Fraţi: Cu sau fără?

[Me�al.]

În primul rând, nu suport copiii sau chestiile alea mici care ţipă, urlă şi plâng. Pur şi simplu mă calcă pe nervi şi am o antipatie uriaşă faţă de ei. În fine, nu asta e ideea.
Maică - mea este însărcinată în a nu ştiu câta lună şi o să am un frate/o soră şi sper eu să fie cuminte şi să nu mă bage în seamă. I mean, îmi plăcea să fiu singurul copil and stuff. Eniuei, când o să fie mare, gen 14 ani, eu o să fiu deja mutat, singur, în propria-mi casă. Practic, nu o să trebuiască să îl/o suport mult timp. Şi dacă nu o să am grijă de el/ea o să fie perfect.
Acum ai mei au adoptat o tipă cu un an mai mare ca mine. I mean, e prietenă cu mine şi i-au murit părinţii de curând şi ai mei au adoptat-o pentru a nu rămâne pe străzi. We are kinda bff and i really like it. Stăm tot timpul împreună şi facem trăsnăi and stuff. E ca şi cum ar sta toată viaţa acasă la mine şi, na, nu am ce comenta. E de o vârstră cu mine şi nu mă deranjează sau enervează.
În fine, e destul de okay fiincă amândoi suntem trataţi la fel - răsfăţaţi : - " - şi niciunul nu primeşte mai multă atenţie decât celălalt.