17-05-2011, 09:51 PM
Scuzati daca mai sunt cateva greseli de tastatura si scuza-ti dialogul cam multicel.
Capitolul XI O decizie grea partea I
Vreau sa deschid ochii si sa vad unde sunt, cine este langa mine si...vreau zmeura. Eu o sa ma trezesc fie ca moarte vrea sa ma aiba alaturi sau nu, eu o sa ma trezesc!
Incerc din rasputeri sa deschid ochii dar imi este foarte greu....
Totul in jurul meu e intruneric si nu pot sa vad nici macar o lumina cat un graunte dar asta nu ma va descuraja. Sunt prea tanara ca sa mor asa ca ma voi trezi! imi zic in minte plina de nervi si nevrand sa mor de tanara fara sa nasc acea fiinta care e langa mine pe patul de moarte. Nu vreau sa eu si copilul nenascut sa ne alaturam sufletelor moarte si sa traversam taramul vilor cu Olandezul Zburator, pana pe taramul mortilor.
Ce tot zic aici? Nu o sa pot face tot ce vreau....
Ce tot zici aici surioara? Sakura pe care o stiu eu nu se lasa asa de usor batuta!
Dar ce pot sa fac? Moarte poate sa ma ia cand doreste si eu sunt dora o biata muritoare care nu poate sa faca ce doreste cu viata ei!
Nu-i adevara! Tu poti sa lupti pentru aceasta viata! Trebuie sa lupti pentru copilul pe care il astepti ca sa-si traiasca viata! Si pentru Sasuke caruita trebuie sa-i dovedesti cat de mult il iubeste si ca sa o pedepsesti pe cu**a aia!
Ai dreptate! Nu o pot lasa pe cu**a aia nepedepsita si trebuie sa lupt pentru copilul pe care il astept. Multumesc!
Pentru putin. Te-am ajutata pentru ca eu sunt tu si daca tu mori s-a dus si cu mine....
Trebuie sa lupt si sa ma trezesc chiar in clipa asa...
Deschid ochii incet si vad lumita...vad lumita. Cat de mult mi-a lipsit lumina...
Sunt intr-o camera de spital, alba ca toate camerele, cu aparatura care sa ma tina in viata, cu un pat mic, si cam atat.
Imi indrept privirea spre usa si vad doua umbre care incep sa vorbeasca...
-Doriti sa o deconectam de la aparate? Ca doar asa o mai tin in viata caci ea e moarta!
-Daca mai spuneti asemenea prostii, doctore, creierii tai o sa fie model pe pereti! aceasta este vocea lui Sasuke si cred ca cea de adinioara a doctorului.
Se pare ca Sasuke a stat aici...
Dupa care se aude un plans si aceasta trebuie sa fie Monique. Nu vreau sa planga pentru nimic si asa ca imi fac putere si incerc sa ma scol din pat dar fara reusite. Daca nu pot macar o sa incerc sa tip caci sigur o sa ma auda cred...
-Heii....incerc sa tip si aud usa deschizandu-se si pe ea intrand doctorul si Sasuke, ambi cu ochii cat cepele.
-Chemati-o pe Monique!
Femeia cand se auzi strigata veni in graba si se uita la mine dupa care incepu mai tare sa boceasca.
-Monique, nu mai plange. Nu am murit asa ca fii vesela altfel o sa mor de suparare!
-Domnisoara, era sa muriti. Cum sa nu plang de fericire cand va vad printre noi desi acest doctor a spus ca ati murit.
Sasuke nu mai statu pe ganduri si veni si ma imbratisa dupa care isi ceru scuze dupa care imi dadu drumul doarece ii spusesem ca nu mai pot respira.
-Mai sunt sase luni pana sa se nasca copilul nostru.
-Ma scuzati dar trebuie sa vorbim intre patru ochi. ii spuse doctorul lui Sasuke dupa care il pofti afara.
-Domnule, domnisoara a pierdut sarcina. spuse trist acesta
-Cum? Ce tot spuneti?
-Mai incet, va rog. Nu trebuie sa o intristam. O sa-i spunem vestea dupa ce se va face bine.
-Si cam cand o sa pot sa-i spun? spune acesta trist de vestea aflata
-Pai cam peste sase luni cred ca o sa-si revina complet.
Sasuke veni repede cu o privire trista dar cand ma uit la el schiteaza un zambet fals si imi spune ca deabia asteapta sa revenim acasa.
-De ce esti trist?
-Deoarece doctorul mi-a spus ca mai trebuie sa mai stai inca o saptamana in spital. minte acestea.
Dau din cap afirmator si desi nu cred aceasta minciuna gogonata.
***Dupa o saptamana***
Ajunsa in fata casei, merg incet pana ajung la intrarea in casa iar servitoarele deschid usa si ma intampina calduros. Urc scarile pana ajung in camera noastra. Ma asez pe pat incet si privesc camera care parca era noua.
Cat mi-a lipsit aceasta casa, camera, pat, absolut tot.
Ma uit la ceas si observ ca este 08:00 si aveam chef sa ma plimb deoarece sa stau in spital a fost un chin.
Ma duc in baie si deschid dusul dupa care arunc hainele dupa mine si intru inauntru. Apa...cat de mult mi-a lipsit si ea. Pana si Sasuke care ma batea uneori sau care se lingea cu toate cu***le. Cat ma bucur ca-s acasa si nu langa Will Turner privind apa care desparte lumea aceasta minunata de lumea mortilor.
Las stropii calzi sa-mi cada pe trupul alb si catifelat. Ma uit la burtica mea cea mare si pun mana pe ea si simt o bataie dupa care icep sa chicotesc incet gandindu-ma ca copilul m-a simtiti si m-a salutat.
Ies din dus dupa care imi infasor in jurul taliei un prosop si pun unul in cap dupa care ma grabesc la mine in camera. Cand ajung in camera il vad pe Sasuke care statea pe pat si jos era...
Capitolul XI O decizie grea partea I
Vreau sa deschid ochii si sa vad unde sunt, cine este langa mine si...vreau zmeura. Eu o sa ma trezesc fie ca moarte vrea sa ma aiba alaturi sau nu, eu o sa ma trezesc!
Incerc din rasputeri sa deschid ochii dar imi este foarte greu....
Totul in jurul meu e intruneric si nu pot sa vad nici macar o lumina cat un graunte dar asta nu ma va descuraja. Sunt prea tanara ca sa mor asa ca ma voi trezi! imi zic in minte plina de nervi si nevrand sa mor de tanara fara sa nasc acea fiinta care e langa mine pe patul de moarte. Nu vreau sa eu si copilul nenascut sa ne alaturam sufletelor moarte si sa traversam taramul vilor cu Olandezul Zburator, pana pe taramul mortilor.
Ce tot zic aici? Nu o sa pot face tot ce vreau....
Ce tot zici aici surioara? Sakura pe care o stiu eu nu se lasa asa de usor batuta!
Dar ce pot sa fac? Moarte poate sa ma ia cand doreste si eu sunt dora o biata muritoare care nu poate sa faca ce doreste cu viata ei!
Nu-i adevara! Tu poti sa lupti pentru aceasta viata! Trebuie sa lupti pentru copilul pe care il astepti ca sa-si traiasca viata! Si pentru Sasuke caruita trebuie sa-i dovedesti cat de mult il iubeste si ca sa o pedepsesti pe cu**a aia!
Ai dreptate! Nu o pot lasa pe cu**a aia nepedepsita si trebuie sa lupt pentru copilul pe care il astept. Multumesc!
Pentru putin. Te-am ajutata pentru ca eu sunt tu si daca tu mori s-a dus si cu mine....
Trebuie sa lupt si sa ma trezesc chiar in clipa asa...
Deschid ochii incet si vad lumita...vad lumita. Cat de mult mi-a lipsit lumina...
Sunt intr-o camera de spital, alba ca toate camerele, cu aparatura care sa ma tina in viata, cu un pat mic, si cam atat.
Imi indrept privirea spre usa si vad doua umbre care incep sa vorbeasca...
-Doriti sa o deconectam de la aparate? Ca doar asa o mai tin in viata caci ea e moarta!
-Daca mai spuneti asemenea prostii, doctore, creierii tai o sa fie model pe pereti! aceasta este vocea lui Sasuke si cred ca cea de adinioara a doctorului.
Se pare ca Sasuke a stat aici...
Dupa care se aude un plans si aceasta trebuie sa fie Monique. Nu vreau sa planga pentru nimic si asa ca imi fac putere si incerc sa ma scol din pat dar fara reusite. Daca nu pot macar o sa incerc sa tip caci sigur o sa ma auda cred...
-Heii....incerc sa tip si aud usa deschizandu-se si pe ea intrand doctorul si Sasuke, ambi cu ochii cat cepele.
-Chemati-o pe Monique!
Femeia cand se auzi strigata veni in graba si se uita la mine dupa care incepu mai tare sa boceasca.
-Monique, nu mai plange. Nu am murit asa ca fii vesela altfel o sa mor de suparare!
-Domnisoara, era sa muriti. Cum sa nu plang de fericire cand va vad printre noi desi acest doctor a spus ca ati murit.
Sasuke nu mai statu pe ganduri si veni si ma imbratisa dupa care isi ceru scuze dupa care imi dadu drumul doarece ii spusesem ca nu mai pot respira.
-Mai sunt sase luni pana sa se nasca copilul nostru.
-Ma scuzati dar trebuie sa vorbim intre patru ochi. ii spuse doctorul lui Sasuke dupa care il pofti afara.
-Domnule, domnisoara a pierdut sarcina. spuse trist acesta
-Cum? Ce tot spuneti?
-Mai incet, va rog. Nu trebuie sa o intristam. O sa-i spunem vestea dupa ce se va face bine.
-Si cam cand o sa pot sa-i spun? spune acesta trist de vestea aflata
-Pai cam peste sase luni cred ca o sa-si revina complet.
Sasuke veni repede cu o privire trista dar cand ma uit la el schiteaza un zambet fals si imi spune ca deabia asteapta sa revenim acasa.
-De ce esti trist?
-Deoarece doctorul mi-a spus ca mai trebuie sa mai stai inca o saptamana in spital. minte acestea.
Dau din cap afirmator si desi nu cred aceasta minciuna gogonata.
***Dupa o saptamana***
Ajunsa in fata casei, merg incet pana ajung la intrarea in casa iar servitoarele deschid usa si ma intampina calduros. Urc scarile pana ajung in camera noastra. Ma asez pe pat incet si privesc camera care parca era noua.
Cat mi-a lipsit aceasta casa, camera, pat, absolut tot.
Ma uit la ceas si observ ca este 08:00 si aveam chef sa ma plimb deoarece sa stau in spital a fost un chin.
Ma duc in baie si deschid dusul dupa care arunc hainele dupa mine si intru inauntru. Apa...cat de mult mi-a lipsit si ea. Pana si Sasuke care ma batea uneori sau care se lingea cu toate cu***le. Cat ma bucur ca-s acasa si nu langa Will Turner privind apa care desparte lumea aceasta minunata de lumea mortilor.
Las stropii calzi sa-mi cada pe trupul alb si catifelat. Ma uit la burtica mea cea mare si pun mana pe ea si simt o bataie dupa care icep sa chicotesc incet gandindu-ma ca copilul m-a simtiti si m-a salutat.
Ies din dus dupa care imi infasor in jurul taliei un prosop si pun unul in cap dupa care ma grabesc la mine in camera. Cand ajung in camera il vad pe Sasuke care statea pe pat si jos era...