[Naruto] Yoyo-ul,jucaria preferata a vietii +14

[Twisty Emerald]

Hellow , deci cerd ca am facut vreo trei edituri, l-am postat aseara dar nu am apucat sa pun pozele si melodia, scuze am avut niste probleme asa acum cate ceva despre fic. Personajele nu o sa le dezvalui prea repede mai ales personajele principale, daca nu va place genul asta de suspans nu cititi, am modificat putin titlul desi nu stiu cat de +18, o sa se cam injure pe aicea, frara sa ne mai lungim, doamnelor si domnilor, in premiera pe zup, la primul fic, capitolul doi, enjoy.


Capitolul II: O veste

Soarele plecase demult, iar luna sta semeata pe seama faptului ca a reusit din nou sa-l trimita spre celalalte meleaguri. Insa si tematoare pentru ca stie ca se va intoarce si isi va lua locul inapoi, iar ea va trebui sa plece si acest drum se va repeta pana la nesfarsit.Drumul acesta pe care noi, oamenii, il facem doar pe jumatate. Noi insotim soarele in drumul lui, noi plecam in culcusurile noastre cand acesta este alungat de luna si de noapte.Noi nu insotim si luna in drumul ei spre bolta, nu stam cu ea sa o acompaniem in sederea ei pe cer. Ea este singura si inteleasa doar de oamenii ce stau pana tarziu facand treaba sau scriind ceva. Oricui ii s-a intamplat sa aiba treaba si in care credea ca nu mai poate scrie nici macar o litera luna le sare in ajutor fermecandu-i si calmandu-i cu frumusetea si simplitatea ei, frumusete ce poate fi privita. Frumusete ce nu ne face rau, doar sta si se uita la noi, sta cu noi si ne ajuta sa nu ne dam batuti. Este cea care, desi nu este insotita de foarte multi oameni, tot ne ajuta si ne indruma sa nu lasam ceea ce facem, sa dam tot ce avem mai bun ca sa ne atingem scopul.
Desi in acest moment nu-mi stiu scopul tot o privesc visatoare. Privirea imi este pierduta in acea sfera ce multi o aseamana cu o roata de cascaval. Mie imi place cascavalul deci imi place sa privesc luna, sa-mi pierd sirul gandurilor sa nu imi mai dau seama nici cat e ceasul, sa nu mai revina nici o amintire care sa-mi distruga sufletul, sa-l faca farami, cioburi dupa care sa-l arunce in intuneric.Multi pot sa se lase prinsi de firele invizibile a suferintei si trasi in intuneric, in barlogul suferintei unde sa fie alinati doar pe fata prin suferinta altora. Putini pot iesi de acolo dar niciunul nu va mai fi acelasi ca inainte.Fiecare amintire trista ne macina sufletul si, chiar daca ne lasa sa respiram tot apare, sufocandu-ne. Nu am de gand sa las trairile din trecut sa-mi captureze si omoare sufletul, dar pentru a te apara ai nevoie de curaj si vointa. Cum eram eu nu puteam sa ma apar nici macar de unul dintre firele ce nu se lasa vazute de nimeni decat atunci cand is destule pentru a te captura. La mine au lasat putina culoare pentru ca stiu ce imi poate manipula sufletul si desi incerc sa le evit acele zile se repeta in calendar. Intamplarile din ele nu se repeta. Este dureroasa moarte unei persoane dragi tocmai de ziua ta si ea sa se repete, doar pesoana sa fie diferita.
Poate ca totusi si la mine sunt destule fire ca sa ma prinda, poate ca deja am cazut in plasa. Simt cum ma cuprinde tristetea si ... nu! Nu vreau sa fiu doar o marioneta! Dar daca ma las calcata in picioare atunci sigur voi devenii! Ce e de facut?
Luna imi atrase gandurile si privirea, ma las purtata de val si incep sa dansez pe ritmul melodiei lente. Corpul meu se unduia placut si surprinzator de usor pe cantecul ce umplea camera si balconul unde eram eu.Imi ridic putin piciorul si continui cu o miscare ce ar trebui sa imite baletul. Ma simteam usoara ca un nor ce poate fi miscat chiar si de o adiere. Continui sa ma misc pe ritmul lent cu ochii inchisi si cu gandurile la tot ce era frumos in lume. Se pare ca desi nu aveam nici un tel de atins luna tot ma ajutat sa nu ma las cuprinsa de tristete. Simt cum simturile mi se ascutesc si cum vantul imi vajaie placut printre urechi, dar nici nu-mi pasa.
Deodata muzica se opreste, iar eu raman perplexa. Acum imi dau seama ca nu eu am pornit muzica si nici nu am oprit-o. Raman exact in pozitia in care eram si analizez situatia privind in gol camera ce era in fata mea. Daca nu eu am pornit melodia atunci cine?
Oftez si imi duc mana la cap imitand pocnirea capului cu mana. Ce uituca pot fi! Nu ma gandisem nici pentru un moment de unde vine melodia.
Intru in camera fiind invaluita de aerul cald din aceasta. Imi fac loc prin dormitor pana la noptierea opusa mie, dinspre dulap si iau micul aparat, ce tocmai imi acompaniase dansul cu aceea melodie pe care pur si simplu o ador, il pornesc si verific numarul.
-Ce??intreb eu linistea ce predomina
Numarul era necunoscut, ziua nu m-ar fi deranjat dar la ora asta, cam tarziu pentru telefoane. Aproape ca ma bucur ca nu mi-am dat seama ce canta, nu de alta dar s-ar fi trezit cu niste injuraturi de toata frumusetea, cred ca i-as fi desteptat si pe vecini daca ma trezea prostul sau proasta asta. Oftez din nou si ma invart aruncandu-ma in pat, care era langa mine,tragandu-mi plapuma peste barbie si inghesuindu-ma inspre intrarea lumi viselor, am prins un loc nu foarte bun caci nu am visat nimic.
Sunetul scos de ceas rasuna in toata camera.O mana alba iesise de asternuturile ca spuma laptelui si pufoase aidoma friscai,apuca ca o fiara ceasul nevinovat, il ridica, ceasul era pe cale sa faca cunostinta cu peretele sau cu podeaua, dar i-am dat drumul si am iesit de sub plapuma. M-am holbat la ceas, mirata de ora actuala. Acesta arata ora sase si sase minute. Stiati ca este o superstitie ca daca nimeresti ca ora sa fie aceeasi cu minutele inseamna ca se gandeste la tine? Mai era ca la si un minut te inseala, cand o ora fixa inseamna ca te iubeste, iar cand este miezul nopti te plac trei baieti si cred ca mai erau. Doamne, oare ce superstitii o sa mai inventeze oamenii, ca asta cu ceasul e ciudata rau.
M-am ridicat din pat, m-am intins si mi-am ciufulit parul. Am iesit din camera si m-am dus la baie, unde m-am spalat pe fata si pe dinti. Am aruncat cat colo tricoul verde si pantalonii de aceeasi culoare dupa care am intrat sub dus. Picaturile de apa mi-au udat corpul foarte repede. Drumul lor era lung si anevoios, trebuiau sa iasa din dus,sa aterizeze pe capul meu, sa alunece lin si sa se izbeasca in cele din urma de podeaua dusului. Iata minunata si interesanta poveste a picaturilor din dus. Simteam ca toate problemele mele se preling pe podeua dusului si dispar prin scurgere, chiar daca ma faceau sa tremur cu fiecare picatura cu care faceam cunostinta, atingerea apei era placuta, revigoranta, purificatoare, intr-un cuvant ma facea sa ma simt bine, deci lista poate continua. Am oftat trista ca trebuie sa inchid apa si sa ies ,dar asta e viata si nu pot sta tot timpul sub dus, am inchis apa, am iesit si m-am infofolit intr-un prosop galben pufos. Am strabatut holul, am intrat in camera si am facut dreapta pentru a-mi alege hainele. Mi-am luat o fustita in carouri albastra si gri care nu trece de genunchi, o pereche de colanti negri, un tricou gri cu o un imprimeu fundita neagra, cravata albastra cu emblema liceului, o pereche de tenisi gri cu alb si geaca gri. M-am dat cu rimel si mi-am facut doua codite, mi-am luat ghiozdanul negru cu flori albastre in care aveam cartile, caietele, penarul si telefonul negru. Pare ciudat ca port tricou cu cravata dar profesoara a spus sa avem cravata si fusta albastra sau camasa. As fi luat cu mare placere camasa dar toate sunt la spalat, asa ca trebuie sa imi iau fusta chiar daca vreau sau nu, doar daca vreau sa intru in liceu. Am coborat scarile, mi-am salutat parintii si am iesit pe usa grabita pentru ca nu m-am uitat la ceas si nu vroiam sa intarziu. Spre fericirea mea ma strigase mama din tocul usii si ma anunta ca ii ora sapte fara zece minute. Am intrat inapoi in casa, m-am dus la mine in camera unde, spre nefericirea mea am fost rapita de somn.
Cineva dadea cu perna in mine. Am apucat nervoasa perna si am contratacat .Blonda se uita mirata la mine si zise:
-Asa sunt rasplatita ca te-am trezit ca sa nu intarzi?
-Dar cat este ceasul?intreb eu mirata de spusele ei
-Sapte si jumatate, Frumoasa din Padurea Adormita, raspunse aceasta
Mi-am cerut scuze ca am lovit-o, mi-am luat lucruri si am iesit din casa insotita de Deidaya. Ea are ochi caprui, iar parul ei, care deobicei il poarta prins intr-o coada la spate, este blond si ravasit pe umerii acoperiti de camasa alba si geaca visinie. Poarta niste jeansi negri si tenisi negri cu sireturi roz tipator, ghiozdanul este roz cu negru. Desi uraste rozul, il poarta uneori si eu la fel. Poate ca multi credeti ca sunt blonzi prosti, ei bine stiu multe cazuri in care aceasta superstitie este negativa, Deidaya este unul dintre cazuri si directoarea de fel, la fel si Ino, cu care ne intelegem foarte bine si nu este mataita cum zice Sakura, iar Temari este foarte glumeata si te poti intelege cu ea. Cred ca va-ti dat seama ca nu prea imi place de Sakura, nu ca ar fi din cauza ca ii place de Sasuke si ca se da pe langa el(chiar si eu am mai multe sanse la el decat ea), mai mult pentru ca se crede cea mai draguta doar pentru ca a binecuvantat-o Dumnezeu dar si pentru ca ii face pe alti de rusine. Se da mare pentru ca are o culoare de par mai speciala, zice ca toate suntem fitoase. Imi indepartez gandurile negative cu putin ajutor neintentionat din partea Deidayei:
-Eu ma duc sa-i duc referatul profei ca sa nu-mi dea patru, ne vedem in clasa.
Am aprobat si am intrat in liceu dacandu-ma la baie, fusese o zi innorata si umeda, iar mie mi se onduleaza parul de la umiditate. Avusesem dreptate, parul imi statea in toate partile, asta poate si pentru ca am adormit cu el prins. Mi-l desprind si mi-l prind la loc aranjandu-l putin. Ma prostesc eu putin,invartindu-ma si facand niste piruete de toata frumusesea,dar sunt trezita la realitate de vocea sacaitoare a rozaliei:
-Hei toata lumea, Nata danseaza in baie!
-Nu ai public, nu intereseaza pe toata lumea ce zici tu ,ii zic si imi salt ghiozdanul pe umar
Rozalia se uita la mine surprinsa, deobicei cantau greierii cand cineva zicea ceva rau de maine sau radea de mine, eu doar ramaneam tacuta si imi lasam privirea in podea meditand la ceea ce zise acea persoana. Dupa cate s-au intamplat nu mai puteam sa ma apar nici de un copil de clasa I, pur si simplu daca cineva ma jicnea ramaneam perplexa si ma gandeam daca avea dreptate dupa care plecam de acolo si stateam toata ziulica cu gandul ceea ce zise acel om. Doar aseara am observat acele „fire” ce erau trase si prinse asa de bine incat nici eu, care am simturile ascutite, nu le-am vazut. Am luat o hotarare aseara si aceea de a nu ma mai lasa calcata in picioare. Ii zambesc Sakurei, salutand-o militareste ca si cum nimic nu s-a intamplat si ies din baie.
Urc scarirele spre clasa, holurile eram mai pustii decat un cimitir abandonat in miez de noapte, macar acolo se aud pasarile de noapte, sobolanii...
-Oare pot fi mai sadica? Intreb eu pe acel nimeni din hol. Sau mai intarziata?
Dau sa intru dar ceva ma opreste, iar acel ceva era un nod in gat pe care il ai mereu cand te pui intr-o situatia jenanta.
„-Ce copila pot fi! Imi zic zambind si apasand cu putere pe clanta .Spre fericirea mea nu era ajuns inca profesoara, ma pun in banca asteptand sa vina odata profa, iar aceasteia nu-i era jena sa apara, o salutam si incepe odioasa ora de matematica,odioasa pentru mine.
Am terminat orele si m-am dus la o cafenea, care este foarte draguta, aranjata cu bun gust. Am comandat un milkshake de banane, nu prea is eu cu cafelele doar cand sunt foarte obosita am nevoie de o cafea nu foarte tare ca sa ma trezeasca dar acum eram perfect treaza. Lucruri interesante nu s-au intamplat azi deloc... Ce mincinoasa sunt sau poate pe jumatate, de ce zic asta? Pentru ca astazi a venit dirigintele si a dat o veste care m-a pus rau pe ganduri:

>>>>FlashBack<<<<
Aud clopotelul care imi zice sa ies si, chiar atunci cand eu cea ascultatoare incerca sa-i urmeze sfatul, apare cineva care trece aproape lunar pe la noi in clasa ca sa ne tina inca zece minute in picioare pentru nu stiu ce veste.
-Dragi mei elevi,zise el ca si cum ar incepe un discurs la care s-a gandit mult, azi m-am gandit ca ar fi bine sa mergem intr-o excursie.
-Azi?! Intrebam noi in cor sau mai bine zis urlam
-Nu, zise dirigul in incercarea lui de a ne calma, lucru care i-a iesit deoarece noi am rasuflat usurati, noua ne place sa mergem in „excursii” cand avem ore grele si plictisitoare.Lasati ca despre asta mai vorbim noi maine, ma gandesc ca ar fi bine sa fie cu cortul, voi ce ziceti?
Noi nu zicem nimic la cele auzite si asta pentru ca ideea este mult prea ciudata. La tacerea noastra, dirigintele ne saluta si iese din clasa. Imi revin si eu si ies val fartez din clasa
>>>>EndFlashBack<<<<

Imi indrept privirea spre pahar si observ, spre marea mea mirare, ca este gol. Cat am stat cu paiul acela in gura? Oftez si ma ridic de la masa pentru a inmana paharul chelneritelor. Il pun pe bar dupa care ii adresez o intrebare chelneritei:
-Tura mea este de la patru la opt?
-Mai bine zis era pentru ca acum este de la cinci la noua,cam acelasi lucru, tot patru ore.
-Dar tu nu incepi cursurile la patru?intreb eu mirata de informatia primita.
Fata imi explica ca din cauza faptului ca profesoara cu care faceau prima ora isi luase concediu de maternitate ea trebuie sa fie la cinci jumate la ore si de aceea noi restul incepem la cinci programul. Imi zice, cu mare parere de rau, ca din aceasta cauza nu mai poate veni cu noi patru in oras, noaptea.
-Si deci, Ten Ten, tu esti la facultate cu "fratele" meu, ce mai face? Cum te mai intelegi cu el? Intreb eu afisand o fata pe care o arata toata lumea care pune intrebarea asta, cu subinteles si putin perversa, ce subiecte fierbinti mai stiam si eu.
Satena se plimba de colo pana colo cu tava aceea in mana, nestiind ce sa-mi raspunda. Rad amuzata de fata pe care o facuse si de comportamentul ei, ii iau tava din mana, merg cu pasi eleganti si putin dansanti, invartindu-ma, duc comanda lasand salul pe care il purtam sa fluture pentru efectul de revigorare si dandu-ma putin in spectacol. Ma intorc invingatoare la fata care statea cu mana in sus ca si cum ar mai avea ceva in ea, dar urma sa aiba. Ii inmanez tava sau mai degraba i-o pun in mana.
-Ceaw, Ten Ten! ii zic si ies la fel de gratios cum am dus tava.
Iesind afara din cafenea, corpul meu face contact cu aerul rece de toamna. Nu am de gand sa ractionez asa ca o iau la fuga spre casa. Traversez stradutele aglomerate si ajung intr-un final. Cotrobai dupa cheie pe care o gasesc destul de greu dar o gasesc si asta e important. Indrept cartela spre interfon si trag de usa dupa ce aud piuitul cunoscut. Urc scarile ca nebuna, doua cate doua pana la etajul trei unde ma indrept spre usa pe care o deschid si intru ca o vijelia in casa. Ma indrept spre hol, unde, daca esti atent o sa vezi o scara in spirala, sus sunt dormitoarele si o baie, jos este sufrageria, inca o baie, o bucatarie si o camera de rezerva, apartamentul are doua nivele. Urc spirala si intru ca un fulger in camera. Imi dau jos hainele aruncandu-le prin toate camera si ma arunc in patul meu moale infofolindu-ma in plapuma. Iar acum tot va intrebati ce este cu toata graba asta, am ghicit? Pai ar fi o mincinoasa daca as zice ca asa m-a apucat, adevarul:
„-Vreau sa dorm si eu putin, e ora patru si eu nu am dormit aseara decat cinci ora cu pauze intre ele, noapte buna!”imi zic si ma intorc intr-o parte, cu spatele la usa balconului, adormind instantaneu.

Last Post:
http://www.youtube.com/watch?v=FV6OCCR4q...re=related - melodia telefonul "Natei"
http://3.bp.blogspot.com/_y8ybwm8KylA/Sy...nsGirl.gif -deidaya
http://img.envy.ro/img/products/123x123_10655.jpg -fusta fetei
http://farm4.static.flickr.com/3063/2712...21725d.jpg -uniformele de la cafenea, doar ale fetelor

Edit: Desi cam tarziu, dar l-am revizuit putin si am incercat sa corectez greselile, nu stiu cat am reusit.