18-05-2011, 05:30 PM
Capitolul III
O zi ciudată
Eu nu prea avem ce sa vorbesc cu domnul atitudine, n-am nevoie să fiu numită c***a de un idiot de rang înalt. Ar fi trebuit să mă revăd cu ei în cu totul altă situaţie. Trebuia să vorbim ţi să râdem când ne amintim tot ce am făcut când era copii. Se pare că grupul nostru a ajuns în groapă, ei nu mai înseamnă nimic pentru mine.
Culoarea semaforului se schimbă, dar eu nu pornesc până aud înjurăturile din spatele meu, le arăt enervanţilor semnul păcii şi pornesc. Urmărirea asta începea să mă plictisească, Sasuke mă va putea găsi acasă dacă va vrea ceva.
- Dacă vrei altceva pe lângă o partidă bună, te ascult.
- Am venit să-ţi spun că prima ta cursă e în seara asta, şi abea aştept să văd cum o să pierzi.
Mda, asta era ceva interesant, deţi sigur am primit un e-mail de la verişorul meu Neji. Se pare că cei de pe aicea vor ca eu să pierd din prima, ce păcat că-i voi dezamăgi. Mă urc înapoi pe BMW şi plec spre casă, am suficient timp să-mi fac ultimele retuşuri la frumuseţea mea. Adevărul e că îmi ador maşina, mereu lucrez cu orele la ea, trebuie să fie perfectă, cea mai bună. Tata a băgat şi el foarte mulţi banii în acest hobby penibil al fetiţei lui. Conduc un Bugatti Veyron negru cu două dungi roz, viteza maximă a acestuia este de 407 km/h, nu am condus nici o dată cu mai mult de 350 km/h. Maşinuţa mea este neagră şi are două dungi roz în lateral.
Am ajuns în faţa casei unde era parcat un Mosler 900S, era o maşină drăguţ, verde, dar uşor de învins într-o cursă. Intru vără chef în casă şi sunt întâmpinată de o fetiţă de vreo cinci anişori, o iau în braţe şi o pup pe obraz. Era cea mai drăguţă fetiţă din lume, ochii îi erau albaştri ca nori şi parul îi era scurt, negru cu reflecţii mov, purta o rochiţă roz cu o floare mare neagră.
- Pe unde mai umblă acum adormitul de tati?
Fetiţă îmi spune că stă de vorbă cu o fată în birou şi m că mi-a spus să merg direct acolo. O las pe micuţă jos şi mă îndrept spre birou, dar nu înainte de a intra în bucătărie pentru un pahar de suc. Da ca de obicei voi fi certată că bea numai prosti, dar prostia asta o ador, o doză rece de Cola după o zi de şcoală. De fapt pentru o oră şi ceva în care m-am simţit mai rău decât atunci când am aflat că Neji are o fetiţă, poate nu la fel de rău, atunci am leşinat. Am deschis cu grijă uşa biroului în cazul în care se poate să fiu atacată de un stilou sau un încărcător de telefon.
- Cum de îţi permiţi să vi aici, sunteţi cele mai oribile persoane, cum te poţi gândi măcar la asta.
- Am venit doar să-i aduc ghiozdanul, la lăsat la şcoală.
Am văzut că cea cu care vorbea Neji era una din colegele mele, mă întreb ce sa întâmplat cu Sakura. Pentru un moment am vrut să mă întorc la şcoală să văd pe unde umblă, dar m-am aşezat un linişte lângă roşcată.
- Hinata ea este Karin Mykozi, adversara ta în această seară. Spre să o faci praf nu pare o adversară prea periculoasă. Şti cumva pe unde umblă Kyra, e atât de plictisită zilele astea.
Îi spun că micuţa stă pe scări şi aşteptă să o ducă cineva în parc, acesta iese bolborosind nişte lucruri înţelese numai de el. primul lucru care îmi trece prin minte este să o poftesc pe fată afară şi să mă ofer să merg în parc cu nepoţica mea. Dar apoi am realizat că ea îmi poate da mai multe informaţi despre Sakura şi Sasuke. Am întrebato pe fată dacă vrea cumva o Cola şi această nu a refuzato, am mers până în bucătărie să mai iau două doze pentru că eu deja am băut doza. Înainte să pot să ajung la birou cineva a bătut la uşă, mi-am schimbat direcţia şi am mers să deschid.
- Hei! Sunt Naruto! Tu eşti fata cea nouă, corect? Am venit să vorbesc cu tine şi am văzut că maşina lui Karin este parcată aici. Ce faci? Nu mă pofteşti înăuntru?
- Ăăă, da intră, eşti ciudat. Vrei o cola.
Mă simţeam ca în filmele cu proşti, şi aveam un motiv, blondul a intrat în bucătărie şi s-a servit cu o doză din frigider. Aşa este cel mai bine, măcar ştiu că nu mai trebuie să-mi fac griji că moare săracul de sete, dar e puţin nesimţit.
Blondul purta o pereche de pantaloni de blugi negri şi o cămaşă neagră deschisă la trei nasturi, în picioare avea o pereche de tenişi tot negri. Pot să spun că arăta bine, şi ochii lui îmi aminteau de o veche prietenă, numele ei era Ino Uzumaki.
O zi ciudată
Eu nu prea avem ce sa vorbesc cu domnul atitudine, n-am nevoie să fiu numită c***a de un idiot de rang înalt. Ar fi trebuit să mă revăd cu ei în cu totul altă situaţie. Trebuia să vorbim ţi să râdem când ne amintim tot ce am făcut când era copii. Se pare că grupul nostru a ajuns în groapă, ei nu mai înseamnă nimic pentru mine.
Culoarea semaforului se schimbă, dar eu nu pornesc până aud înjurăturile din spatele meu, le arăt enervanţilor semnul păcii şi pornesc. Urmărirea asta începea să mă plictisească, Sasuke mă va putea găsi acasă dacă va vrea ceva.
- Dacă vrei altceva pe lângă o partidă bună, te ascult.
- Am venit să-ţi spun că prima ta cursă e în seara asta, şi abea aştept să văd cum o să pierzi.
Mda, asta era ceva interesant, deţi sigur am primit un e-mail de la verişorul meu Neji. Se pare că cei de pe aicea vor ca eu să pierd din prima, ce păcat că-i voi dezamăgi. Mă urc înapoi pe BMW şi plec spre casă, am suficient timp să-mi fac ultimele retuşuri la frumuseţea mea. Adevărul e că îmi ador maşina, mereu lucrez cu orele la ea, trebuie să fie perfectă, cea mai bună. Tata a băgat şi el foarte mulţi banii în acest hobby penibil al fetiţei lui. Conduc un Bugatti Veyron negru cu două dungi roz, viteza maximă a acestuia este de 407 km/h, nu am condus nici o dată cu mai mult de 350 km/h. Maşinuţa mea este neagră şi are două dungi roz în lateral.
Am ajuns în faţa casei unde era parcat un Mosler 900S, era o maşină drăguţ, verde, dar uşor de învins într-o cursă. Intru vără chef în casă şi sunt întâmpinată de o fetiţă de vreo cinci anişori, o iau în braţe şi o pup pe obraz. Era cea mai drăguţă fetiţă din lume, ochii îi erau albaştri ca nori şi parul îi era scurt, negru cu reflecţii mov, purta o rochiţă roz cu o floare mare neagră.
- Pe unde mai umblă acum adormitul de tati?
Fetiţă îmi spune că stă de vorbă cu o fată în birou şi m că mi-a spus să merg direct acolo. O las pe micuţă jos şi mă îndrept spre birou, dar nu înainte de a intra în bucătărie pentru un pahar de suc. Da ca de obicei voi fi certată că bea numai prosti, dar prostia asta o ador, o doză rece de Cola după o zi de şcoală. De fapt pentru o oră şi ceva în care m-am simţit mai rău decât atunci când am aflat că Neji are o fetiţă, poate nu la fel de rău, atunci am leşinat. Am deschis cu grijă uşa biroului în cazul în care se poate să fiu atacată de un stilou sau un încărcător de telefon.
- Cum de îţi permiţi să vi aici, sunteţi cele mai oribile persoane, cum te poţi gândi măcar la asta.
- Am venit doar să-i aduc ghiozdanul, la lăsat la şcoală.
Am văzut că cea cu care vorbea Neji era una din colegele mele, mă întreb ce sa întâmplat cu Sakura. Pentru un moment am vrut să mă întorc la şcoală să văd pe unde umblă, dar m-am aşezat un linişte lângă roşcată.
- Hinata ea este Karin Mykozi, adversara ta în această seară. Spre să o faci praf nu pare o adversară prea periculoasă. Şti cumva pe unde umblă Kyra, e atât de plictisită zilele astea.
Îi spun că micuţa stă pe scări şi aşteptă să o ducă cineva în parc, acesta iese bolborosind nişte lucruri înţelese numai de el. primul lucru care îmi trece prin minte este să o poftesc pe fată afară şi să mă ofer să merg în parc cu nepoţica mea. Dar apoi am realizat că ea îmi poate da mai multe informaţi despre Sakura şi Sasuke. Am întrebato pe fată dacă vrea cumva o Cola şi această nu a refuzato, am mers până în bucătărie să mai iau două doze pentru că eu deja am băut doza. Înainte să pot să ajung la birou cineva a bătut la uşă, mi-am schimbat direcţia şi am mers să deschid.
- Hei! Sunt Naruto! Tu eşti fata cea nouă, corect? Am venit să vorbesc cu tine şi am văzut că maşina lui Karin este parcată aici. Ce faci? Nu mă pofteşti înăuntru?
- Ăăă, da intră, eşti ciudat. Vrei o cola.
Mă simţeam ca în filmele cu proşti, şi aveam un motiv, blondul a intrat în bucătărie şi s-a servit cu o doză din frigider. Aşa este cel mai bine, măcar ştiu că nu mai trebuie să-mi fac griji că moare săracul de sete, dar e puţin nesimţit.
Blondul purta o pereche de pantaloni de blugi negri şi o cămaşă neagră deschisă la trei nasturi, în picioare avea o pereche de tenişi tot negri. Pot să spun că arăta bine, şi ochii lui îmi aminteau de o veche prietenă, numele ei era Ino Uzumaki.