuitor. Este ceva ciudat la mijloc in toata povestea asta.
Nu inteleg de ce "Uchiha" ar vrea sa ma antreneze. Cum zicea si el, nu sunt destul de puternica, iar Byakuganul meu este slab dezvoltat, desi fac parte din ramura principala a clanului Hyuuga. Poate ca vrea doar sa ma foloseasca in planurile sale malefice… Poate era doar un ninja pus pe glume proaste, cu abilitati uimitoarea si care s-a distrat pe seama mea. Dar zicea despre Konoha ca e "un sat de doua parale", asa ca treabuie sa aiba o legatura mai veche cu satul, corect? Dar atunci, de ce l-a parasit?
Nu stiu. Totul e mult prea complicat, iar eu am prea multe ipoteze stupide. Inca nu am vorbit cu nimeni despre el, dar sunt foarte curioasa cine este. Nu vreau sa-l caut sau sa ma mai intalnesc inca o data cu atacatorul -chiar nu am nevoie de ajutorul lui. Echipa din care fac parte acum imi da un sentiment profund de siguranta si ma inteleg bine cu baietii, am devenit toti trei foarte buni amici.
In special cu Kiba. Mi-a devenit fratele mai mare pe care nu l-am avut niciodata. E mereu protector, are grija de mine si e foarte atent. Desigur, mai face si glumite pe seama mea cand gresesc la antrenamente, dar ele nu ma supara pentru ca stiu ca nu sunt facute cu rea intentie. La Academie nu eram asa de apropiati, relatia dintre noi se reducea la "Salut!". El avea grupul lui de prieteni unde se dadea mereu in spectacol, in timp ce eu vorbeam cam in fiecare pauza cu Sakura. Acum, Kiba este la fel de amuzant, dar mi se pare mult mai matur.
Shino… este ok. Prima impresie pe care mi-am facut-o in padurea Konohei nu prea s-a schimbat: mereu retras si serios, chiar si la farsele pe care i le face Kiba. Pana acum, nu cred ca l-am vazut vreodata razand, iar daca ar zambi macar pentru cateva secunde ar fi o minune. In schimb, este la fel de puternic cum era in Academie si reuseste din prima incercare tehnicile noi predate de Kurenai-sensei. Eu si Kiba nu prea "socializam" cu el, dar, in timpul antrenamentelor, ne descurcam excelent ca o echipa de trei persoane.
Imi amintesc cu drag de colegii mei acum, cand privesc pe fereastra peisajul Konohei. Cerul imprastie mici picatele albe peste acoperisurile viu- colorate ale caselor. Fulgii de zapada se unesc intr-un dans zglobiu care parca te poarta intr-un univers paralel- o lume mai buna unde nu exista ganduri negative sau oameni rauvoitori precum demonul…
Oftez. Nu reusesc sa uit imaginea atacatorului si nici ochii aceia visinii care parca ma urmaresc incontinuu, indiferent la ce altceva ma gandesc. Sunt atat de curioasa cine era.
Dar daca…
Ma indrept cu pasi grabiti spre dulapul cu haine. Garderoba mea nu e prea variata- majoritatea hainelor mele sunt inchise la culoare. Imi aleg la intamplare niste colanti negri mai grosi, un pulover lung mov si o jacheta draguta crem cu blanita. Nu imi prea place sa ma machiez, asa ca doar aplic un strugurel cu aroma de cirese.
Ies grabita din casa si ma indrept spre centrul Konohei. E destul de frig pentru mijlocul lui decembrie, iar strazile sunt aproape pustii. Vad doar din cand in cand cate un ninja care se indreapta in fuga in parti diferite ale satului. Pe trotuare s-a asezat deja un strat destul de gros de zapada.
Cladirea in care se afla biroul Hokageului nu este pazita de prea multi shinobi. Patrund aproape nevazuta inauntru si ma indrept direct spre birou, insa, pe masura ce inaintez, aud cateva voci:
- Kakashi, ma bucur ca echipa ta a trecut testul. Cred e printre primele, rade discret Hokage-sama. Imi dau seama ca e foarte greu sa mentii echilibrul, mai ales cu atatea personalitati diferite. In plus, mai e si Naruto care…
Naruto? Acum inteleg totul: Kakashi este un Jonin de elita si se pare ca e noul sensei al echipei 7, formata din Naruto, Sakura si Sasuke. Un moment… Sasuke? Discutia din birou incepe sa devina mai interesanta.
In timp ce trag cu urechea la usa biroului, Hokage-sama ii mai spune lui Kakashi cateva cuvinte:
- Urmatorul loc de antrenament este cascada din padure. Succes cu Naruto si Sasuke! Cread ca vei avea nevoie.
O alta idee geniala pe ziua de azi: daca vreau neaparat informatii, de ce sa nu apelez chiar la sursa? Picioarele mele, deja supraincarcate cu chakra, se indreapta parca singure spre locul de antrenament al echipei 7. Cascada nu e prea departe, poate la 4-5 km distanta. Gandul ca ma voi reintoarce in padure imi da fiori pe sira spinarii, mai ales ca n-am mai fost acolo din ziua examenului.
Ajung relativ repede, in cam zece minute. Padurea, la fel ca si satul, este acoperita de un stat fin de zapada, iar cascada inghetata ofera o priveliste uimitoare.
Exact cum ma asteptam, toti trei sunt in locul stabilit. Naruto, hiperactiv ca de obicei, nu sta locului nici macar o clipa si ii pune Sakurei tot felul de intrebari. Rozalia, evident enervata de gesturile baiatului, incearca sa ramana calma, dar ii da cate un pumn la fiecare cinci secunde. Rad singura: scena pare desprinsa din niste desene animate foarte amuzante.
- Hei, Saku! o strig din departare.
Fata alearga spre mine afisand un zambet larg.
- Hinata, ce ma bucur sa te vad! ma intampina Sakura si imi ofera una dintre imbratisarile ei calduroase.
Imi studiez cu atentie prietena- este foarte diferita fata de acum cateva saptamani. Alaturi de colantii negri si un palton in aceeasi culoare, ea poarta o rochita rosie, putin cam stramta pentru gusturile mele si cam subtire pentru vremea asta geroasa. Ochii ei mari si verzi ies in evidenta datorita dermatografului si rimelului negru, iar parul ei lung pare mult mai matasos. E usor de ghicit motivul unei schimbari atat de bruste.
- Cum te intelegi cu Shino si Kiba? ma intreaba interesata Sakura.
- Foarte bine. Am devenit prieteni si toti trei formam o echipa care se completeaza reciproc. Dar tu cu Naruto si Sasuke? Sau ar trebui sa spun doar Sasuke? o intreb la randul meu cu un zambet mai smecher pe fata.
Sakura face ochii mari de bucurie.
- Oh, este atat de perfect: serios, puternic, destept, dragut! Ino sigur moare de ciuda chiar in momentul asta!
Ino Yamanaka. Cine ar putea s-o uite? La Academie, Sakura si Ino au fost foarte bune prietene la inceput, pana cand a intervenit Sasuke. Amandoua il placeau (si inca il mai plac) extrem de mult si, o data cu trecerea timpului, au devenit dusmance. Nu trecea o zi fara ca ele sa se certe, iar eu a trebuit sa suport zilnic toate crizele nervoase ale Sakurei in legatura cu Ino. Iar partea cea mai amuzanta este ca Sasuke nici macar nu le observa si nici nu e interesat de ele. Mi se pare asa de pueril sa renunti la o prietenie de-o viata doar din cauza unui baiat.
Cat despre Ino… nu imi era chiar cea mai buna amica. In cei patru ani, mereu am sustinut-o si am consolat-o pe Sakura, deci am devenit si eu in mod automat "dusmanca" lui Ino. Cred ca am vorbit o singura data cu blondina despre tema la ora de istorie a Konohei. In rest, relatia noastra era nula.
- Hinata, ce mai faci? Ce cauti tocmai aici?
Recunosc vocea asta vesela, care emana cu fiecare cuvant energie pozitiva. Ma trezesc din amintirile mele si ma las pierduta in ochii lui.
- B-bine, tu ce faci?
Evident, cel mai sec raspuns din lume trebuia sa fie spus de mine. Curaj, Hinata, e doar un baiat ca oricare altul.
- Hehe, foarte bine. Am inceput antrenamentele si ghici ce: chiar ma descurc! a zis Naruto cu un suras larg. Ma rog, singura parte nasoala e tipul ala care se da cool si puternic, mi-a soptit, aratand cu degetul in directia lui Sasuke.
Nu, nu e un baiat obisnuit. Cati dintre ei m-au vrajit doar cu un singur cuvant sau cu o fraza stupida? El e special. Zambetul, veselia lui, ochii mari de un albastru intens si ambitia lui de a merge inainte. Toate ma fac sa rosesc doar cand ma gandesc la el.
Chiar daca as mai putea vorbi o zi intreaga cu Sakura si Naruto, am un alt scop pentru care am venit la cascada. Imi iau inima in dinti si le zic celor doi:
- Naruto, Sakura, ne vedem in doua secunde.
- Ok… imi raspunde Saku, privindu-ma suspicioasa.
Incet-incet, cu pasi greoi si mai mult fortati, ma indrept catre Sasuke. Relaxat si ganditor, el sta cu mainile in buzunare, sprijit de trunchiul unui copac si se uita dispretuitor in timp ce ma apropii de el.
- Ce mai vrei? ma intreaba plictisit.
Era totusi dragut un simplu "Salut!", dar merge si asa.
- Sasuke, trebuie neaparat sa-ti vorbesc. Stiu ca ma eviti dupa seara aceea de la focul de tabara, dar am nevoie de ajutorul tau.
- Si de ce te-as ajuta? imi spune pe acelasi ton.
Rosesc si mai tare, dar adaug:
- Nu ai niciun motiv, dar chiar nu mai am la cine sa apelez. Este ceva mai complicat: s-a intamplat acum cateva saptamani cand am dat examenul.
- Ok atunci, hai sa te-aud.
- Stiu ca ti se va parea mai ciudat. Dar… ai cumva… un frate?
In viata mea nu l-am mai vazut pe "fermecatorul Uchiha" atat de uimit si de incurcat. Deodata, pare chiar interesat de discutia cu mine si ma priveste intr-un mod foarte ciudat.
- De unde stii? L-ai vazut? S-a intors in sat? Ma cauta?
Cred ca raspunsul lui inseamna "da". Ma apuca brusc de umeri si se uita disperat la mine, asteptand un raspuns la fiecare intrebare. Majoritatea fetelor, mai ales Sakura si Ino, ar lesina in locul meu, dar eu doar rosesc si incerc sa-mi pastrez privirea ferma.
- Sasuke, ti-am zis, nu s-a intamplat chiar recent. M-a urmarit prin padure in timpul examenului, m-a amenintat cu moartea, eram speriata si…
Dar nu mai pot continua pentru ca un nor de fum dens ne invaluie pe amandoi. Ii vad doar pe Naruto si Sakura venind in directia noastra.
- Hei, baieti, scuze pentru intarziere, aud vocea linistita a barbatului din biroul Hokageului.
- Intarziere?! Mai aveam putin si va dadeam disparut! Si sa nu mai folositi scuza cum ca v-ati pierdut pe drumurile vietii!
- Calmeaza-te, dragul meu Naruto, ii raspunde Kakashi. Te vei antrena pana diseara si totul va fi bine. Oh, un al patrulea membru al echipei? intreaba ironic senseiul uitandu-se la mine.
- Pai… eu plecam… soptesc rusinata si fac stanga-mprejur, fara sa-mi iau ramas-
bun de la Sakura.
- Hinata, un moment! Maine, cofetarie, ora doua? ma intreaba rugator Sasuke, dandu-mi de inteles ca vrea sa continuam discutia de mai devreme.
- Sigur…
Reusesc doar sa observ privirea rautacioasa si plina de manie a Sakurei, in timp ce ma indrept spre iesirea din padure. Imi dau ochii peste cap. Grozav: pana maine la ora doua, tot satul va afla ca am o "intalnire" cu Sasuke Uchiha.
Am venit mult mai devreme cu nextul fata de data trecuta. Tin sa anunt ca urmatorul capitol il voi pune pe la inceputul lui iulie, cand termin si eu cu scoala si evaluarile nationale :-s.
Hope u like it! XD
tamoshiku: Ma bucur atat de mult ca iti place:*. Daca demonul este Itachi? Hmm... vei vedea daca citesti capitolul asta:>. Si nu ma deranjeaza sa te anunt :].
pandora96: Otiliiici:*. Sper sa-ti placa si nextu :].
Myawa :]: Cititoarea mea fidela >:D<. Am facut niste gaste happy din nou:)). Ma bucur ca iti plac ideile mele, iar in capitolu' asta am incercat sa tin cont de sfaturile tale.
P.S.: Ii rog dulce ca o savarina pe cei care au facut spam (comentarii mai mici de 3 randuri) sa le editeze. Chiar imi doresc ca ficul meu sa se reintoarca la Naruto Fics pentru ca eu una zic ca merita.
Thx XD!
Capitolul 6
"- Ai cumva… un frate?"
In ultimele saptamani, m-am tot gandit la propunerea atacatorului. Sau ar trebui sa spun… lui Uchiha? Asemanarea dintre el si Sasuke este uimitoare: ochii, parul brunet, pielea de culoare deschisa si privirea aceea mereu rece. In plus, tehnica genjutsu pe care a folosit-o e specifica clanului Uchiha. Si totusi, am auzit ca Sasuke e ultimul supravietuitor. Este ceva ciudat la mijloc in toata povestea asta.
Nu inteleg de ce "Uchiha" ar vrea sa ma antreneze. Cum zicea si el, nu sunt destul de puternica, iar Byakuganul meu este slab dezvoltat, desi fac parte din ramura principala a clanului Hyuuga. Poate ca vrea doar sa ma foloseasca in planurile sale malefice… Poate era doar un ninja pus pe glume proaste, cu abilitati uimitoarea si care s-a distrat pe seama mea. Dar zicea despre Konoha ca e "un sat de doua parale", asa ca treabuie sa aiba o legatura mai veche cu satul, corect? Dar atunci, de ce l-a parasit?
Nu stiu. Totul e mult prea complicat, iar eu am prea multe ipoteze stupide. Inca nu am vorbit cu nimeni despre el, dar sunt foarte curioasa cine este. Nu vreau sa-l caut sau sa ma mai intalnesc inca o data cu atacatorul -chiar nu am nevoie de ajutorul lui. Echipa din care fac parte acum imi da un sentiment profund de siguranta si ma inteleg bine cu baietii, am devenit toti trei foarte buni amici.
In special cu Kiba. Mi-a devenit fratele mai mare pe care nu l-am avut niciodata. E mereu protector, are grija de mine si e foarte atent. Desigur, mai face si glumite pe seama mea cand gresesc la antrenamente, dar ele nu ma supara pentru ca stiu ca nu sunt facute cu rea intentie. La Academie nu eram asa de apropiati, relatia dintre noi se reducea la "Salut!". El avea grupul lui de prieteni unde se dadea mereu in spectacol, in timp ce eu vorbeam cam in fiecare pauza cu Sakura. Acum, Kiba este la fel de amuzant, dar mi se pare mult mai matur.
Shino… este ok. Prima impresie pe care mi-am facut-o in padurea Konohei nu prea s-a schimbat: mereu retras si serios, chiar si la farsele pe care i le face Kiba. Pana acum, nu cred ca l-am vazut vreodata razand, iar daca ar zambi macar pentru cateva secunde ar fi o minune. In schimb, este la fel de puternic cum era in Academie si reuseste din prima incercare tehnicile noi predate de Kurenai-sensei. Eu si Kiba nu prea "socializam" cu el, dar, in timpul antrenamentelor, ne descurcam excelent ca o echipa de trei persoane.
Imi amintesc cu drag de colegii mei acum, cand privesc pe fereastra peisajul Konohei. Cerul imprastie mici picatele albe peste acoperisurile viu- colorate ale caselor. Fulgii de zapada se unesc intr-un dans zglobiu care parca te poarta intr-un univers paralel- o lume mai buna unde nu exista ganduri negative sau oameni rauvoitori precum demonul…
Oftez. Nu reusesc sa uit imaginea atacatorului si nici ochii aceia visinii care parca ma urmaresc incontinuu, indiferent la ce altceva ma gandesc. Sunt atat de curioasa cine era.
Dar daca…
Ma indrept cu pasi grabiti spre dulapul cu haine. Garderoba mea nu e prea variata- majoritatea hainelor mele sunt inchise la culoare. Imi aleg la intamplare niste colanti negri mai grosi, un pulover lung mov si o jacheta draguta crem cu blanita. Nu imi prea place sa ma machiez, asa ca doar aplic un strugurel cu aroma de cirese.
Ies grabita din casa si ma indrept spre centrul Konohei. E destul de frig pentru mijlocul lui decembrie, iar strazile sunt aproape pustii. Vad doar din cand in cand cate un ninja care se indreapta in fuga in parti diferite ale satului. Pe trotuare s-a asezat deja un strat destul de gros de zapada.
Cladirea in care se afla biroul Hokageului nu este pazita de prea multi shinobi. Patrund aproape nevazuta inauntru si ma indrept direct spre birou, insa, pe masura ce inaintez, aud cateva voci:
- Kakashi, ma bucur ca echipa ta a trecut testul. Cred e printre primele, rade discret Hokage-sama. Imi dau seama ca e foarte greu sa mentii echilibrul, mai ales cu atatea personalitati diferite. In plus, mai e si Naruto care…
Naruto? Acum inteleg totul: Kakashi este un Jonin de elita si se pare ca e noul sensei al echipei 7, formata din Naruto, Sakura si Sasuke. Un moment… Sasuke? Discutia din birou incepe sa devina mai interesanta.
In timp ce trag cu urechea la usa biroului, Hokage-sama ii mai spune lui Kakashi cateva cuvinte:
- Urmatorul loc de antrenament este cascada din padure. Succes cu Naruto si Sasuke! Cread ca vei avea nevoie.
O alta idee geniala pe ziua de azi: daca vreau neaparat informatii, de ce sa nu apelez chiar la sursa? Picioarele mele, deja supraincarcate cu chakra, se indreapta parca singure spre locul de antrenament al echipei 7. Cascada nu e prea departe, poate la 4-5 km distanta. Gandul ca ma voi reintoarce in padure imi da fiori pe sira spinarii, mai ales ca n-am mai fost acolo din ziua examenului.
Ajung relativ repede, in cam zece minute. Padurea, la fel ca si satul, este acoperita de un stat fin de zapada, iar cascada inghetata ofera o priveliste uimitoare.
Exact cum ma asteptam, toti trei sunt in locul stabilit. Naruto, hiperactiv ca de obicei, nu sta locului nici macar o clipa si ii pune Sakurei tot felul de intrebari. Rozalia, evident enervata de gesturile baiatului, incearca sa ramana calma, dar ii da cate un pumn la fiecare cinci secunde. Rad singura: scena pare desprinsa din niste desene animate foarte amuzante.
- Hei, Saku! o strig din departare.
Fata alearga spre mine afisand un zambet larg.
- Hinata, ce ma bucur sa te vad! ma intampina Sakura si imi ofera una dintre imbratisarile ei calduroase.
Imi studiez cu atentie prietena- este foarte diferita fata de acum cateva saptamani. Alaturi de colantii negri si un palton in aceeasi culoare, ea poarta o rochita rosie, putin cam stramta pentru gusturile mele si cam subtire pentru vremea asta geroasa. Ochii ei mari si verzi ies in evidenta datorita dermatografului si rimelului negru, iar parul ei lung pare mult mai matasos. E usor de ghicit motivul unei schimbari atat de bruste.
- Cum te intelegi cu Shino si Kiba? ma intreaba interesata Sakura.
- Foarte bine. Am devenit prieteni si toti trei formam o echipa care se completeaza reciproc. Dar tu cu Naruto si Sasuke? Sau ar trebui sa spun doar Sasuke? o intreb la randul meu cu un zambet mai smecher pe fata.
Sakura face ochii mari de bucurie.
- Oh, este atat de perfect: serios, puternic, destept, dragut! Ino sigur moare de ciuda chiar in momentul asta!
Ino Yamanaka. Cine ar putea s-o uite? La Academie, Sakura si Ino au fost foarte bune prietene la inceput, pana cand a intervenit Sasuke. Amandoua il placeau (si inca il mai plac) extrem de mult si, o data cu trecerea timpului, au devenit dusmance. Nu trecea o zi fara ca ele sa se certe, iar eu a trebuit sa suport zilnic toate crizele nervoase ale Sakurei in legatura cu Ino. Iar partea cea mai amuzanta este ca Sasuke nici macar nu le observa si nici nu e interesat de ele. Mi se pare asa de pueril sa renunti la o prietenie de-o viata doar din cauza unui baiat.
Cat despre Ino… nu imi era chiar cea mai buna amica. In cei patru ani, mereu am sustinut-o si am consolat-o pe Sakura, deci am devenit si eu in mod automat "dusmanca" lui Ino. Cred ca am vorbit o singura data cu blondina despre tema la ora de istorie a Konohei. In rest, relatia noastra era nula.
- Hinata, ce mai faci? Ce cauti tocmai aici?
Recunosc vocea asta vesela, care emana cu fiecare cuvant energie pozitiva. Ma trezesc din amintirile mele si ma las pierduta in ochii lui.
- B-bine, tu ce faci?
Evident, cel mai sec raspuns din lume trebuia sa fie spus de mine. Curaj, Hinata, e doar un baiat ca oricare altul.
- Hehe, foarte bine. Am inceput antrenamentele si ghici ce: chiar ma descurc! a zis Naruto cu un suras larg. Ma rog, singura parte nasoala e tipul ala care se da cool si puternic, mi-a soptit, aratand cu degetul in directia lui Sasuke.
Nu, nu e un baiat obisnuit. Cati dintre ei m-au vrajit doar cu un singur cuvant sau cu o fraza stupida? El e special. Zambetul, veselia lui, ochii mari de un albastru intens si ambitia lui de a merge inainte. Toate ma fac sa rosesc doar cand ma gandesc la el.
Chiar daca as mai putea vorbi o zi intreaga cu Sakura si Naruto, am un alt scop pentru care am venit la cascada. Imi iau inima in dinti si le zic celor doi:
- Naruto, Sakura, ne vedem in doua secunde.
- Ok… imi raspunde Saku, privindu-ma suspicioasa.
Incet-incet, cu pasi greoi si mai mult fortati, ma indrept catre Sasuke. Relaxat si ganditor, el sta cu mainile in buzunare, sprijit de trunchiul unui copac si se uita dispretuitor in timp ce ma apropii de el.
- Ce mai vrei? ma intreaba plictisit.
Era totusi dragut un simplu "Salut!", dar merge si asa.
- Sasuke, trebuie neaparat sa-ti vorbesc. Stiu ca ma eviti dupa seara aceea de la focul de tabara, dar am nevoie de ajutorul tau.
- Si de ce te-as ajuta? imi spune pe acelasi ton.
Rosesc si mai tare, dar adaug:
- Nu ai niciun motiv, dar chiar nu mai am la cine sa apelez. Este ceva mai complicat: s-a intamplat acum cateva saptamani cand am dat examenul.
- Ok atunci, hai sa te-aud.
- Stiu ca ti se va parea mai ciudat. Dar… ai cumva… un frate?
In viata mea nu l-am mai vazut pe "fermecatorul Uchiha" atat de uimit si de incurcat. Deodata, pare chiar interesat de discutia cu mine si ma priveste intr-un mod foarte ciudat.
- De unde stii? L-ai vazut? S-a intors in sat? Ma cauta?
Cred ca raspunsul lui inseamna "da". Ma apuca brusc de umeri si se uita disperat la mine, asteptand un raspuns la fiecare intrebare. Majoritatea fetelor, mai ales Sakura si Ino, ar lesina in locul meu, dar eu doar rosesc si incerc sa-mi pastrez privirea ferma.
- Sasuke, ti-am zis, nu s-a intamplat chiar recent. M-a urmarit prin padure in timpul examenului, m-a amenintat cu moartea, eram speriata si…
Dar nu mai pot continua pentru ca un nor de fum dens ne invaluie pe amandoi. Ii vad doar pe Naruto si Sakura venind in directia noastra.
- Hei, baieti, scuze pentru intarziere, aud vocea linistita a barbatului din biroul Hokageului.
- Intarziere?! Mai aveam putin si va dadeam disparut! Si sa nu mai folositi scuza cum ca v-ati pierdut pe drumurile vietii!
- Calmeaza-te, dragul meu Naruto, ii raspunde Kakashi. Te vei antrena pana diseara si totul va fi bine. Oh, un al patrulea membru al echipei? intreaba ironic senseiul uitandu-se la mine.
- Pai… eu plecam… soptesc rusinata si fac stanga-mprejur, fara sa-mi iau ramas-
bun de la Sakura.
- Hinata, un moment! Maine, cofetarie, ora doua? ma intreaba rugator Sasuke, dandu-mi de inteles ca vrea sa continuam discutia de mai devreme.
- Sigur…
Reusesc doar sa observ privirea rautacioasa si plina de manie a Sakurei, in timp ce ma indrept spre iesirea din padure. Imi dau ochii peste cap. Grozav: pana maine la ora doua, tot satul va afla ca am o "intalnire" cu Sasuke Uchiha.
![[Imagine: 11qpgxx.jpg]](http://i50.tinypic.com/11qpgxx.jpg)