Spre ziuă

[aurelyon]

După aproape trei ani, timp în care am luptat și am sângerat alături, civilia devenise pentru noi, un stil de viață monocrom și fără sens. Câmpul de bătălie și viața trăită mereu la limită era cam singura senzație care reușea să ne facă să ne simțim cu adevărat vii. Dar totuși tânjeam după un anumit de grad de stabilitate și normalite, o realitate diferită la care vrei să te trezeșeti atunci când visezi.

Acestea sunt sentimentele oricaruia care a petrecut prea mult intr-un loc sau cu o singura preocupare. Se simte poate ca acea pasare careia i s-a dechis usita coliviei, dar ei ii e tema sa zboare. Si da, orice om, fie el un Superman, isi doreste la un moment dat, totusi, normalitatea.

Să dăm o șansă unui nou început.

Pot s-o folosesc ca citit?

Nu l-am mai văzut pe nenorocit de aproape sașe luni de când a plecat într-o nouă misiune și acum, mă lasă să aștept treizeci de minute. Ce enervant !. Nici înainte nu era omul punctual, cu toate că armata a scos untul din el, văd că nu l-a dezvațat de acest obicei.

Poate ca se oprise sa cumpere o stilcla cu vin , ceva... Sper ca nu patise nimic....

Abia astept continuarea. Imi place cum scrii.